Ziua internaţională de toleranţă zero faţă de mutilarea genitală a femeilor este marcată anual la 6 februarie, sub egida ONU.

La 20 decembrie 2012, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia A/RES/67/146 în care ''solicita statelor, sistemului Naţiunilor Unite, societăţii civile şi tuturor părţilor interesate să marcheze şi să respecte data de 6 februarie, ca Zi internaţională a toleranţă zero faţă de mutilarea genitală a femeilor, prin organizarea de campanii de sensibilizare şi măsuri concrete împotriva acestei practici''.

Mutilarea genitală a femeilor (FGM- Female Genital Mutilation) cuprinde proceduri lipsite de motive medicale, fiind catalogată la nivel internaţional drept o încălcare a drepturilor tinerelor şi femeilor. Această practică reflectă inegalitatea dintre sexe înrădăcinată adânc şi constituie o formă extremă de discriminare împotriva adolescentelor şi femeilor. Totodată, reprezintă o violare a drepturilor la sănătate, siguranţă şi integritate fizică, a dreptului la libertate în faţa torturii şi a tratamentelor crude, inumane sau degradante şi a dreptului la viaţă atunci când procedura duce la moarte, notează pagina dedicată acestei zile de pe site-ul ONU. FGM cauzează sângerare severă şi probleme de sănătate, precum: tumori, infecţii, infertilitate, complicaţii la naştere sau risc crescut de deces în rândul nou-născuţilor, mai arată datele ONU.

Mutilarea genitală a femeilor reprezintă o problemă universală. Deşi aria de practicare se restrânge, în principal, la 29 de ţări din Africa şi Orientul Mijlociu, FGM este practicată şi în câteva ţări din Asia şi America Latină. Totodată, această procedură continuă să persiste în rândul populaţiilor de imigranţi din Europa de Vest, America de Nord, Australia şi Noua Zeelandă.

Pentru promovarea renunţării la FGM, sunt necesare eforturi coordonate şi sistematice, care să angajeze întregi comunităţi şi să se concentreze pe drepturile omului şi egalitatea de gen. Aceste eforturi trebuie să pună accent pe dialogul între grupuri sociale şi învestirea cu putere a comunităţilor în acţiunea colectivă de a pune capăt acestei practici. Totodată, mobilizarea în acest sens trebuie să abordeze nevoile sexuale şi de reproducere ale femeilor care au de suferit consecinţele traumatizante.

Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA) şi UNICEF conduc cel mai amplu program de accelerare a procesului de renunţare la mutilarea genitală a femeilor. Programul comun UNFPA-UNICEF asupra FGM/C (Female Genital Mutilation and Cutting) a fost lansat în 2007 şi implementat în 12 ţări africane. Accelerarea procesului schimbării a presupus expertiza complementară a celor două agenţii, care colaborează adesea cu organizaţiile din comunităţi şi iau în considerare cele mai recente cercetări sociale ştiinţifice.

Tema anului 2016 este: ''Atingerea noilor Obiective Globale prin eliminarea Mutilării Genitale a Femeilor până în 2030''.

Cele 17 Obiectivele de Dezvoltare Durabile, numite mai simplu Obiectivele Globale, au ca scop transformarea lumii în următorii 15 ani. Acestea sunt construite pe succesul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, obiectivele globale adoptate în anul 2000, care au ajutat la îmbunătăţirea vieţilor a milioane de oameni din jurul lumii.

''Obiectivele de Dezvoltare Durabilă cuprind o anumită ţintă ce priveşte apelul la încetarea FGM (Female Genital Mutilation). Când această practică va fi abandonată în întregime, efectele pozitive se vor reflecta asupra societăţii, întrucât tinerele şi femeile îşi vor recupera sănătatea, drepturile omului şi potenţialul vast'', a declarat Secretarul general al ONU.

Statisticile cheie furnizate de ONU relevă că: la nivel global, estimările arată că cel puţin 200 de milioane de femei sau tinere în viaţă astăzi au suferit o formă de mutilarea genitală; dacă direcţia actuală continuă, încă 15 milioane de tinere, cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani, vor trece prin această traumă până în 2030; adolescentele cu vârste de 14 ani sau mai tinere reprezintă 44 de milioane din cele care au suferit această procedură, cea mai mare prevalenţă la această vârstă fiind înregistrată în Gambia (56%), Mauritania (54%) şi Indonezia, unde aproximativ jumătate din fetele de 11 ani sau mai tinere au trecut prin această practică; ţările cu cel mai mare procent înregistrat în rândul tinerelor şi femeilor cu vârste între 15 şi 49 de ani sunt Somalia (98%), Guineea (97%) şi Djibouti (93%). AGERPRES/ (Documentare - Roxana Mihordescu, editor: Horia Plugaru)