Actorul şi regizorul George Motoi s-a născut la 22 ianuarie 1936, în localitatea Arman, judeţul Caliacra (Bulgaria).

Se stabileşte împreună cu părinţii la Brăila în 1940 şi urmează cursurile primare la şcoala din Dudeşti. Între 1950 şi 1954 frecventează Şcoala Populară de Artă, în paralel cu studiile de la Grupul Şcolar din Brăila. A absolvit, în 1958, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, la clasa profesorului Irina Răchiţeanu. În acelaşi an a debutat pe scena Teatrului din Piatra Neamţ în piesa ''Poveste de iubire'' de Konstantin Simonov, în regia lui Cristian Munteanu.

Între anii 1958-1960 a jucat pe scena Teatrului din Piatra Neamţ, iar între 1960-1964 - pe scena Teatrului din Bacău.

După anul 1964 a fost remarcat de regizorul Vlad Mugur, care preluase direcţia Teatrului Naţional din Cluj. Avea să joace pe această scenă, până în 1970, în spectacole precum: "Turnul Eiffel" de Ecaterina Oproiu (regia Sorana Coroamă), ''Lungul drum al zilei către noapte" de Eugene O'Neill (regi Crin Teodorescu), ''Pescăruşul" de A.P. Cehov (regia Gheorghe Jora), ''Şcoala Calomniei" de Richard Sheridan (regia Lucian Giurchescu), "Pisica din noaptea Anului Nou" de D.R. Popescu (regia Vlad Mugur), "Evantaiul" de Oscar Wilde (regia Vlad Mugur).

Rolul cu care s-a remarcat a fost Caligula din piesa cu acelaşi nume de Albert Camus, cu care a întreprins şi câteva turnee în Italia. Ulterior, a fost remarcat de Radu Beligan şi astfel avea să ajungă, în 1970, la Teatrul Naţional ''I.L. Caragiale'' din Bucureşti. Din 2002 a devenit societar de onoare al Teatrului Naţional Bucureşti.

Dintre zecile de spectacole în care a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti amintim: ''Un fluture pe lampa" de Paul Everac (regia Horea Popescu, 1972), ''Zodia Taurului" de Mihnea Gheorghiu ( regia Mihai Berechet, 1973), ''Simfonia patetica" de Aurel Baranga (regia Aurel Baranga, 1973), ''Richard al III-lea" de William Shakespeare (regia Horea Popescu, 1976), ''A treia ţeapă" de Marin Sorescu (regia Sanda Manu, 1979). ''Vlaicu Vodă" de Alexandru Davila (regia Mihai Berechet, 1982), ''Zbor deasupra unui cuib de cuci" de Dale Wasserman (regia Horea Popescu, 1983), ''Nu se ştie niciodată" de George Bernard Shaw (regia Mihai Berechet, 1985), ''Jocul ielelor" de Camil Petrescu (regia Sanda Manu, 1986), ''Moştenirea" de Titus Popovici (regia Mihai Manolescu, Horea Popescu, 1989), ''Cine are nevoie de teatru" de Timberlake Wertenbaker (regia Andrei Şerban, 1990), ''Generaţia de sacrificiu" de I. Valjan (regia Dinu Cernescu, 1999), ''Numele trandafirului" după Umberto Eco (regia Grigore Gonţa, 1998), ''Macbett" de Eugene Ionesco (regia Beatrice Bleonţ, 2000), ''Noiembrie" de Ana Maria Bamberger (regia Alice Barb, 2003), ''Coada" de Paul Everac (regia Paul Everac, 2004), ''Patimile Sfântului Tommaso d'Aquino" după Alex Mihai Stoenescu (regia Grigore Gonţa, 2005), ''Sâmbătă, dumincă, luni" de Eduardo De Filippo (regia Dinu Cernescu, 2006).

Între anii 1991-1995 a fost director al Teatrului ''Maria Filotti'' din Brăila, fără a-şi întrerupe activitatea de actor şi regizor la Teatrul Naţional din Bucureşti.

