La 29 octombrie 2015 se împlinesc 140 de ani de la naşterea uneia dintre personalităţile României cu un mare impact în epoca sa, nu numai la nivel politic, ci şi la nivel social şi cultural, Regina Maria, care nu a pregetat să se folosească de propria-i carismă în vederea slujirii intereselor naţionale ale poporului său.

''Te binecuvântez, iubită Românie, patria bucuriei şi durerii mele, frumoasă Ţară care ai trăit în inima mea. Minunată Ţară pe care am văzut-o îndoită, al cărui vis de veacuri l-am visat şi eu, şi mi-a fost îngăduit să-l văd îndeplinit... Dacă toate cele frumoase vă vor aminti de mine, voi fi pe deplin răsplătită pentru dragostea ce v-am purtat-o, căci pentru mine frumosul a fost un crez'', scria Regina Maria în 1933, în testamentul intitulat ''Scrisoare adresată Ţării mele şi Poporului meu''.

Maria Alexandra Victoria, principesă de Marea Britanie şi Irlanda, s-a născut la 29 octombrie 1875, în Eastwell-Park, tatăl fiind Alfred, duce de Edinburgh, fiu al reginei Victoria a Angliei, iar mama, ducesa Maria Alexandrova, unica fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

În urma demersurilor făcute de Charley, principesă de Saxa-Meiningen, sora mai mare a împăratului Germaniei, Ferdinand s-a logodit cu Maria Alexandra Victoria de Edinburgh la 21 mai 1892, în noul palat de la Potsdam, în prezenţa lui Wilhelm al II-lea, potrivit www.mnir.ro. Unirea celor doi principi a avut un efect deosebit, deoarece veneau în contact cele mai importante case domnitoare din Europa.

În acelaşi timp, se punea în discuţie şi problema ordinii succesorale la tronul Marii Britanii. De aceea, lordul cancelar William Evart Gladstone, pentru a înlătura o eventuală complicaţie a iniţiat un tratat între regele Carol I şi regina Victoria. Astfel, conform unor prevederi mai vechi din "Act of Settlement" (1701) ce sancţiona pierderea dreptului la coroană în cazul căsătoriei unui moştenitor prezumtiv cu un romano-catolic, principesa Maria a abandonat drepturile sale de succesiune la coroana Marii Britanii.

În urma disputei dintre cele două biserici pentru întâietate asupra celebrării căsătoriei, regina Victoria a renunţat la dorinţa ca aceasta să se oficieze în capela Sf. George de la Windsor. Astfel, ceremonia a avut loc la 29 decembrie 1892, la castelul Sigmaringen, întâi după ritul catolic, apoi după cel protestant. În aceeaşi zi, regina Angliei serba la Osborne cununia nepoatei sale, Maria, cu principele Ferdinand.

După câteva zile petrecute la castelul de vânătoare de la Krauchenwies, Ferdinand şi Maria au venit în România, unde urmau să participe la alte ceremonii legate de căsătoria lor. "A fost o călătorie lungă " - scria în jurnalul său Maria. "Îmi părăseam căminul, părăseam tot trecutul, mergând înainte, tot înainte, într-o lume geroasă; spre o ţară necunoscută, spre o viaţă neştiută...".

Temerile sale au fost, însă, spulberate de la început, pentru că tinerii căsătoriţi, reprezentând viitorul ţării, au fost obiectul celor mai impresionante manifestări de simpatie a românilor. Salve de tun au anunţat în ziua de 23 ianuarie/ 4 februarie 1893 sosirea trenului princiar în Gara de Nord.

Principele moştenitor Ferdinand şi soţia sa, principesa Maria, au trăit sub tutela autoritară a regelui Carol I, până la moartea acestuia, la 10 octombrie 1914. Pentru tânăra familie a fost rezervat Palatul Cotroceni din Bucureşti, iar Carol I a construit special pentru aceştia Castelul Pelişor în complexul familiei regale de la Sinaia. Ferdinand şi Maria au avut şase copii: Carol (1893), Elisabeta (1894), Marioara (1900), Nicolae (1903), Ileana (1909) şi Mircea (1913, care a murit la trei ani de febră tifoidă).

