Considerat drept cel mai mare fenomen al literaturii franceze, scriitorul Victor Hugo s-a născut la 26 februarie 1802, la Besancon, în regiunea Franche-Comté. A fost fiul lui Joseph Léopold Sigisbert Hugo, ofiţer în armata imperiului francez şi al Sophiei Trébuchet.

A studiat la liceul Louis le Grand din Paris. Încă din adolescenţă a scris poezii şi a tradus din opera lui Virgiliu. În anul 1819 a fondat împreună cu fraţii săi revista ''Conservateur Littéraire''. În 1822, a scris volumul de versuri "Odes et poésies diverses".

În ciuda dorinţelor mamei s-a îndrăgostit şi logodit în secret cu iubita lui din copilărie, Adele Foucher, dar s-a căsătorit cu aceasta abia în anul 1822, după moartea mamei lui. Cei doi au avut împreună cinci copii.

În 1825 a fost numit Cavaler al Legiunii de Onoare. În 1829 a publicat piesa de teatru "Cromwell", iar în 1830 a avut premiera la Paris cu piesa "Hernani". Succesul enorm al spectacolului cu "Le roi s'amuse" (1832) a stat la baza operei "Rigoletto", a lui Giuseppe Verdi.

În 1823 a publicat prima sa nuvelă intitulată "Han d'Islande", urmată în 1826 de "Bug-Jargal". În perioada 1829-1840 a publicat cinci volume de poezii - "Les Orientales" (1829), "Les feuilles d'automne" (1831), "Les Chants du crepuscule" (1835), "Les Voix interieures" (1837), "Les Rayons et les Ombres" (1840). În paralel a scris romanul "Notre Dame de Paris" (1831) şi libretul pentru opera "Esmeralda", bazată pe acest roman precum şi operele dramatice "Marion Delorme" (1831), "Lucrece Borgia" (1833) şi "Ruy Blas" (1838), a cărui premieră a avut loc la Theatre de la Renaissance din Paris.

S-a implicat în politică şi a susţinut partidul republican. În 1841 a fost ales membru al Academiei Franceze, iar în 1845 era numit pair al Franţei. În 1843 a murit una dintre fiicele sale şi timp de câţiva ani nu a mai publicat nimic. În urma revoluţiei din 1848 a fost ales în Adunarea Constituantă.

Între anii 1851-1870 a fost exilat pentru că l-a numit pe Napoleon al III-lea "trădător" şi a locuit în Belgia, în Jersey şi Guernsey. În această perioadă a scris pamfletele "Napoleon le Petit" (1852), "Histoire d'un crime" (1877 şi 1878), lucrări ce au fost interzise în Franţa.

În 1862 a scris romanul "Les Miserables", una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, iar un an mai târziu romanul autobiografic ''Adele''. Au mai urmat: "Les Chansons des rues et des bois" (1865), "Les Travailleurs de la mer" (1866), "L'Homme qui rit" (1869), "Quatre-vingt-treize" (1874), "L'Art d'ętre grand-pčre" (1877), "Le Pape" (1878), "La Pitié Supręme" (1879), "Religions et religion" (1880), "Les Quatres vents de l'esprit" (1881), "Torquemada" (1882), "La Légende des siecles Tome III" (1883), "L'Archipel de la Manche" (1883).

A revenit la Paris după abdicarea lui Napoleon al III-lea şi instaurarea Republicii şi a devenit deputat. O perioadă a trăit la Bruxelles şi apoi a fost expulzat pentru adăpostirea unor revoluţionari. S-a refugiat la Luxemburg, de unde a revenit în 1876, când a fost ales ca senator al parlamentului francez.

Victor Hugo a murit la 22 mai 1885. De-a lungul timpului operele sale de valoare au cunoscut numeroase ecranizări. AGERPRES/ (Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)