Modifică dimensiunea fontului:
Un câmp electromagnetic este un câmp fizic produs în jurul corpurilor care sunt încărcate electric şi afectează alte particule încărcate electric.
Fizicianul francez Charles-Augustin de Coulomb a fost primul care, în 1785, a confirmat pe cale experimentală faptul că sarcinile electrice se atrag sau se resping pe baza unei legi similare cu cea a gravitaţiei. O particulă încărcată cu o sarcină pozitivă atrage o particulă încărcată negativ, tinzând să accelereze spre aceasta. Dacă aceasta întâmpină rezistenţă din partea mediului prin care trece, viteza sa se micşorează, iar mediul suferă o încălzire.
Prima legătură între magnetism şi electricitate a fost făcută prin intermediul experimentelor fizicianului danez Hans Christian Oersted, care în 1819 a descoperit că un ac magnetic poate fi deviat cu ajutorul unui conductor sub tensiune electrică. La scurt timp după aflarea acestei descoperiri, cercetătorul francez Andre Marie Ampere a demonstrat că doi conductori purtători de curent electric se vor comporta ca şi cei doi poli ai unui magnet.
În 1831, fizicianul şi chimistul englez Michael Faraday a descoperit că un curent electric poate fi indus într-un fir şi fără conectarea acestuia la o baterie, fie prin mişcarea unui magnet, fie prin plasarea altui conductor cu un curent variabil în vecinătatea conductorului în care se doreşte generat curentul.
Sarcinile electrice staţionare produc câmpuri electrice; curenţii - sarcini electrice mobile - produc câmpuri magnetice. Aceste descoperiri au fost redate de fizicianul englez James Clerk Maxwell, care, în descompunerea ecuaţiilor diferenţiale care îi poartă numele, a găsit relaţia dintre locul şi perioada schimbării câmpurilor electrice şi magnetice într-un anumit punct şi respectiv sarcina şi densitatea curentului în acel punct.
Un rezultat obţinut prin descoperirea acestor ecuaţii a fost intuirea unui nou tip de câmp magnetic, care se propagă cu viteza luminii sub forma undelor electromagnetice. În 1887, fizicianul german Heinrich Rudolf Hertz a reuşit să genereze asemenea unde, punând astfel bazele transmisiilor de radio, radar, televiziune şi altor forme de telecomunicaţii.
Câmpul electromagnetic se propagă indefinit în spaţiu, constituind una dintre forţele principale ale naturii, prin unde electromagnetice. Mecanismul de propagare a undelor electromagnetice are la bază fenomenul generării reciproce a câmpului electric şi al celui magnetic.
Orice obiect încărcat electric generează câmp electromagnetic. Printre generatorii de radiaţie electromagnetică cel mai des întâlniţi sunt: echipamentele de comunicaţii mobile (antene, emiţătoare, telefoane mobile, routere, walkie-talkie, etc.), aparatura IT (calculatoare, laptop-uri, imprimante, etc.), aparatura audio/video, aparatura electrocasnică (maşini de spălat, aspiratoare, frigidere, roboţi de bucătărie, aparate aer condiţionat, ventilatoare, etc.), telecomenzi, tablouri şi instalaţii electrice, dispozitive industriale, linii de înaltă tensiune.
Efectele radiaţiilor asupra omului au fost stabilite de oamenii de ştiinţă. Câmpurile electrice induse în organism generează curenţi electrici a căror energie, prin disipare, determină creşterea temperaturii. Deoarece multe reacţii biochimice sunt puternic dependente de temperatură, modificarea acesteia are efecte biologice, potrivit site-ului www.protectiamuncii.ro.
În funcţie de frecvenţă, se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de curent pentru câmpurile variabile în timp de până la 1 Hz, pentru a preveni efectele asupra sistemului cardiovascular şi a sistemului nervos central; între 1 Hz şi 10 MHz, se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de curent, cu scopul de a preveni efectele asupra funcţiilor sistemului nervos central; între 100 kHz şi 10 GHz, se prevăd valori limită de expunere cu privire la SAR, pentru a preveni stresul termic al întregului corp şi o încălzire excesivă localizată a ţesuturilor. În domeniul de frecvenţe cuprinse între 100 kHz şi 10 MHz, se prevăd valori limită de expunere referitoare atât la densitatea de curent, cât şi la SAR; între 10 GHz şi 300 GHz, se prevăd valori limită de expunere pentru densitatea de putere, în scopul de a preveni o încălzire excesivă a ţesuturilor la suprafaţa corpului sau în apropierea acestei suprafeţe. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.