Vida Gheza s-a născut la 28 februarie 1913, la Baia Mare, într-o familie de mineri. A urmat şcoala primară şi gimnazială din Baia Mare (1920-1928), remarcându-se încă din copilărie prin talentul său creativ. Încurajat şi sprijinit de învăţătorii săi, începe să cioplească în lemn animale, păsări, figuri umane, iar la vârsta de doar 10 ani a cioplit, cu un briceag, o nuntă şi o înmormântare ţărănească.

Este influenţat de atmosfera artistică din Baia Mare, localitate care avea o faimă internaţională datorită şcolii de pictură întemeiată aici la finele secolului al XIX-lea. Încă din tinereţe, sculptează personaje din lumea satului maramureşan sau inspirate din viaţa minerilor.

Potrivit site-ului enciclopediaromaniei.ro, în perioada 1928-1931 a lucrat ca grădinar, paznic, salahor sau muncitor forestier. În aceeaşi perioadă a frecventat atelierul pictorului Alexandru Ziffer, din Baia Mare, acesta fiindu-i şi îndrumător.

Primele sale lucrări datează din 1932-1937 (''Muncitor forestier'', ''Ţăranca cu coşul'', ''Cosaşul'', ''Răscoala'', ''Mineri'', ''Horia pe roată'', ''Ţăran la interogatoriu''). A expus pentru prima dată în 1937, la Baia Mare, în cadrul unei expoziţii colective organizate de societatea nou-înfiinţată a artiştilor băimăreni, remarcându-se prin lucrările expuse (''Minerii'', ''Răscoala'', ''Iobag legat la stâlp'' ş.a.) ca un artist pe deplin format.

Urmându-şi convingerile politice, pleacă voluntar în Spania în timpul războiului civil (1936-1939), luptând de partea guvernului republican.

A studiat, între 1942 şi 1944, la Academia de Belle-Arte din Budapesta, apoi, în 1945, s-a înrolat ca voluntar în armata română, luptând împotriva armatei germane pe teritoriul Cehoslovaciei. Mai târziu avea să dedice numeroase opere soldatului român şi luptei antifasciste. În 1947 a participat la Salonul de pictură şi sculptură al Transilvaniei.

Din anul 1949, a început participarea intensă la numeroase expoziţii de artă plastică, personale şi colective, în ţară (Baia Mare, Cluj, Bucureşti) şi în străinătate (Veneţia, Moscova, Haga, Copenhaga, Londra, Roma, Vilnius, Oslo, Paris, Praga, Varşovia ş.a.). Participă, de asemenea, la "Bienala de la Veneţia" (1958 şi 1976). La începutul anilor '60 continuă expoziţiile organizate peste hotare (Cairo, Alexandria, Helsinki, Bratislava, Berlin, Praga, Paris, Damasc, Sofia, Moscova, Varşovia).

Dintre numeroasele sale creaţii se evidenţiază chipurile ţărăneşti, sculpturile inspirate de tradiţiile populare (''Dans oşenesc''), de personajele legendare ale pădurii (''Fata pădurii'', ''Omul nopţii'', ''Omul apelor'') sau inspirate de folclorul muncitorilor băieşi (''Priculiciul minei'', ''Vâlva minei'', ''Varvara''), unice în peisajul plastic românesc contemporan. Mai amintim dintre lucrările sale: ''Horia pe roată'' , ''Ţăran legat la stâlp'' , ''Cap de copil'' (azi pierdută), ''Horea, Cloşca şi Crişan'', ''Miner cu lămpaş'', ''Muncitori forestieri'', ''Monumentul minerului'' (Baia Mare), ''Ţăran din Maramureş'', ''Cap de ţăran'', ''Copil cu pasare'', ''Nud'' etc.

Vida Gheza a realizat opere monumentale - ''Monumentul Ostaşului Român'' de la Carei, inaugurat în 1964, ''Monumentul Ţăranilor Martiri'' de la Moisei (sculptat mai întâi în lemn, în 1966, transpus apoi în piatră în 1972) sau ''Sfatul Bătrânilor'' (1971) - intrate în conştiinţa publicului ca simboluri ale istoriei naţionale.

A fost ales, în 1968, vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România (reales în 1973), iar la 1 martie 1974 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În anii '70 expune la Haga, Bruxelles, Londra, Paris, Veneţia, Berlin şi are câteva expoziţii la Baia Mare.

I-au fost decernate numeroase premii şi distincţii, dintre care menţionăm Premiul de Stat (1953), Maestru Emerit al Artei (1957), Artist al Poporului (1964), Steaua Republicii (1978).

Lucrările sculptorului Vida Gheza, personalitate de marcă a artei româneşti şi artist de talie europeană, se găsesc în mai multe muzee şi colecţii particulare din România, dar şi din Franţa, Spania, Italia, Ungaria, Rusia, Chile.

Ca o notă aparte, Vida Gheza a fost şi un pasionat colecţionar de cactuşi. O parte din colecţia de mii de exemplare de cactuşi a artistului se află în serele oraşului Baia Mare.

Vida Gheza s-a stins din viaţă la 11 mai 1980, la Baia Mare.

Cu prilejul centenarului naşterii sale, în 2013, au fost organizate numeroase manifestări la Baia Mare, Cluj-Napoca şi Bucureşti, precum şi la Roma, în Italia. Astfel, la 27 iunie 2013, în Aula Academiei Române s-a desfăşurat simpozionul naţional ''Gheza Vida (1913-1980) - o sută de ani de la naştere''. Cu acest prilej, în Sala ''Theodor Pallady' a Bibliotecii Academiei Române a fost deschisă o expoziţie intitulată ''Centenar Gheza Vida'' şi au fost lansate albumul "Gheza Vida" (Editura Academiei Române) şi volumul "Gheza Vida - 100 Documentar biobibliografic aniversar". Totodată, la 26 octombrie, la Accademia di Romania din Roma a fost inaugurată o expoziţie dedicată centenarului naşterii sculptorului Vida Gheza - "autor al unor monumente-simbol ale istoriei naţionale româneşti". AGERPRES (Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Horia Plugaru)