Modifică dimensiunea fontului:
Zoia Alecu s-a născut la 10 ianuarie 1956, în Bucureşti, şi a urmat Liceul de muzică ''George Enescu'', unde a studiat vioara, cu toate că tatăl ei ar fi dorit să cânte la violoncel. Aici a fost colegă cu viitoarea sa colaboratoare, Crina Mardare. A renunţat la şcoala de muzică şi a ales Liceul teoretic ''Mihail Sadoveanu'', apoi Liceul ''Gheorghe Lazăr''.
În jurul vârstei de 15 ani, pe fondul curentului folk, ce se manifesta tot mai pregnant în România, şi marcată de Joan Baez şi al ei ''Joe Hill'', îşi cumpără prima chitară şi începe să studieze singură noul instrument.
În octombrie 1973, începe să cânte folk, participând la un concurs interliceal, unde a obţinut locul 2, cu o compoziţie proprie intitulată ''Orbii''.
''Piesa 'Orbii', e o piesă pe care am compus-o când aveam 16 ani, în care spun că de fapt poporul român mi se părea un popor de orbi care este dus încotro voia conducerea acestei ţări - în întuneric. Şi noi eram nişte oameni care urmam orbeşte prin întuneric pe unde ni se spunea să mergem, ca nu cumva să cădem în vreo prăpastie, dar prăpastia în care mergeam noi era mult mai adâncă'', declara Zoia Alecu într-un interviu acordat AGERPRES, în 2015.
La invitaţia lui Doru Stănculescu, pe care îl consideră ''naşul'' ei muzical, Zoia Alecu cântă în Club A. Din primăvara anului 1974, începe să cânte la cenaclul ''Viaţa studenţească şi amfiteatrul artelor''. Este dublă laureată a festivalului ''Primăvara Baladelor''.
''Îmi plăcea să scriu versuri în parcul Groapa Leilor, de pe Kiseleff... Stăteam întinsă pe o piatră şi mă uitam la copaci, la frunze... Era vară spre toamnă... Eu am un cult pentru Maria Tănase. După două ore de contemplare, am început să stau de vorbă cu Maria Tănase: "Ştiai tu, Mărie, că roua e vie...". Şi uite aşa s-au născut versurile la 'Ouă de rouă'. Aveam 19 ani. Când am ajuns acasă, am făcut muzica'', mărturiseşte Zoia pe blogul personal.
Între 1976 şi 1978 compune muzica pentru două spectacole de muzică şi poezie la Teatrul Nottara, muzică pe care o şi interpretează.
În 1986, compune şi interpretează muzică pentru Circul de Stat din Bucureşti, alături de care trebuia să plece într-un turneu de şase luni în străinătate. În acelaşi an, Zoia a fost invitată de Crina Mardare să se alăture formaţiei Sfinx, după plecarea Elenei Perianu. Formaţia se afla, în acel moment, într-un turneu în Danemarca. Zoia a rămas în Sfinx până la începutul anilor '90. La puţin timp, s-a alăturat noului proiect lansat de bateristul Sfinx, Mişu Cernea, numit Sfinx Experience. Turneele în Europa au continuat până în 1997, când formaţia a revenit în ţară. Zoia a rămas membră a formaţiei până în 2006.
''A fost nu greu, foarte greu, să iei totul de la zero şi să înveţi o altă meserie, pentru că practic asta a fost pentru mine, nu a fost deloc simplu. Au urmat ani de muncă asiduă, alături de formaţia Sfinx, am început să învăţ şi mi-am dezvoltat auzul armonic pentru că una e să cânţi tu de capul tău cu chitara şi alta e să te integrezi într-o trupă şi să înveţi să faci background, să îţi omogenizezi vocea ta cu celelalte voci. (...) Toate lucrurile au mers mai departe, am învăţat ce era de învăţat, m-am integrat, şi până la urmă am ajuns unul dintre membrii de bază. Cu dificultăţile de rigoare, pentru că orice lucru nou în viaţa unui om presupune şi o anumită perioadă de adaptare şi de şcolarizare'', spune Zoia în interviul amintit.
