Mihaela Valentina Runceanu s-a născut la Buzău, pe 4 mai 1955. După două luni şi jumătate, părinţii Nicolae şi Lenuţa Runceanu s-au întors cu Mihaela la Pătârlagele, unde aceştia îşi aveau locul de muncă. Ei s-au mutat apoi, în 1957, cu serviciul, la Orbeni (la circa 30 km de Bacău). Aici, Mihaela a descoperit pasiunea pentru vioară. Mihaela a urmat clasa I şi o jumătate din clasa a II-a la Orbeni.

În primăvara lui 1963, părinţii s-au mutat din nou cu serviciul în Buzău. S-au stabilit la bunica maternă, în fostul sat Simileasca, devenit, în timp, cartier al oraşului Buzău. Mihaela a continuat cursurile la şcoala elementară de pe lângă Liceul de muzică şi arte plastice din Buzău. Profesoară de vioară i-a fost Eufrosina Tomescu. Mihaela şi-a petrecut majoritatea vacanţelor de vară la bunicii paterni, în satul Runcu, din apropierea comunei Parscov.

A absolvit Liceul de muzică şi arte plastice din Buzău, ca şefă de promoţie. În perioada liceului, cântă în orchestra simfonică a oraşului, care activa pe lângă Casa orăşenească de cultură. Orchestra era alcătuită din cele mai diverse categorii de oameni, iubitori ai muzicii culte (profesori, avocaţi, ingineri, medici etc.). Cei mai mulţi erau elevi şi profesori de la Liceul de muzică şi arte plastice din Buzău, al cărui director, profesorul Constantin Tomescu, a fost o perioadă şi animatorul formaţiei. Ulterior, bagheta de dirijor a fost preluată de unul dintre tinerii profesori ai liceului, Tiberiu Tănase. Acesta era profesorul de teorie şi solfegiu al Mihaelei. Ea a cântat în orchestra respectivă, la vioara a doua, apoi la vioara întâi.

În 1972, câştigă premiul I la concursul ''Tinereţea Buzoiană'' cu piesa ''Anilor'' de Petre Magdin, prima recunoaştere publică a vocaţiei de solist de muzică uşoară. În acelaşi an, Laurenţiu Cazan şi Mihaela Runceanu cântă la Praga şi Karlovy Vary (Cehoslovacia) cu Orchestra Simfonică din Buzău.

Este admisă la Conservatorul de muzică ''Ciprian Porumbescu'' (clasa profesor Giuleanu), cu media 9,95. Urmează, în paralel, cursurile Şcolii Populare de Artă din Bucureşti, clasa de canto, condusă de profesoara Nina Bercaru (care o va însoţi pe Mihaela Runceanu în majoritatea concursurilor la care va participa în perioada 1975-1976).

În 1973, a câştigat trofeul ''Steaua litoralului'' de la Constanţa. A obţinut premiul I la Festivalul ''Constelaţii vâlcene'', Râmnicu Vâlcea. În acelaşi an a debutat la radio cu o piesă, în primă audiţie, a compozitorului George Grigoriu. A imprimat, până în 1989, la Radio şi Electrecord, peste 150 de piese.

Trece cu 10 pe linie prima etapă a concursului TV ''Steaua fără nume''. Pe 8 aprilie 1976, a participat la un spectacol organizat în sala de concerte a Radioteleviziunii alături de unii dintre cei mai în vogă cântăreţi ai momentului. Mihaela Runceanu a afirmat: ''Acesta a fost adevăratul meu debut ca solist profesionist de muzică uşoară''.

A obţinut premiul I la Festivalul ''Lotca de aur'', Brăila, premiul II la ''Festivalul artei studenţeşti'' din Galaţi, premiul II la concursul ''Bucureşti '76''. A participat la concursul Mamaia '76 unde a interpretat melodia ''De-aş fi fost să fiu'' de George Grigoriu.

