Ziua intendenţei militare este marcată, anual, la 1 februarie.

Intendenţa militară a fost oficializată în România în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Până la înfăptuirea Unirii celor două Principate, încă de pe timpul Regulamentelor Organice, în ministerele de război ale Moldovei şi Munteniei funcţiona câte o secţie de intendenţă, însă atribuţiile acestora nu erau clar definite.

Unirea Principatelor Române a accelerat consacrarea intendenţei ca specialitate distinctă şi indispensabilă a Armatei Române, prin Decretul nr. 417 din 30 august 1860, hotărându-se întrunirea administraţiilor militare şi a intendenţelor într-o singură administraţie, sub ordinele Ministerului de Război din Bucureşti.

Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 29 din 1 februarie 1861, Alexandru Ioan Cuza a consfinţit înfiinţarea Corpului de Intendenţă Militară. Acesta era alcătuit din intendentul general al armatei (asimilat gradului de general de brigadă) şi subordonat ministrului de Război, un subintendent clasa I (asimilat gradului de colonel), doi subintendenţi clasa a II-a (locotenent-colonel), doi adjuncţi clasa I (asimilaţi gradului de comandanţi de batalion - maior) şi şase adjuncţi clasa a II-a (căpitan).

Prin Raportul înaintat domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ministrul de Război, colonelul Ioan Ghica, argumenta necesitatea aprobării unui regulament propriu intendenţei. Astfel, prin "Instrucţiunile asupra funcţiilor Intendenţei Militare", publicate în Monitorul Oastei nr. 11 din 16 februarie 1861, se preciza expres că intendenţii militari erau numiţi de guvern pe lângă trupe "ca să înlocuiască vegherea ministrului în treburile interioare ale armatei" - solda şi subzistenţa, îngrijirea îmbrăcăminţii, a locuinţei, sănătăţii şi înlesnirea mişcărilor.

Din iniţiativa ministrului de Război, generalul Ion Emanoil Florescu, în 1862 a fost adoptată "Legea privind întreţinerea armatei", care ulterior a cunoscut o serie de îmbunătăţiri. Legea reglementa pensiile militarilor, raţiile alimentare, retragerea din serviciu, standardul de viaţă în corpuri, transportul şi recompensele pentru merite deosebite. În acelaşi an au apărut noi reglementări în domeniu. Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 219 din 16 octombrie 1862, s-a constituit Corpul ofiţerilor de administraţie, însărcinat cu executarea tuturor serviciilor administrative.

Evoluţia ulterioară a intendenţei militare a confirmat utilitatea sa primordială pentru bunul mers al oştirii, logistica din zilele noastre preluând multe dintre tradiţiile şi atributele sale. AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Mariana Zbora-Ciurel)