COD GALBEN: 05-06-2025 ora 10 Intre 6 iunie, ora 12 – 6 iunie, ora 21 se va semnala temperaturi deosebit de ridicate și disconfort termic COD GALBEN: 05-06-2025 ora 23 Intre 23:35 si 00:20 se va semnala Averse torențiale care vor acumula 15...25 l/mp, descărcări electrice, intensificări ale vântului/ vijelie, grindină. in Județul Bihor;
Biserica Sfântul Gheorghe Nou - locaş voievodal brâncovenesc - este ultima ctitorie a Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu şi singura din capitala României, aşa cum este arătat pe site-ul bisericii.
Pe temelia Bisericii Sfântul Gheorghe au fost ridicate mai multe construcţii, de-a lungul timpului, de aceasta dând mărturie călătorul francez Pierre Lescalopier, care trecând prin Bucureşti, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea (1574), spunea că în plin centrul oraşului existau două frumoase şi sfinte locaşuri, una dintre ele fiind Biserica Sfântul Gheorghe. Aceasta este, prin urmare, una dintre cele mai vechi biserici din oraş.
Biserica a fost iniţial construită din lemn, având temelie din pietre de râu. Dar odată cu înmulţirea populaţiei, biserica devenea tot mai neîncăpătoare, iar ruinarea ei, în prima jumătate a secolului al XVI-lea, a impus construirea unui alt locaş de închinare, mai mare, din zid. Cronicarul Radu Greceanu l-a consemnat drept ctitor pe un anume Dobruş Banul.
Documentele istorice de la sfârşitul secolului al XVI-lea amintesc de acea biserică, renumită mai ales prin moaştele ce le păstrează şi astăzi: "mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, ferecată în argint ales, împodobită cu diamanturi, dăruită de Io, Mihail Voievod (Viteazul) şi Doamna Stanca, în anul 7407 (1599), ispravnic (fiind) mitropolitul Eftimie".
Până în timpul domniei Sfântului Martir şi Voievod Constantin Brâncoveanu (1688-1714), lăcaşul a suferit mai multe reparaţii şi îmbunătăţiri. Acelaşi cronicar, Radu Greceanu, consemnează că în cel de-al XVII-lea an de domnie al sfântului voievod, acesta a hotărât să construiască cea mai de seamă biserică din Bucureşti.
La realizarea acestei construcţii au contribuit arhitectul Veseleil, însărcinat cu proiectarea şi construcţia edificiului, marele aga Enache Văcărescu, drept ispravnic, împreună cu vestitul pictor bisericesc Pârvu Mutu, aflat atunci în deplinătate artistică şi întemeietor al unei şcoli de zugrăvie în Bucureşti.
Lucrările au început cu definitivarea hanului neterminat de Nikusios, unul dintre cei care de-a lungul timpului au adus îmbunătăţiri la această construcţie, şi care avea să înconjoare, pe toate cele patru laturi mănăstirea, înglobând aproape 200 de bolţi, distribuite în parter şi etaj. Această centură formidabilă de zid, foarte solidă, era neîntrecută de alte construcţii din acea vreme.
Între anii 1696-1698 au fost ridicate casele egumeneşti, paraclisul şi palatul patriarhal, folosit de către patriarhii Ierusalimului, atunci când se aflau în Bucureşti, precum şi numeroase alte edificii.
În 1707, biserica cea nouă era gata pictată, înfrumuseţată şi înzestrată cu nenumărate odoare şi mobilier bisericesc de mare preţ, precum şi multe moşii. Biserica era atât de măreaţă şi impresionantă, încât ştirile cuprind numai superlative: "foarte aleasă, minunată, prea frumoasă, podoabă plină de strălucire".