Principesa Maria a devenit regină a României, odată cu accederea la tron a principelui Ferdinand, la 11 octombrie 1914, după moartea regelui Carol I, într-un moment crucial în istoria României, marcat de izbucnirea Primului Război Mondial. În acel moment, întreaga societate românească, atât familia regală cât şi clasa politică, era profund divizată în tabere ce susţineau fie neutralitatea, fie intrarea în război de partea uneia sau alteia dintre cele două alianţe aflate în conflict.

Implicându-se în politică, regina s-a opus de la început participării la război a României, alături de Puterile Centrale, susţinând alianţa cu ţările Antantei în vederea unirii provinciilor româneşti aflate sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar.

Regina Maria a fost supranumită de popor ''mama răniţilor'' şi ''regina soldat'', pentru atitudinea ei curajoasă din timpul Primului Război Mondial, când a lucrat direct pe front, în spitale de campanie şi a coordonat activitatea unei fundaţii de caritate. Şi în timpul Războiului balcanic (1912-1913), principesa s-a dedicat îngrijirii bolnavilor de holeră, riscându-şi viaţa fără nicio rezervă.

Conferinţa de Pace de la Paris din 1919 a reprezentat un punct extrem de important în ceea ce priveşte istoria României, deoarece tratatele de pace urmau să ratifice actele de Unire din 1918.

Faptul că România fusese trecută pe lista ''statelor cu interese limitate'' a determinat-o pe Regina Maria, cu acordul lui Ferdinand, să ia decizia de pleca la Paris pentru a susţine cauza României. La 7 martie a fost primită de Georges Clemenceau, preşedintele Conferinţei de Pace; a doua zi a fost primită la Palatul Elysee de preşedintele Raymond Poincare, care i-a înmânat Marele Cordon al Legiunii de Onoare, decoraţie care se conferea şefilor de stat în exerciţiul funcţiunii. A făcut o deplasare la Londra, unde a fost primită de regele George la Palatul Buckingham, apoi a revenit la Paris pentru a-l întâlni pe preşedintele american Woodrow Wilson la Paris, în 10 aprilie 1919. Regina nota: ''I-am vorbit despre speranţele ţărilor mici, al căror apărător a fost în mod deosebit. El a declarat că, în special, ţările mici vor beneficia de Liga Naţiunilor''.

În mai 1919, după Marea Unire din 1918, Regele Ferdinand I şi Regina Maria au făcut o vizită în Transilvania, oprindu-se la Braşov, Făgăraş, Sibiu, Blaj, Alba Iulia, Brad, Ţebea, Abrud, Câmpeni, Turda, Cluj, Bistriţa, Careii Mari, Baia Marea, Oradea.

S-au bucurat de o primire călduroasă, adesea entuziastă. Regina consemna: ''În multe sate, calde primiri loiale, iar în final am ajuns la Alba Iulia, micul orăşel al cărui nume are un ecou special în sufletul fiecărui român''. Pe parcursul întregii sale călătorii, regina a purtat costumul popular românesc.

După încoronarea de la Alba Iulia, în 15 octombrie 1922, alături de Regele Ferdinand ca suverani ai României Mari, Regina Maria a efectuat vizite oficiale în Europa de Vest. Călătoria în Statele Unite ale Americii în 1926 a fost considerată un succes extraordinar.

În urma decesului Regelui Ferdinand şi al lui I.C. Brătianu, în 1927, influenţa Reginei Maria în viaţa politică a ţării pe care a exercitat-o în special asupra Regenţei a crescut.

După proclamarea fiului său, Carol al II-lea, la 8 iunie 1930 ca rege, acesta, a urmărit sistematic îndepărtarea Reginei Maria de la problemele politice. Regina a ajuns să-şi petreacă timpul tot mai des şi tot mai departe de Bucureşti, la Bran sau la Balcic, domeniul său. Absenţa ei de la Curte a favorizat influenţa camarilei asupra lui Carol al II-lea.

