Ortodoxe
Sf. Cuv. Teodora de la Sihla; Sf. Cuv. Mc. Dometie Persul; Sf. Ier. Narcis, arhiepiscopul Ierusalimului; Sf. Irina împărăteasa

Greco-catolice
Cuv. m. Dometie Persul

Romano-catolice
Ss. Sixt al II-lea, pp. şi îns., m.; Caietan, pr.


Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla este pomenită în calendarul creştin ortodox la 7 august

Sfânta Teodora s-a născut în satul Vânători, judeţul Neamţ, în jurul anului 1650. Tatăl său, Ştefan Joldea, era armaş al Cetăţii Neamţului. La îndemnul părinţilor, Teodora s-a căsătorit cu un tânăr din Ismail, dar până la urmă au hotărât să meargă amândoi la mănăstire.

Astfel, Sfânta Cuvioasă Teodora a îmbrăcat haina călugărească la Schitul Vărzăreşti - Râmnicul Sărat, iar soţul ei, la Schitul Poiana Mărului.

La schit, odată cu păzirea poruncilor dumnezeieşti, Sfânta Teodora a mers pe calea cea strâmtă a sfaturilor evanghelice: sărăcia de bunăvoie, curăţia trupească şi sufletească, ascultarea necondiţionată.

După o năvălire a turcilor în părţile Buzăului, stareţa, Sfânta Teodora şi câteva ucenice s-au retras la hotarul dintre munţii Buzăului şi cei ai Vrancei. Aici au ridicat un altar şi o locuinţă, nevoindu-se aproape zece ani în privegheri, în rugăciuni şi post neîncetat.

Sfânta Teodora, în urma unei descoperiri dumnezeieşti, a părăsit munţii Vrancei şi s-a retras în munţii Neamţului, în pădurile din jurul schiturilor Sihăstria şi Sihla.

Sub îndrumarea duhovnicului Pavel, s-a stabilit într-o chilie nu departe de schit şi de o peşteră care îi poartă numele până astăzi. Acolo a locuit mulţi ani, ostenindu-se singură în post şi rugăciuni, în lacrimi şi mătănii, uitată de lume, îndurând multe ispite. Numai duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o spovedea şi o împărtăşea cu Sfintele Taine ale lui Hristos.

După o vreme, murind duhovnicul ei, Sfânta Teodora a rămas singură. Ajungând la o vârstă înaintată, s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un preot ca s-o împărtăşească cu Preacuratele Taine, înainte de a muri.

A fost văzută când se afla la rugăciune, cu mâinile în sus în văpaie de foc, de doi monahi de la Sihăstria, care au mijlocit ca Sfânta Teodora să primească ceea ce îşi dorea. După ce a fost împărtăşită, Sfânta Teodora s-a mutat la cele veşnice, iar vestea despre viaţa şi nevoinţele ei s-a răspândit repede în toate mănăstirile şi satele din Moldova, începând astfel procesiunile la mormântul ei din peşteră.

Moaştele Sfintei Teodora au fost date, în 1856, Mănăstirii Pecerska din Kiev, unde se află şi astăzi.

La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o pe Sfânta Teodora de la Sihla, trecând-o în rândul sfinţilor. AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)