După destrămarea Sfinx Experience s-a întors la prima dragoste, muzica folk. După mai multe încercări de colaborare cu diverşi orchestratori, apelează la Emanuel Gheorghe ''Fisă'', începând astfel şi colaborarea cu Ovidiu Komornyik şi casa de discuri a acestuia, Ovo Music, cea care în februarie 2007 editează primul album de autor al artistei - ''Vino aici''. Albumul conţine 10 piese, printre care şi arhicunoscuta ''Ouă de rouă'' sau ''Trei galoşi''. În cadrul premiilor muzicale radio, oferite de Radio România Actualităţi, piesa care dă titlul albumului - ''Vino aici'' - câştigă premiul pentru cea mai bună piesă folk, iar Zoia Alecu câştigă premiul pentru cel mai bun artist folk.
Devine o prezenţă constantă în cadrul festivalurilor de profil - ''Folk You'', ''Chira Chiralina'' (Brăila), ''Corona Folk'' (Braşov) etc.
Doi ani mai târziu, tot cu 10 piese, apare cel de-al doilea album, ''Cărări de maci''. Colaborează cu Vasile Şeicaru la albumul acestuia - ''În oraşul cu floare de tei'' (2009). Cel de-al treilea album, intitulat ''Printre lupi'', apare în 2012, tot la Ovo Music.
'"Cărări de maci' este darul meu pentru toţi cei care mă iubesc. Ştiu că doar cântând pot îmbrăţişa lumea întreagă, doar cântând mă pot împărţi în milioane de fărâmituri de dragoste cât să ajungă pentru toate sufletele însetate de frumos. (...) Sunetele trebuie să fie în pas cu vremea, pentru că de la un an la altul sunt sonorităţi noi, linii noi, tendinţe noi. În clipa în care nu ţii pasul cu vremea te plafonezi, lumea începe să te uite sau rămâi cu un public foarte restrâns care te place aşa cum erai tu pe vremuri şi care nu e interesat de ceva nou'', afirmă Zoia pe blogul său.
Melodia "Printre lupi" i-a adus un premiu, la Gala Radio România Actualităţi, pentru cea mai bună piesă folk a anului 2012.
În 2013 a aniversat 40 de ani de carieră printr-un show cu invitaţi, prieteni din lumea muzicii, colaboratori ai săi - Adrian Sărmăşan, Doru Stănculescu, Nicu Alifantis, Mircea Vintilă, Crina Mardare, Mişu Cernea.
În 2015 a lansat al patrulea album de autor, ''Să ierţi'', printr-un concert la care i-au fost alături mulţi folkişti.
''Am fost întrebată cât de mult îmi place viaţa. Şi pentru ce anume merită să trăieşti. Iar eu am răspuns... pentru tot ce vezi cu ochii! (...) Dacă deschizi ochii mari şi priveşti în jurul tău găseşti o mulţime de motive. Oamenii care ştiu să privească se bucură mai mult şi trăiesc mai frumos. (...) Fericirea e momentul acela scurt şi intens când reuşeşti ceea ce-ţi propui. E ca un răspuns la o aşteptare îndelungată. Şi, bineînţeles, merită să trăieşti ca să iubeşti. Iubirea e de foarte multe feluri. E iubire pentru copii, pentru fraţi, pentru părinţi, dar şi iubire pentru meserie, pentru semeni. Cred că toate astea alcătuiesc un cerc superb. Dacă una singură nu există, nu mai e cerc, şi asta înseamnă că nu înţelegi iubirea în sensul ei profund creştin, de iubire pentru tot ceea ce te înconjoară'', mărturiseşte artista pe blogul personal. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Cerasela Bădiţă)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.