Modifică dimensiunea fontului:
Catedrala "Sf. Nicolae" se află în centrul oraşului Tulcea, la întretăierea străzilor Frumoasă, Babadag şi Progresului.
Construcţia monumentală, în stil bizantin şi în formă de cruce, domină prin măreţie împrejurimile, iar în zilele de sărbătoare, sunetul deosebit de melodios al vestitelor sale clopote, turnate în Bavaria la 1882, se aude până departe, potrivit site-ului oficial al Episcopiei Tulcea.
Pe locul unde se află astăzi Catedrala "Sf. Nicolae", înainte de construirea acesteia, a fost ridicată de către credincioşii români refugiaţi din satul Beştepe, situat la câţiva zeci de kilometri de Tulcea, o biserică de lemn, în care se slujea regulat, în limba română, de către preotul Dimitrie Luca, de origine român transilvănean. Anul exact al construirii nu se cunoaşte, cert este însă că a existat o bisericuţă. În actuala curte a catedralei există, în prezent, un monument comemorativ care indică locul Sfintei Mese.
Construcţia actualei catedrale a început, se pare, în anul 1862, actul de fundaţie fiind pus de mitropolitul Dionisie al Durostorului. Din datele pe care le prezintă pisania de la intrarea aşezământului, se înţelege că: "Acest sfânt lăcaş cu patronul Sf. Ierarh Nicoale, din oraşul Tulcea, s-a clădit în anul 1865, în timpul stăpânirii turceşti, alături de vechea bisericuţă".
În noua clădire, slujba a fost oprită pentru mai multă vreme. Din mărturia preotului paroh, Zaharia Popescu, din anul 1900, care este citat în istoricul acestui aşezământ, biserica a fost închisă de autorităţile turceşti, din cauza antagonismului dintre episcopul grec Nichifor şi cel bulgar Grigorie, pentru preponderenţa acestor ierarhi asupra bisericii româneşti.
Deschiderea bisericii noi şi oficierea slujbelor în limba română a fost decizia mitropolitului grec, Nichifor al Dobrogei. Acesta a hotărât luarea cu forţa a noii clădiri, în ziua de 8 noiembrie 1877. După oficierea utreniei în biserica veche, mitropolitul, urmat de credincioşi, a mers la biserica cea nouă, a rupt sigiliile de la uşi şi, intrând, a făcut sfinţirea Sfintei Mese şi a continuat slujba Sfintei Liturghii, în timp ce biserica veche era dărâmată chiar în timpul când se oficia slujba.
Ctitori ai Catedralei "Sf. Nicolae" sunt, fără îndoială, arată sursa citată, mai întâi toţi credincioşii creştini români, însufleţiţi şi conduşi de preotul lor de atunci, Dimitrie Luca, ajutat de epitropii Vasile Nedelcu Gâsca, Manolache Sandu şi maistrul Gheorghe P. Livdidi. Numele lor a fost încrustat în piatră, pe frontispiciul bisericii, la o înălţime de aproximativ 15 m, ca o permanentă strigare şi îndemn la fapte vrednice de urmat şi de pomenire.
Biserica, la început, era încă destul de săracă, nepictată şi necesita încă foarte multe îmbunătăţiri. Aşezământul avea nevoie de catapeteasmă, pictură, odoare sfinte, odăjdii, în exterior, împrejmuire ş.a.
După unirea Dobrogei cu România (1878), guvernul a acordat Bisericii "Sf. Nicolae" de la Tulcea un ajutor în suma de 10.000 lei, ajutor care a fost folosit pentru învelirea acesteia cu tablă, tencuirea în exterior, confecţionarea unui amvon, o strană arhierească şi alte două strane pentru cântăreţi, catapeteasma a fost adusă de la tabăra militară Furceni şi instalată în locul celei improvizate din scânduri.
În anul 1893, a fost declarată biserică parohială, având 3 preoţi, 1 diacon, 2 cântăreţi şi 1 paracliser. Aspectul edilitar general al bisericii se prezenta, la acea data, ca şi în prezent.
Construcţie înaltă, de aproximativ 30 m, este în formă de cruce, stil bizantin cu trei turle, două aşezate în faţă, iar a treia mai mare, în centru. Construcţia este din piatră şi cărămidă, tencuită în exterior, învelită cu tablă galvanizată şi pictată în interior în ulei. Tavanul este format din 15 bolţi, sprijinite pe 8 stâlpi masivi, din cărămidă şi piatră. Pictura în stil renascentist a fost executată de pictorul D. Marinescu, de la şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti. Suprafaţa construcţiei este de 476 mp.
Despre pictura catedralei s-au păstrat mai multe informaţii într-un registru completat de un paroh al acesteia, preotul Vasilian. Potrivit acestor însemnări, pentru pictarea bisericii a fost însărcinat, în 1897, de către Ministerul Cultelor, pictorul Ştefan Luchian, dar din păcate nu a putut duce lucrarea la bun sfârşit din cauză că fondurile puse la dispoziţie de minister nu erau suficiente şi nici plătite la timp.
Aşa că pictura bisericii a fost făcută în întregime, între anii 1905-1906, de pictorul D. Marinescu. Dar, spre nenorocul nostru, mărturiseşte preotul Vasilian, noul pictor a distrus tot ceea ce pictase Ştefan Luchian, acoperind cu vopsea totul, sub motiv că tot ce pictase Luchian era de proastă calitate.
În jurul anului 1897, biserica a fost închisă în vederea restaurării şi înzestrării ei cu tot ce trebuia. Suma cheltuită cu acest prilej a fost de 63.000 lei, investită în următoarele lucrări: învelitul cu tablă, reparaţia pereţilor în interior şi zugrăvitul lor cu chipuri de sfinţi.
Tot în cazul reparaţiei au mai fost executate catapeteasma, din lemn de stejar, două iconostase mici, două strane pentru cântăreţi, tot din stejar, şi strana pentru credincioşi, cu 46 de locuri. Pardoseala a fost făcută din mozaic. În 1934, s-a pus parchet pe jos, în locul mozaicului.
După toate aceste lucrări, cu pictura neterminată, în anul 1900, la 29 mai, biserica a fost redeschisă şi sfinţită după toate regulile canonice.
În vara anului 1923, s-a împrejmuit curtea bisericii cu gard de piatră şi grilaj din zăbrele de lemn de brad, care dăinuiesc şi astăzi. Costul acestei lucrări a fost de 240.000 lei, suportată de Primăria Oraşului Tulcea. Tot în acest an au mai fost executate lucrări de reparaţie la clădirea bisericii, vopsindu-se turlele, uşile, ferestrele, tencuiala, curtea nivelată de tranşeele făcute de trupele de ocupaţie bulgare, din Primul Război Mondial, lucrări ce au costat suma de 37.500 lei.
Catedrala "Sf. Nicolae" din Tulcea dispune de un important număr de obiecte de cult, cu valoare istorică şi artistică, între care se află: o Sf. Evanghelie, ediţie 1888, îmbrăcată în întregime în argint, donată în anul 1916, Sf. Vase (Potir, disc ş.a.), toate confecţionate din argint şi donate bisericii de credincioşi; un număr important de cărţi de cult, unele de provenienţă grecească, altele slavone, iar altele tipărite în ţară (Neamţ, Buzău, Chişinău, Bucureşti).
Catedrala a fost resfinţită la 6 decembrie 2009, de către episcopul Tulcii, Visarion, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Andreea Onogea)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.