Medicul şi bacteriologul Victor Babeş, fondatorul microbiologiei, s-a născut la 28 iulie 1854, la Viena. A fost fiul lui Vincenţiu Babeş, originar din Banat. A efectuat studii medicale la Budapesta şi Viena, unde şi-a luat doctoratul în medicină.
Şi-a început cariera ştiinţifică în Budapesta, ca asistent în laboratorul de Anatomie Patologică (1874 - 1881).
În 1881 primeşte titlul de conferenţiar (docent privat) iar în 1885 postul de profesor asociat de Histopatologie la Universitatea din Budapesta. În urma descoperirilor lui Louis Pasteur, este atras de microbiologie şi pleacă la Paris unde lucrează un timp în laboratorul lui Pasteur, apoi cu Victor Cornil. Deschizător de drum în medicina şi biologia universală, creatorul şcolii româneşti de morfopatologie şi microbiologie, a publicat, în 1885, împreună cu savantul francez A.V. Cornil, cel dintâi tratat complet de bacteriologie din lume - ''Les bactéries et leur rôle dans l'étiologie, l'anatomie et l'histologie pathologique des maladies infectieuses''.
Şi-a continuat specializarea la München, Heidelberg, Strasbourg, Paris şi Berlin.
În anii 1885 - 1886 lucrează în Berlin în laboratoarele lui Rudolf Virchow şi Robert Koch. În 1887, a pus bazele Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti - primul institut de cercetări ştiinţifice înfiinţat în ţara noastră, în cadrul căruia a organizat unul dintre primele centre de vaccinare antirabică din lume, după cel creat de Louis Pasteur la Paris.
Activitatea ştiinţifică a lui Victor Babeş a fost foarte vastă, cu un accent deosebit în problemele de tuberculoză, lepră, vaccinare anti-rabică şi seroterapie anti-difterică. A demonstrat prezenţa bacililor tuberculozei în urina persoanelor bolnave şi a pus în evidenţă peste 40 de microorganisme patogene. De o deosebită importanţă este descoperirea unei clase de paraziţi - sporozoari intracelulari nepigmentaţi - care provoacă febra de Texas la pisici şi alte îmbolnăviri la animale vertebrate. La Congresul Internaţional de Zoologie din Londra (1900) aceşti paraziţi sunt clasificaţi în genul Babesia.
În 1892 publică împreună cu Gheorghe Marinescu şi Paul Blocq un Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos. A editat timp de mai mulţi ani Analele Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti.
În 1900, a fondat, la Bucureşti, Societatea anatomică. Datorită formaţiei sale ştiinţifice de bază, a creat concepţia "patomorfologia procesului infecţios", sinteză a microbiologiei cu histopatologia.AGERPRES/(Documentare, editor: Marina Bădulescu)
A adus contribuţii de renume mondial în studiul turbării, leprei, difteriei, tuberculozei, pelagrăi, descoperind corpusculii virotici din celulele creierului animalelor turbate - ''corpusculii Babeş-Negri'' - şi peste 50 de germeni patogeni noi. A pus bazele experimentale şi clinice ale seroterapiei şi a introdus vaccinarea antirabică în ţara noastră la numai trei ani de la iniţierea ei. În 1895, a formulat principiul serovaccinării. A fost, totodată, unul dintre promotorii activi ai medicinei sociale din România, interesându-se îndeaproape de alimentarea cu apă a oraşelor şi satelor, organizarea luptei antiepidemice etc. Prin cercetările sale valoroase asupra antagonismelor microbiene, s-a situat printre precursorii ideilor moderne asupra antibioticelor.
Rezultatele cercetărilor sale au fost făcute cunoscute lumii ştiinţifice din ţară şi străinătate printr-o serie de lucrării - ''Die Lepra'', ''Bolile ţăranului român'', ''Die Pelagra'', ''Studii asupra combaterii holerei'', ''Anatomia patologică specială'' -, dar şi prin articole apărute în reviste de specialitate.
Membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris, membru al Comitetului Internaţional pentru combaterea leprei din Paris, triplu laureat al Academiei de Ştiinţe din Paris, fiind distins cu premiile ''Monyon' şi 'Bréant'', şi ofiţer al Legiunii de Onoare (Franţa). Membru titular (din 11 mart. 1893) şi vicepreşedinte (1899-1900; 1918-1919) al Academiei Române. A murit la 19 octombrie 1926.