Dan Spătaru, unul dintre cei mai iubiţi cântăreţi români ai tuturor timpurilor, s-a născut la 2 octombrie 1939, în localitatea Aliman, judeţul Constanţa, într-o familie de învăţători. Şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Aliman, în Ion Corvin şi la Medgidia, alături de sora mai mare Puica (Maria Nicola) şi a bunicilor.
Caii erau pasiunea lui de copil, mai târziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, fotbalul. Când avea 12 ani, mama sa a murit, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia la o mătuşă, pentru a îndeplini dorinţa mamei "copiii mei să înveţe carte". Aici a făcut liceul şi a început cariera de fotbalist. A jucat la "Progresul", apoi la "Ştiinţa Bucureşti".
Când era în anul III la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a trebuit să se lase de fotbal, avea hernie de disc. S-a dedicat şcolii şi muzicii. Dan Spătaru era student când a început să cânte la "Casa Studenţilor", în anul 1962. A început cu muzică italiană, care era la modă. Dragostea pentru muzică a moştenit-o din familie, tatăl său cântând la vioară.
Camelia Dăscălescu a fost aceea care l-a remarcat. L-a ascultat odată la "Mon Jardin" şi a făcut cu el lecţii. Primele piese interpretate de Dan Spătaru au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată, la o terasă, l-a întâlnit Temistocle Popa, care i-a scris aproape toate şlagărele. Primul mare succes l-a avut cu "Măicuţa mea", de Temistocle Popa.
La televiziune a debutat într-un spectacol înregistrat la Casa de cultură a studenţilor, alături de Petre Geambaşu. Melodiile ''Amintiri, amintiri'' de Camelia Dăscălescu şi ''Amor, mon amour, my love'' devin şlagăre, atrăgându-i o largă simpatie din partea publicului. În 1965 devine celebru, înregistrând la Radio melodia ''Nu-ţi fie teamă de-un sărut'' de Camelia Dăscălescu.
Timp de doi ani, din 1965 şi până în 1967, a lucrat ca metodist la Casa de cultură a studenţilor ''Grigore Preoteasa'' din Bucureşti, apoi a activat în cadrul Teatrului ''Fantasio'' din Constanţa, în perioada 1972-1978. Aici o cunoaşte, în anul 1972, pe viitoarea soţie, Sida. S-au căsătorit în 1974 şi au avut o fiică, Dana.
În 1969 obţinea prima recunoaştere a talentului său: Premiul de interpretare la Festivalul de muzică uşoară de la Mamaia, cu melodiile ''Cu cine semeni dumneata'' şi ''Ţărăncuţă, ţărăncuţă''. Dintre şlagărele care l-au făcut celebru mai amintim: ''Ale tale'', ''În rândul patru'', ''Trecea fanfara militară'', ''Nu-ţi şade bine când plângi'', ''O sută de stele'', ''Ai trecut iar pe strada mea'', ''Scara de mătase'', ''Nu m-am gândit la despărţire'', ''Drumurile noastre''.
Dan Spătaru a bătut, în Cuba, recordul la aplauze: 16 minute şi 19 secunde: ''Prin 1967 am fost la un festival internaţional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute şi 19 secunde!'', declara artistul într-un interviu.
A murit la 8 septembrie 2004, în urma unui atac de cord, la nici 65 de ani. În memoria artistului, anual este organizat, la Medgidia, festivalul care îi poartă numele.AGERPRES/(Documentare, editor: Marina Bădulescu)