Jacques-Louis David s-a născut la Paris, la 30 august 1748. A primit o educaţie de excepţie la Colegiul Quatre Nations. În perioada studiilor, s-a preocupat de desen, acordând acestei pasiuni o mare parte din timp.

În 1764, după ce a făcut primele cursuri de desen la Académie de Saint-Luc, din Paris, Jacques-Louis David s-a opus celor din familie, care au dorit ca el să urmeze arhitectura. A plecat să studieze pictura cu François Boucher (n. 1703 - m. 1770), unul dintre cei mai importanţi pictor din aceea vreme, care era o rudă îndepărtată a sa. Boucher, un pictor rococo, nu şi-a asumat tutela lui, considerându-se prea bătrân şi a decis să-l trimită la prietenului său, Joseph-Marie Vien (n. 1716 - m. 1809), un pictor care a îmbrăţişat latura clasică a stilului rococo.

În 1766, Jacques-Louis David a intrat în atelierul lui Joseph-Marie Vien, dar, influenţat de estetica lui Boucher, a început să studieze arta la Academiei regale de pictură şi sculptură din Franţa. Jean Bardin a fost unul dintre profesori academiei, de la care a învăţat principiile de compoziţie, de anatomie şi de perspectivă. Un rol deosebit în formarea sa l-a avut şi dramaturgul Michel-Jean Sedaine, secretarul acestei instituţii, care a devenit protectorul său.

Cunoştinţele acumulate la Academia regală le permitea studenţilor să participe la concursul pentru a obţine prestigiosul "Prix de Rome" (ce însemna burse de studiu pentru tinerii artişti la Académie des beaux-arts, din Italia). În 1774, după patru încercări, a câştigat "Prix de Rome", cu lucrarea "Erasistrat descoperind boala lui Antiob", premiu care i-a permis să fie acceptat, pentru următorii patru ani, la "Ecole des Eleves proteges" şi la Académie de France de la Roma.

La Roma a descoperit antichitatea pe care, la Paris, o presimţea doar şi care l-a îndemnat să se opună libertinajului epocii. Urmând sfaturile lui Vien, maestrul său, a copiat capodoperele care l-au atras la fiecare pas al oraşului-muzeu: monumente, sculpturi izolate, vase, sarcofage, fresce, manuscrise.

În 1779, Jacques-Louis David a vizitat Napoli şi ruinele de la Pompei. Această călătorie a avut un rol decisiv pentru dezvoltarea sa artistică. A devenit fără urmă de îndoială adeptul neoclasicismului.

În 1780, a revenit la Paris şi a terminat tabloul "Belizarie" destinat Academiei regale singurul mod în care artişti puteau obţine dreptul de a expune la Salonul Academiei. La expoziţia Salonului din 1781, a prezentat tablourile "Funérailles de Patrocle" şi "Belizarie cerşind", fiind primit cu aplauze. A deschis un atelier şi succesul de care s-a bucurat i-a atras clienţi şi ucenici. Atelierul lui a deveni un centru al avangardei în pictură. A devenit, în 1783, membru al Academiei regale. A pictat "Jalea Andromacăi în faţa rămăşiţelor lui Hector" (1783), "Jurământul Horaţilor" (1784), "Moartea lui Socrate" (1787), care confirmă trecerea sa către limbajul neoclasic, etalând virtuţile antice ale stoicismului şi patriotismului. Tabloul "Moartea lui Socrate" l-a expus la salon patru ani mai târziu, împreună cu "Lictorii aducându-i lui Brutus trupul fiului său".

Jacques-Louis David a avut un număr mare de elevi, influenţând, astfel, puternic arta franceză la începutul secolului al XIX-lea.

În timpul Revoluţiei franceze, s-a angajat fără ezitare atât ca artist, cât şi ca om în activitatea politică: pe de o parte, reorganizând Academia şi, pe de altă parte, organizând evenimente propagandistice numeroase şi de mare amploare. În 1792, a fost numit deputat al Convenţiei Naţionale şi a aderat la tabăra lui Maximilien Robespierre, pe care l-a admirat şi care i-a fost prieten. Prins în malaxorul politicii confuze a anilor 1790, Jacques-Louis David a fost închis în timpul Directoratului şi eliberat la intervenţia soţiei sale.

În 1793, s-a pronunţat pentru decapitarea regelui. În urma unor conflicte cu Academia, Jacques-Louis David s-a hotărât să dizolve această instituţie. Şi-a atins scopul în 1793, când Academia şi-a încetat activitatea. S-a ocupat de înfiinţarea acelei instituţii la care visase şi scriitorul Denis Diderot: Muzeul Naţional, reprezentând începutul Louvre-ului de astăzi. După căderea lui Robespierre, survenită pe 27 iulie 1794, aflându-se în pericol, a reuşit să evite ghilotina, deşi în două rânduri, în 1794, şi, în 1795, a fost întemniţat.

Când, în 1799, a ajuns la putere Napoleon Bonaparte, artistul l-a privit ca pe un erou al vremurilor lui, pictându-l în numeroase tablouri cu aer de propagandă. Napoleon i-a încredinţat funcţia de artist oficial al regimului. În 1803, l-a decorat cu "Legiunea de Onoare", în decembrie 1804, l-a numit primul pictor al curţii imperiale. Artistul şi-a început cariera de la curte cu imortalizarea festivităţii de încoronare realizând marea sa compoziţie "Încoronarea de Napoleon". A supravieţuit căderii idolului său, după înfrângerea de la Waterloo din 1815, şi a plecat din ţară, exilându-se la Bruxelles, unde a continuat să lucreze.

Ultimii 10 ani i-a petrecut la Bruxelles. Într-o seară din februarie 1824, pe când ieşea de la teatru, a avut un accident, fiind lovit de o trăsură. Nu şi-a mai reveni niciodată pe deplin.

Figură importantă a neoclasicismului, susţinător al Revoluţiei franceze, Jacques-Louis David a murit la 29 decembrie 1825. AGERPRES/ (autor: Daniela Dumitrescu; editor: Mariana Zbora-Ciurel)