Sfinţirea sfântului locaş a avut loc în 29 iunie 1707, ziua de prăznuire a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. A fost un mare eveniment, la care au luat parte voievodul martir Constantin Brâncoveanu împreună cu familia, marii boieri, breslele şi mii de bucureşteni, întâmpinaţi de un sobor de înalţi ierarhi, printre care mitropolitul Ţării Româneşti cu toţi arhiereii şi egumenii, patriarhii Hrisant al Ierusalimului şi Gherasim al Alexandriei, precum şi alţi arhierei din eparhiile de la sud de Dunăre.
După mai multe cutremure ce au avut loc în prima jumătate a secolului al XIX-lea, biserica brâncovenească, grav avariată, a suportat, în data de 23 martie 1847 un incendiu devastator care, a distrus o mare parte a capitalei. Atunci au fost incendiate toate clădirile din incinta mănăstirii, inclusiv hanul şi multe alte documente importante şi obiecte de patrimoniu. Pentru a se aprecia câte şi ce fel de clădiri se aflau în incinta mănăstirii, stă la îndemână faptul că molozul şi resturile dezastrului au făcut să se ridice nivelul terenului cu 1,8 m faţă de nivelul oraşului din anul 1707.
În acest context, a fost organizat un concurs pentru proiectarea şi refacerea sfântului locaş. A fost ales arhitectul Xavier Villacrosse Aîne. El a realizat o lucrare diferită de forma iniţială a bisericii, fapt pentru care aşezământul a primit denumirea de Sfântul Gheorghe Nou. După alte zeci de ani, cutremurele din 1940 şi 1977 au adus monumentul într-o stare de degradare avansată, fiind necesar un nou proiect de consolidare şi restaurare.
Pentru ca Biserica Sfântul Gheorghe Nou să fie readusă cât mai aproape de ipostaza iniţială, brâncovenească, au fost necesari mulţi ani pentru realizarea sondajelor arheologice şi apoi, pentru studiile care să conducă la planurile de reînnoire.
Biserica Sfântul Gheorghe Nou a fost restaurată în următoarea perioadă, devenind un măreţ monument de artă şi istorie, care pune în valoare frumuseţea stilului brâncovenesc, stil datorat marelui ctitor, voievod şi martir pentru Hristos Constantin Brâncoveanu, din neamul Basarabilor.
Statuia ctitorului, operă a sculptorului Oscar Han, străjuieşte şi astăzi intrarea în sfântul locaş.
Astăzi, biserica se găseşte la vreme de înnoire, arată site-ul biserici, fiind în derulare numeroase lucrări de restaurare şi înfrumuseţare a sfântului locaş. Încă din primăvara anului 2008 s-a redeschis şantierul de pictură întrerupt în 1998, cu lucrări executate numai la sfântul altar şi la turla principală.
Odată cu reînceperea lucrărilor de pictură, din 2008, părintele paroh împreună cu Consiliul parohial a derulat şi alte lucrări: a fost înlocuit întreg acoperişul sfântului lăcaş, a fost refăcut şi restaurat mobilierul bisericii lucrat în stil brâncovenesc, racla cu moaştele Sfântului Ierarh Nicolae lucrată din argint curat şi aurită, împodobită cu pietre preţioase, a fost refăcută după descrierea făcută de cronicarul Radu Greceanu; a fost restaurat sfântul epitaf lucrat de doamna Maria Brâncoveanu în perioada durerosului său exil şi adus în Biserica Sfântul Gheorghe Nou în anul 1720.
Au fost refăcute din bronz masiv toate candelabrele sfântului locaş, au fost restaurate candelele originale ale bisericii şi repuse în valoare.
De asemenea, a fost refăcută întreaga infrastructură din curtea bisericii şi din interiorul bisericii, alimentarea cu apă, reţeaua electrică, reţeaua termică, etc;
Pe viitor se doreşte amenajarea, în acest loc, a unui centru cultural naţional brâncovenesc.
Voievodul Constantin Brâncoveanu împreună cu fii săi Constantin, Radu, Ştefan, Matei şi cu vornicul Ianache Văcărescu, martirizaţi la Constantinopol în ziua de 15 august 1714, zi de prăznuire a Adormirii Maicii Domnului, a fost canonizat în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 20 iunie 1992.
