La 20 iulie, ziua Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul în calendarul liturgic ortodox, se sărbătoreşte Ziua Aviaţiei Române şi a Forţelor Aeriene, în 1913 pionierii aviaţiei alegându-l pe Sfântul Ilie ca ''patron al aviaţiei''.

În aprilie 1964, ziua de sărbătorire a Aviaţiei Române a fost schimbată cu data de 17 iunie, când se aniversează primul zbor al lui Aurel Vlaicu cu un aparat proiectat şi construit de el (4/17 iun. 1910). După anul 1990, Ziua Aviaţiei se sărbătorea în ambele zile, acest lucru clarificându-se abia în anul 2004, când aviatorii români au revenit la celebrarea ''Zilei Aviaţiei'' de ziua Sfântului Ilie Tesviteanul.

Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa de lucru din 6 iulie 1995, a aprobat oficierea în această zi a slujbei de pomenire la Monumentul Aviatorilor din Capitală şi a transmis tuturor eparhiilor rugămintea de a răspunde solicitărilor unităţilor militare de aviaţie şi de apărare antiaeriană din teritoriu privind acordarea de asistenţă religioasă la această sărbătoare.

Conform site-ului oficial al Statului Major al Forţelor Aeriene, în 1915 a luat fiinţă Corpul de Aviaţie Român, aviaţia devenind astfel armă de sine stătătoare. În perioada 1919-1923, organul de conducere a aviaţiei era Direcţia Superioară a Aeronauticii, din cadrul Ministerului de Război. În 1924, s-a înfiinţat Inspectoratul General al Aeronauticii din Ministerul Armatei, în cadrul căruia a funcţionat, din 1930, Comandamentul Apărării Antiaeriene. În 1932, Inspectoratul General al Aeronauticii şi-a schimbat denumirea în Subsecretariatul de Stat al Aerului, în compunerea căruia au funcţionat Comandamentul Forţelor Aeriene şi Comandamentul Apărării Teritoriului. La 13 noiembrie 1936, a luat fiinţă Ministerul Aerului şi Marinei, în cadrul căruia îşi desfăşura activitatea Comandamentul Forţelor Aeriene, ce avea în subordine Comandamentul Apărării Contra Aeronavelor şi Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului.

Începând cu 1 aprilie 1950, aviaţia militară s-a denumit Forţele Aeriene Militare, iar comandamentul - Comandamentul Forţelor Aeriene Militare (CFAM), pentru ca, la 12 septembrie 1956, Comandamentul de Apărare Antiaeriană a Ţării şi Comandamentul Forţelor Aeriene Militare să se unească, sub denumirea Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului. La 1 mai 1977, s-a înfiinţat Comandamentul Aviaţiei Militare, în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, iar în 1993, prin unirea Comandamentului Aviaţiei Militare cu Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului a fost înfiinţat Statul Major al Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene, care reuneşte aviaţia, artileria şi rachetele antiaeriene şi radiolocaţia. Începând cu 1 iunie 2000, se foloseşte denumirea actuală - Statul Major al Forţelor Aeriene, care asigură conducerea Forţelor Aeriene pe timp de pace, de criză şi de război. AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)