A avut, de asemenea, o bogată filmografie. În acest domeniu a avut o colaborare constantă cu regizoarea Malvina Urşianu (''Serata'', 1971; ''Trecătoarele iubiri'', 1973; ''Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu'',1979; ''Liniştea din adâncuri'', 1981), conform volumului ''1234 cineaşti români'' (Ed. Ştiinţifică, 1996). Printre cele peste 45 de filme în care a jucat se numără: ''Lupeni '29" (regia Mircea Drăgan, 1962), ''Decolarea" (regia Timotei Ursu, 1971), ''Întoarcerea lui Magellan" (regia Cristiana Nicolae, 1973), ''Şapte zile" (regia Mircea Veroiu, 1973), ''Un august în flăcări" (serial TV, 1973, regia Dan Piţa, Alexandru Tatos), ''Hyperion" (regia Mircea Veroiu, 1975), ''Marele singuratic" (regia Iulian Mihu, 1976), '' Instanţa amână pronunţarea" (regia Dinu Cocea, 1976), ''Pentru patrie" (regia Sergiu Nicolaescu, 1977), ''Buzduganul cu trei peceţi" (regia Constantin Vaeni, 1978), ''Reţeaua S" (regia Virgil Calotescu, 1980), ''Ancheta" (regia Constantin Vaeni, 1980), ''Omul şi umbra" (regia Iulian Mihu, 1981), ''Lumini şi umbre'' (serial TV, 1981-1982, regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu, Mircea Mureşan), 'Trandafirul galben'' (regia Doru Năstase, 1982), ''Misterele Bucureştilor'' (regia Doru Năstase, 1983), ''Adela'' (regia Mircea Veroiu, 1985), ''Masca de argint'' (regia Gheorghe Vitanidis, 1985), ''Colierul de turcoaze'' (regia Gheorghe Vitanidis,1985), ''Anotimpul iubirii" (regia Iulian Mihu, 1986), ''Telefonul'' (regia Elisabeta Bostan, 1991), ''Chira Chiralina'' (regia Gyula Maar, 1993), 'Terente - regele bălţilor'' (regia Andrei Blaier, 1995), ''Amantul marii doamne Dracula'' (regia Constantin Dicu, 2005).

În regia de teatru a debutat în anul 1967, la Teatrul din Cluj, unde a montat piesa ''Casa cu două intrări'' de Calderon de la Barca. A mai regizat spectacole la Teatrul ''George Ciprian'' din Buzău ("Act veneţian" de Camil Petrescu), la Teatrul Dramatic Galaţi ("Afacerea Protar" şi "Steaua fără nume"de Mihail Sebastian), la Teatrul ''Maria Filotti'' din Brăila (''Ultima oră" de Mihail Sebastian, ''Profesorul de franceza" de Tudor Muşatescu, ''Gaiţele" de Alexandru Kiriţescu, ''Pălăriile doamnei Olga" de Tudor Popescu ), la Teatrul Naţional ''I.L. Caragiale'' din Bucureşti (''Paiaţa soseşte la timp" de Fănuş Neagu; ''Morişca" de Ion Luca; ''Ultimul set" de Marica Beligan; ''Cineva te iubeşte" de Alex Stein; ''Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit"), la Teatrul din Petroşani (''Doi pe un balansoar" de William Gibson) şi la Teatrul din Cluj (''Lada" de Ion Sava, ''Casa cu două intrări" de Calderon de la Barca). Pentru televiziune a semnat regia spectacolelor "A fost un vis, un vers, o melodie..." după Ion Minulescu şi "Sonete" după William Shakespeare şi Vasile Voiculescu.

În 1989 a publicat volumul de eseuri ''Sub masca actorului''. La 20 noiembrie 2010, în cadrul celei de-a 17-a ediţii a Târgului Internaţional Gaudeamus - Carte de învăţătură, George Motoi şi-a lansat cartea ''Noi versiuni scenice după vechi piese de teatru'' (volumele I şi II).

A obţinut o serie de premii şi distincţii: premiul ACIN pentru filmul ''Trecătoarele iubiri'' (1974), Diploma ''Artist de Onoare al Filmului Românesc'' (2001), Premiul de Excelenţă acordat de Centrul Naţional al Cinematografiei pentru contribuţia deosebită adusă la afirmarea filmului românesc (2002), ''Premiul pentru întreaga activitate'' din partea Festivalului Internaţional de Film Transilvania - TIFF 2011. De asemenea, i-au fost decernate, între anii 1960 - 1998, Medalia ''Meritul Cultural'', Ordinul ''Meritul Cultural'' cls. a- IV-a şi Ordinul ''Meritul Cultural'' cls. a III-a, iar în anul 2004 - Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. În 2002 devine cetăţean de onoare al municipiului Brăila, iar în 2011 - cetăţean de onoare al Municipiului Galaţi.

La 27 martie 2011, de Ziua Mondială a Teatrului, George Motoi s-a aflat printre cei şapte actori aniversaţi sub egida ''Seniori ai teatrului şi filmului românesc'', alături de Ion Besoiu, Florin Piersic, Violeta Andrei, Eugenia Maci, Tora Vasilescu şi Radu Gheorghe, primind diploma ''In honoris'' din partea Primăriei Generale a Capitalei şi a Teatrului Metropolis.

George Motoi a fost căsătorit timp de peste 20 de ani cu actriţa Cezara Dafinescu, cu care are o fiică. După ce a divorţat de aceasta, s-a recăsătorit cu Gigliola Brăileanu, actriţă a Teatrului Naţional.

S-a stins din viaţă la 4 martie 2015. AGERPRES (Documentare - Ruxandra Bratu; redactor Arhivă foto: Elena Bălan; editor: Cerasela Bădiţă)