Pentru viaţa lor şi pentru tăria cu care şi-au apărat credinţa ortodoxă, Sfântul Sinod i-a declarat martiri şi sfinţi, fiind pomeniţi în fiecare an la 16 august. AGERPRES/(Documentare-Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)
Pe temelia Bisericii Sfântul Gheorghe au fost ridicate mai multe construcţii, de-a lungul timpului, de aceasta dând mărturie călătorul francez Pierre Lescalopier, care trecând prin Bucureşti, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea (1574), spunea că în plin centrul oraşului existau două frumoase şi sfinte locaşuri, una dintre ele fiind Biserica Sfântul Gheorghe. Aceasta este, prin urmare, una dintre cele mai vechi biserici din oraş.
Biserica a fost iniţial construită din lemn, având temelie din pietre de râu. Dar odată cu înmulţirea populaţiei, biserica devenea tot mai neîncăpătoare, iar ruinarea ei, în prima jumătate a secolului al XVI-lea, a impus construirea unui alt locaş de închinare, mai mare, din zid. Cronicarul Radu Greceanu l-a consemnat drept ctitor pe un anume Dobruş Banul.
Documentele istorice de la sfârşitul secolului al XVI-lea amintesc de acea biserică, renumită mai ales prin moaştele ce le păstrează şi astăzi: "mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, ferecată în argint ales, împodobită cu diamanturi, dăruită de Io, Mihail Voievod (Viteazul) şi Doamna Stanca, în anul 7407 (1599), ispravnic (fiind) mitropolitul Eftimie".
Până în timpul domniei Sfântului Martir şi Voievod Constantin Brâncoveanu (1688-1714), lăcaşul a suferit mai multe reparaţii şi îmbunătăţiri. Acelaşi cronicar, Radu Greceanu, consemnează că în cel de-al XVII-lea an de domnie al sfântului voievod, acesta a hotărât să construiască cea mai de seamă biserică din Bucureşti.
La realizarea acestei construcţii au contribuit arhitectul Veseleil, însărcinat cu proiectarea şi construcţia edificiului, marele aga Enache Văcărescu, drept ispravnic, împreună cu vestitul pictor bisericesc Pârvu Mutu, aflat atunci în deplinătate artistică şi întemeietor al unei şcoli de zugrăvie în Bucureşti.
Lucrările au început cu definitivarea hanului neterminat de Nikusios, unul dintre cei care de-a lungul timpului au adus îmbunătăţiri la această construcţie, şi care avea să înconjoare, pe toate cele patru laturi mănăstirea, înglobând aproape 200 de bolţi, distribuite în parter şi etaj. Această centură formidabilă de zid, foarte solidă, era neîntrecută de alte construcţii din acea vreme.
Între anii 1696-1698 au fost ridicate casele egumeneşti, paraclisul şi palatul patriarhal, folosit de către patriarhii Ierusalimului, atunci când se aflau în Bucureşti, precum şi numeroase alte edificii.
În 1707, biserica cea nouă era gata pictată, înfrumuseţată şi înzestrată cu nenumărate odoare şi mobilier bisericesc de mare preţ, precum şi multe moşii. Biserica era atât de măreaţă şi impresionantă, încât ştirile cuprind numai superlative: "foarte aleasă, minunată, prea frumoasă, podoabă plină de strălucire".
Sfinţirea sfântului locaş a avut loc în 29 iunie 1707, ziua de prăznuire a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. A fost un mare eveniment, la care au luat parte voievodul martir Constantin Brâncoveanu împreună cu familia, marii boieri, breslele şi mii de bucureşteni, întâmpinaţi de un sobor de înalţi ierarhi, printre care mitropolitul Ţării Româneşti cu toţi arhiereii şi egumenii, patriarhii Hrisant al Ierusalimului şi Gherasim al Alexandriei, precum şi alţi arhierei din eparhiile de la sud de Dunăre.