Regina Maria a fost legată sufleteşte de două locuri: Balcic şi Bran, care şi astăzi poartă amprenta sa. "Balcicul şi Branul sunt casele mele de vis, inima mea", spunea Regina Maria. Se spune că Balcicul l-a descoperit cu ajutorul lui Alexandru Satmari, care a insistat ca Regina să meargă în acea zonă. În 1925, a început construcţia domeniului de la Balcic, care a devenit locul preferat, plin de linişte al Reginei.

Suferindă încă din 1937, Regina Maria a plecat la 17 februarie 1938 în Italia, la Merano. În aprilie acelaşi an, se mută în sanatoriul dr. Lahmann din Weisser Hirsch, lângă Dresda. La 27 iunie, deşi medicii o considerau inaptă pentru efortul unei călătorii lungi şi obositoare, a luat hotărârea irevocabilă a revenirii în ţară spre a-şi găsi odihna de veci. A încetat din viaţă în ziua de 18 iulie 1938, în castelul Pelişor.

Marile personalităţi internaţionale, dar şi presa internaţională au adus cel mai înalt omagiu Reginei Maria a României.

Înzestrată cu calităţi multiple, Regina Maria a primit o serie de distincţii străine şi româneşti, cum ar fi: Ordinul Legiunea de Onoare - Franţa, Ordinul Crizantemei - Japonia, Ordinul Al Kemal - Egipt, Ordinul Sf. Sava - Regatul Sârbo-Croato-Sloven, Ordinul Steaua României.

Din 1 mai 1915 a devenit membru de onoare al Academiei Române.

A scris lucrări memorialistice, valoroase din punct de vedere literar şi documentar, scrise în limba română, engleză şi franceză, dintre care amintim: ''Ilderim. Poveste în umbră şi lumină'' (1921), ''Minola. Povestea unei mici regine triste'' (1918), ''Sămânţa înţelepciunii'' (1925), ''Păsări fantastice pe albastrul cerului'' (1928), ''Stella Maris. Cea mai mică biserică din lume'' (1930), ''Ce-a văzut soldatul Vasile. Poveste din timpul războiului'' (1932), ''Măşti'' (1938), ''The Lily of Life''/ ''Crinul Vieţii'' (Londra, 1913), ''My country'' / ''Ţara mea'' (Londra, 1916), ''My dream houses''/ ''Casele mele de vis'' (Bucureşti, 1930), ''The Story of My Life'' (New York, 1934; tradusă în limba română în 2010).

Prin prevederile testamentare, trupul i-a fost înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeş, iar inima i-a fost depusă în ctitoria sa "Stella Maris" de la Balcic. A trebuit, însă, să fie luată de la Balcic, odată cu cedarea Cadrilaterului către Bulgaria, în 1940, şi depusă în firida unei stânci de lângă Castelul Bran. Inima Reginei a fost îmbălsămată şi aşezată într-un săculeţ de catifea, adăpostit într-o casetă de argint cu forma octogonală. Această casetă a fost, la rândul ei, ascunsă într-o alta de argint aurit, primită de Regina Maria cadou la nunta ei. Totul a fost introdus într-o urnă de marmură albă, pe care era sculptată o cruce celtică.

În 1968, la 30 de ani de la moartea Reginei Maria, sarcofagul de marmură a fost spart de comunişti. Inima Reginei a fost ascunsă trei ani într-un seif al muzeului Bran, pentru ca în martie 1971 să fie adusă în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României.

În 2015, la iniţiativa regelui Mihai, Casa Regală şi Ministerul Culturii au hotărât de comun acord ca locul casetei cu inima Reginei Maria să fie Salonul de Aur din Castelul Pelişor. Transferul va avea loc anul acesta la 3 noiembrie, în cadrul unei procesiuni. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; redactori Arhiva foto: Mihaela Tufega, Elena Bălan; editor: Anca Pandea)