Unul dintre multele monumente din Bucureşti care aşteaptă să fie descoperite, Casa Presei, fostă Casa Scânteii, este situată în nordul Capitalei pe strada Piaţa Presei Libere nr. 1 din sectorul 1 şi a deţinut recordul de cea mai mare structură din oraş între anii 1956 -2007.
Clădirea, concepută sub denumirea Combinatul Poligrafic ''Casa Scânteii'', a fost ridicată în cinci ani (1952-1957) fiind destinată publicării presei de stat şi în special a ziarului ''Scânteia'', organ al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Una din cele mai înalte clădiri din Bucureşti, a fost ridicată pe locul Hipodromului Băneasa la intersecţia Şoselei Kiseleff cu Şoseaua Naţională Bucureşti-Ploieşti, după planurile întocmite de un colectiv de arhitecţi, aflaţi sub coordonarea lui Panaite Mazilu, între anii 1952 - 1956.
Fortăreaţa mass-mediei se întinde pe o suprafaţă de 136.000 metri pătraţi şi este alcătuită dintr-un corp central (cu 13 etaje şi 96 m înălţime) şi patru corpuri laterale (cu doar trei nivele) ce adăpostesc o imensă curte interioară. Clădirea fost gândită să fie funcţională, drept pentru care s-au realizat multe săli, dar şi spaţii de birouri.
În ce priveşte arhitectura, edificiul combină elemente promovate de arhitectura rusească sovietică (Universitatea Lomonosov, Hotelul Leningrad din Moscova) şi detalii specifice arhitecturii religioase cultivate în Ţara Românească şi Moldova. Turnuleţele care termină fiecare corp lateral nu au o utilizare practică, ci sunt pur decorative şi sunt ornate cu ferestre asemănătoare cu cele ale bisericilor şi mănăstirilor vechi (Curtea de Argeş, Cozia, Horezu).
Pe turnul principal se găsea cel mai interesant ornament exterior al clădirii ''ocniţă'', cum este numit în arhitectura tradiţională, adică o ferestruică dreptunghiulară adâncită în zid, care "urcă" de la primul etaj al corpului central până la ultimul.
Casa Scânteii a fost prima lucrare la care constructorul a introdus calculul de rezistenţă la un eventual seism, luând în considerare nişte norme mai vechi, italiene, din timpul lui Mussolini.
Antena de pe această clădire a susţinut pentru o vreme, începând din 1956, emiţătorul Televiziunii Române. Fără antenă, clădirea are o înălţime de 96 m, iar cu tot cu antenă, măsoară 104 m.
După anul 1989, Combinatul Poligrafic "Casa Scânteii" a fost transformat în Regia Autonomă a Imprimeriilor "Coresi". Aceasta la rândul său s-a transformat (feb. 1999) în Compania Naţională a Imprimeriilor Coresi şi a devenit cunoscută sub denumirea de Casa Presei Libere, adăpostind redacţiile primelor ziare libere din România ("Adevărul", "Jurnalul Naţional", "Cotidianul"), precum şi tipografii ("Coresi") sau agenţii de presă ("Agerpres").
În faţa clădirii, a fost ridicată la 21 septembrie 1960, o statuie imensă a lui Lenin, creată de sculptorul, Boris Caragea, înlăturată la 3 martie 1990.
Asemeni celorlalte megastructuri ridicate în timpul regimului comunist, clădirea uimeşte prin dimensiunile sale, coordonata orizontală a edificiului depăşind în amploare linia sa verticală, încât impactul estetic cu greu ar putea fi trecut cu vederea.
În prezent, Casa Presei Libere găzduieşte sediul a numeroase redacţii şi tipografii, sau chiar televiziuni. AGERPRES (Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Horia Plugaru)