În 1977, i se imprimă prima melodie pe LP-ul ''Şlagărele anului 1976''. Un an mai târziu, a absolvit Conservatorul ''Ciprian Porumbescu'', Facultatea de pedagogie, muzicologie, compoziţie, cu lucrarea ''Muzica uşoară românească şi rolul său în societatea contemporană''. Tot atunci, a obţinut premiul I la Concursul soliştilor profesionişti, Secţia muzică uşoară.

După terminarea facultăţii, a lucrat ca profesoară de vioară la şcoala generală de muzică din Brăila şi, în acelaşi timp, a cântat cu formaţiile Solaris şi Mefisto din localitate.

În 1979, la a IX-a ediţie a ''Festivalului tinereţii'' de la Amara (Ialomiţa), Mihaela Runceanu câştigă Trofeul Amara. În perioada 1979-1980 este profesoară de vioară la Liceul de muzică şi arte plastice din Buzău, pe care îl absolvise cu numai şase ani în urmă. Face parte din formaţia Nona, condusă de profesorul Xenti Stănescu.

În toamna anului 1980, Nina Bercaru, profesoară la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti, se pensionează şi în locul său rămâne profesor de canto Mihaela Runceanu, până în 1989. Corepetitor la aceeaşi clasă era compozitorul Ionel Tudor. Între cei care i-au fost elevi se numără Marina Florea, Silvia Dumitrescu, Dana Dorian, Gianina Olaru, Carmen Trandafir, Adrian Enache, Mădălina Manole, Nicola, Ovidiu Baciu, Paula Mitrache, Miki (ex K-Pital), Marinela Chelaru de la grupul ''Vouă'' şi alţii.

Efectuează turnee peste hotare: URSS, Cuba, R.D.Germană, Bulgaria, Cehoslovacia. Este solicitată tot mai des pentru înregistrări la Radio, Televiziune şi Electrecord. Interpretează atât piese aparţinând unor compozitori cunoscuţi, ca George Grigoriu, Ion Cristinoiu, Marcel Dragomir, Cornel Fugaru, Jolt Kerestely, Anton Şuteu, Laurenţiu Profeta, Horia Moculescu, Aurel Giroveanu, Mişu Iancu, Camelia Dăscălescu, cât şi pe cele ale unora mai puţin cunoscuţi (la acea vreme) - Alexandru Willmany, Virgil Popescu, Ion Bratu-Voicescu, Dinu Giurgiu, Dan Beizadea, Zoltan Boroş, Dan Dumitriu, Gheorghe E. Marian, Alexandru Simu, Viorel Gavrilă, Dan Ardelean, Dan Pavelescu, Eugen Mihăescu şi mulţi alţii.

În 1982, melodia ''E-adevărat iubirea mea'', preluată din repertoriul internaţional, devine primul mare şlagăr al Mihaelei Runceanu. În 1985 apar şlagărele: ''Nu, nu mai vreau să ştiu'', ''Să crezi în dragostea mea'', ''Tu nu vei şti niciodată'', ''Nu ştiu cum m-am îndrăgostit''.

La concursul ''Melodii '84'', Mihaela Runceanu obţine premiul I cu melodia ''Să crezi în dragostea mea'' la categoria creaţie. În perioada 1- 30 iulie 1985 efectuează un turneu în Cuba (cu escale la Berlinul de Est, Gander şi Madrid) unde participă şi la Festivalul ''Gala '85''.

În 1986 lansează şlagărele ''De-ar fi să vii'', ''Să fim copii'', ''Haide spune!'', ''Viaţa începe cu tine'', ''Voi, oameni'', ''Zborul vântului''. În vara acestui an, Mihaela participă la Festivalul de la Rostock, în fosta R.D.Germană, unde are un neaşteptat succes cu piesa ''Marea'' de Ionel Tudor. Participă la Festivalul Mamaia '86 cu melodiile ''Cineva te iubeşte'' (Al. Wilmany) şi ''Voi ne-aţi promis cetăţi'' (Horia Moculescu). Înregistrează, alături de alte mari vedete ale muzicii uşoare româneşti, ''Deschideţi poarta soarelui'' (Anton Şuteu).