După mai multe cutremure ce au avut loc în prima jumătate a secolului al XIX-lea, biserica brâncovenească, grav avariată, a suportat, în data de 23 martie 1847 un incendiu devastator care, a distrus o mare parte a capitalei. Atunci au fost incendiate toate clădirile din incinta mănăstirii, inclusiv hanul şi multe alte documente importante şi obiecte de patrimoniu. Pentru a se aprecia câte şi ce fel de clădiri se aflau în incinta mănăstirii, stă la îndemână faptul că molozul şi resturile dezastrului au făcut să se ridice nivelul terenului cu 1,8 m faţă de nivelul oraşului din anul 1707.
În acest context, a fost organizat un concurs pentru proiectarea şi refacerea sfântului locaş. A fost ales arhitectul Xavier Villacrosse Aîne. El a realizat o lucrare diferită de forma iniţială a bisericii, fapt pentru care aşezământul a primit denumirea de Sfântul Gheorghe Nou. După alte zeci de ani, cutremurele din 1940 şi 1977 au adus monumentul într-o stare de degradare avansată, fiind necesar un nou proiect de consolidare şi restaurare.
Pentru ca Biserica Sfântul Gheorghe Nou să fie readusă cât mai aproape de ipostaza iniţială, brâncovenească, au fost necesari mulţi ani pentru realizarea sondajelor arheologice şi apoi, pentru studiile care să conducă la planurile de reînnoire.
Biserica Sfântul Gheorghe Nou a fost restaurată în următoarea perioadă, devenind un măreţ monument de artă şi istorie, care pune în valoare frumuseţea stilului brâncovenesc, stil datorat marelui ctitor, voievod şi martir pentru Hristos Constantin Brâncoveanu, din neamul Basarabilor.
Statuia ctitorului, operă a sculptorului Oscar Han, străjuieşte şi astăzi intrarea în sfântul locaş.
Astăzi, biserica se găseşte la vreme de înnoire, arată site-ul biserici, fiind în derulare numeroase lucrări de restaurare şi înfrumuseţare a sfântului locaş. Încă din primăvara anului 2008 s-a redeschis şantierul de pictură întrerupt în 1998, cu lucrări executate numai la sfântul altar şi la turla principală.
Odată cu reînceperea lucrărilor de pictură, din 2008, părintele paroh împreună cu Consiliul parohial a derulat şi alte lucrări: a fost înlocuit întreg acoperişul sfântului lăcaş, a fost refăcut şi restaurat mobilierul bisericii lucrat în stil brâncovenesc, racla cu moaştele Sfântului Ierarh Nicolae lucrată din argint curat şi aurită, împodobită cu pietre preţioase, a fost refăcută după descrierea făcută de cronicarul Radu Greceanu; a fost restaurat sfântul epitaf lucrat de doamna Maria Brâncoveanu în perioada durerosului său exil şi adus în Biserica Sfântul Gheorghe Nou în anul 1720.
Au fost refăcute din bronz masiv toate candelabrele sfântului locaş, au fost restaurate candelele originale ale bisericii şi repuse în valoare.
De asemenea, a fost refăcută întreaga infrastructură din curtea bisericii şi din interiorul bisericii, alimentarea cu apă, reţeaua electrică, reţeaua termică, etc;
Pe viitor se doreşte amenajarea, în acest loc, a unui centru cultural naţional brâncovenesc.
Voievodul Constantin Brâncoveanu împreună cu fii săi Constantin, Radu, Ştefan, Matei şi cu vornicul Ianache Văcărescu, martirizaţi la Constantinopol în ziua de 15 august 1714, zi de prăznuire a Adormirii Maicii Domnului, a fost canonizat în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 20 iunie 1992.
Pentru viaţa lor şi pentru tăria cu care şi-au apărat credinţa ortodoxă, Sfântul Sinod i-a declarat martiri şi sfinţi, fiind pomeniţi în fiecare an la 16 august. AGERPRES/(Documentare-Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.