Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeii (International Day for the Elimination of Violence against Women) este marcată în fiecare an la 25 noiembrie.

Adunarea Generală a ONU a stabilit, prin Rezoluţia din 54/134 din 17 decembrie 1999, ziua de 25 noiembrie drept Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor şi a invitat guvernele, organizaţiile internaţionale şi neguvernamentale să organizeze activităţi menite să trezească conştiinţa publică în faţa acestor probleme, se arată pe site-ul oficial al ONU, http://www.un.org/.

Cele 16 zile cuprinse între 25 noiembrie, Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor şi 10 decembrie, Ziua drepturilor omului, reprezintă perioada Campaniei ''Împreună pentru a pune capăt violenţei împotriva femeilor'' (''UNiTE to End Violence against Women'') iniţiată de secretarul general al ONU. În acest an, campania se desfăşoară sub titlul ''Să colorăm lumea în portocaliu: Opriţi violenţa împotriva femeilor şi fetelor''. Cu acest prilej, mai multe edificii din întreaga lume, printre care Sfinxul şi Piramidele din Giza, Empire State Building sau Palatul Păcii din Haga vor fi iluminate în portocaliu, potrivit http://www.un.org/.

Violenţa împotriva femeilor şi fetelor este tot mai mult recunoscută ca fiind una dintre cele mai serioase şi urgente probleme ale tuturor timpurilor. În fiecare colţ al lumii, efectul real şi dăunător pe care violenţa îl are asupra femeilor împiedică progresele în multe domenii, inclusiv eradicarea sărăciei, combaterea HIV/SIDA, pacea şi securitatea în lume. Comunitatea internaţională şi societatea civilă au ajuns la concluzia că nu există circumstanţe atenuante pentru violenţa împotriva femeilor şi fetelor. Când are loc, aceasta este de fiecare dată o încălcare a drepturilor lor, este un act criminal şi un fapt inacceptabil.

Activiştii pentru drepturile femeii marchează Ziua împotriva violenţei femeilor începând cu 1981. Această dată comemorează asasinarea, în 1961, a celor trei surori Mirabal din Republica Dominicană, care militau pentru respectarea drepturilor lor. În 1979, a fost adoptată Convenţia ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, principalul instrument internaţional al drepturilor femeilor şi fetelor. Convenţia, alături de alte instrumente legale cu rezultate negociate în cadrul conferinţelor internaţionale, statuează drepturile femeilor şi fetelor la o viaţă fără violenţă.

La 20 decembrie 1993, Adunarea Generală a ONU, prin rezoluţia 48/104 a adoptat Declaraţia privind eliminarea violenţei împotriva femeilor.

Violenţa împotriva femeilor este ''orice act de violenţă fundamentat pe diferenţa de gen, care rezultă sau care poate rezulta într-o vătămare sau suferinţă fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acte, coerciţia sau privarea arbitrară de libertăţi, indiferent dacă acestea apar în viaţa publică sau privată'' fapt stabilit în cadrul celei de-a patra Conferinţe Mondiale asupra problemelor femeilor de la Beijing, desfăşurată în perioada 4-15 septembrie 1995, se menţionează pe site-ul www.sant.ro.

În cadrul aceleiaşi manifestări, ONU a recunoscut faptul că violenţa asupra femeilor este un obstacol pentru atingerea egalităţii, a dezvoltării şi a păcii şi aduce atingeri drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Printre condiţiile care favorizează apariţia actelor de violenţă se află: disfuncţiile şi carenţele educative ale mediului familial, deficienţele mediului educaţional, carenţele socio-economice, deficienţele mediului instituţional, creşterea gradului de permisivitate socială, incidenţa tulburărilor psihice.

Potrivit datelor prezentate pe site-ul oficial al ONU, 35% dintre femei şi fete s-au confruntat cu o formă de violenţă fizică şi/sau sexuală la nivel global, iar în unele ţări, şapte din zece femei se confruntă cu o formă de abuz în timpul vieţii lor. Totodată, un număr de 133 de milioane de fete şi femei au trăit experienţa unei forme de mutilare genitală, respectiv în 29 de state din Africa şi Orientul Mijlociu, unde această practică barbară este considerată comună.

Tot, la nivel mondial, peste 700 de milioane de femei au fost căsătorite copii fiind, dintre care 250 de milioane au fost căsătorite înainte de a împlini vârsta de 15 ani, potrivit statisticilor Naţiunilor Unite. Fetele care se căsătoresc înainte de a împlini vârsta de 18 ani probabil că nu îşi vor completa educaţia, şi mai mult ca probabil acestea vor fi supuse unei forme de violenţă domestică şi complicaţii la naştere.

În România, prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor, şi implicit a violenţei în familie, reprezintă o parte integrantă a politicii de stat pentru protecţia familiei şi de sănătate publică, fiind soluţionată legislativ prin Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie modificată prin Legea nr.25/2012.

Legea nr.25/2012 stipulează că "prevenirea şi combaterea violenţei în familie face parte din politica integrată de ocrotire şi sprijinire a familiei, dezvoltarea şi consolidarea solidarităţii familiale şi reprezintă o importantă problemă de sănătate publică şi constituie, totodată, un obiectiv de interes naţional". Legea arată că nimeni nu trebuie să suporte violenţele şi protejează victimele, oferindu-le găzduire în centre speciale numite adăposturi. Semnalarea situaţiilor de violenţă asupra copilului şi violenţa în familie se face la Direcţia Generală de Asistenţa Socială şi Protecţia Copilului.

Potrivit unui studiu realizat în iulie 2013 la nivel naţional, de INSCOP, peste 40% dintre români au auzit de cazuri de violenţă în familie printre cunoscuţii lor. Dintre aceştia, 70% au declarat că victima violenţei fusese soţia şi doar 4,4% au declarat că soţul fusese supus violenţei domestice. Potrivit altor date oficiale, provenind de la Inspectoratul General al Poliţiei Române, în 2011 a crescut cu 10% numărul sesizărilor privind infracţiunile de violenţă în familie faţă de anul 2010. Cu toate acestea, din totalul infracţiunilor sesizate, doar în 22,6% din cazuri s-a dispus începerea urmăririi penale, femeile nefăcând plângeri din motive de teamă, financiare, sentimentale sau legate de protejarea copiilor.

La 11 mai 2011, la Istanbul a fost adoptată Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice. Convenţia cuprinde clauze generale, precum înscrierea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în constituţiile şi legislaţiile naţionale şi abrogarea tuturor legilor şi practicilor discriminatorii, dar şi măsuri concrete. Documentul prevede, de asemenea, împreună cu măsuri de sensibilizare şi de educare, obligaţia de a crea servicii de sprijin specializate pentru femeile victime ale violenţelor şi deschiderea unor refugii, dar şi obligaţia de a înscrie interdicţia de abuzuri în legile naţionale.

Guvernul României a aprobat, la 23 septembrie 2015, proiectul de lege privind ratificarea Convenţiei Consiliului Europei de la Istanbul pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)