Un an mai târziu apar şlagărele: ''Să învingă dragostea'', ''Iartă''. Participă la Festivalul Mamaia '87 cu melodiile ''Dacă omul poate fi'' (Alexandru Simu), ''Adevărul florilor'' (Zoltan Boroş). La începutul lunii decembrie apare la Electrecord primul album al solistei ''Mihaela Runceanu''.

În 1988 lansează melodiile ''Acasă'', ''Cât aş fi vrut să te chem'', ''De câte ori îţi spun la revedere'', ''Conga'', ''A doua zi''. Lansează melodia ''Pentru voi, muguri noi'' (Ion Bratu-Voicescu), considerat a fi emblema Mihaelei Runceanu.

Anul 1989 este marcat de lansarea şlagărelor ''Clipe ce dor'', ''Eu nu te-am uitat'', ''Fericirea are chipul tău'', ''Dacă totuşi vei pleca'', ''Cântă iubirea''. La începutul anului, Mihaela Runceanu susţine un recital plin de succes în cadrul unei noi ediţii a concursului TV ''Steaua fără nume''. Este acompaniată de formaţia Cross din Tulcea şi de Eugen Mihăescu (Krypton), care i-a compus piesa ''Clipe ce dor''.

Participă la Festivalul Mamaia '89 cu melodiile ''Viers din inimă română'' (Dragoş Nedelcu) şi ''Pentru inima planetei'' (Cornel Fugaru), cântată împreună cu Mirela Voiculescu Fugaru, Loredana Groza, Gabriel Cotabiţă şi Bogdan Bratu.

În perioada 10-15 octombrie, Mihaela susţine cinci spectacole la Sala Polivalentă din Bucureşti, cu casa de modă ''Venus''. În 23 octombrie, în cadrul unui turneu în provincie, artista susţine un spectacol plin de succes la Turda. Aceasta este ultimul turneu al Mihaelei.

În ultimele zile ale lunii octombrie, ea filmează la TVR un videoclip pentru piesa ''Eu nu te-am uitat'', fiind ultima sa înregistrare TV.

În 29 octombrie, Mihaela Runceanu participă la spectacolul-maraton ''Start Melodii '89'', care are loc la Sala Radio, unde are un succes fantastic, cerându-i-se ''bis'' de două ori. De emoţie, Mihaela a îngenunchiat în faţa publicului care o aplauda. Acesta a fost ultimul spectacol al său. "Cântecul este modul prin care dăruim oamenilor tot ce avem mai bun şi mai frumos în noi", spunea Mihaela Runceanu.

A doua zi, pe 30 octombrie, apare la Electrecord cel de-al doilea album al Mihaelei Runceanu - ''Pentru voi, muguri noi''. În doar două zile vânzările discului ajung la o cotă fabuloasă.

Pe 31 octombrie, Mihaela Runceanu merge la sediul Radiodifuziunii Române unde se întâlneşte cu Titus Andrei şi lucrează împreună mai bine de 3 ore în Arhiva Radio, căutând negativele unor cântece. Ajunge acasă seara şi o sună pe mama sa pentru a-i spune că i-a apărut discul mult aşteptat.

Câteva ore mai târziu, în noaptea de 1 noiembrie 1989, la ora 1, artista moare asasinată în garsoniera sa din Bucureşti, iar în 4 noiembrie 1989 este înmormântată la cimitirul ''Dumbrava'' din Buzău.

În 1990 a fost înfiinţat fan-clubul Mihaela Runceanu, fiind primul fan-club din România.AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, redactor arhivă foto: Elena Bălan, editor: Andreea Onogea)