La 4 iunie 2014, maestrul scenei româneşti de comedie Alexandru Arşinel împlineşte 75 de ani.
S-a născut în localitatea suceveană Dolhasca, devenită celebră, fiind evocată mereu de Alexandru Arşinel în mai toate momentele comice.
Potrivit cărţii sale biografice lansate în noiembrie 2012 şi intitulată ''Alexandru Arşinel, de la Dolhasca pe... Calea Victoriei'', copilăria sa a fost marcată de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, care a adus bombardamente, sărăcie şi foamete. Tot aici, povesteşte că tatăl lui, angajat la CFR, îşi dorea ca el să îi calce pe urme, însă Arşinel nu reuşeşte să intre la Facultatea de Construcţii. Astfel, face, pentru o perioadă, figuraţie la Teatrul Naţional din Iaşi, şi se hotărăşte să devină actor.
''Eu învăţam şi pentru construcţii, şi pentru teatru, pe acoperişul magaziei din curte. (...) Intrând figurant la Naţionalul din Iaşi, gavroche-ul cartierului CFR Aurora a simţit imediat că e mai uşor să dai la teatru decât să înveţi matematică şi fizică. M-am apucat să învăţ la română. Aveam cărţile de matematică într-o parte şi pe celelalte alături. Şi odată mama s-a urcat pe furiş şi m-a întrebat ce fac cu cartea de română. Şi atunci i-am mărturisit că aş vrea să dau la teatru. 'Dacă află tac-tu, te omoară!', mi-a spus ea. Au fost discuţii lungi-lungi între mama, tata şi sora mea, mai mică decât mine, care mă susţinea de frică, iar eu îi mâncam clătitele. Eram rău cu ea. Eram şugubăţ, năzdrăvan rău de tot. Îmi croiam lumea, viaţa, aşa cum voiam eu, mai luam câte o scatoalcă şi atunci trebuia să mă ţin de treabă'', declara maestrul în 2011, într-un interviu.
A absolvit, în 1962, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, unde a avut-o ca mentor pe actriţa Irina Răchiţeanu. În timpul facultăţii, prin 1960, apare la televiziune ca interpret de muzică uşoară, iar în ultimul an de studii debutează în divertisment pe scena Teatrului Cassandra, într-un spectacol realizat împreună cu o formaţie de la conservatorul bucureştean.
Prima sa întâlnire cu publicul, ca actor absolvent, a realizat-o în oraşul Reghin în 1963, într-o piesă dramatică - ''Oceanul'' de Al. Stein - fiind repartizat împreună cu toată promoţia la Târgu-Mureş, pentru înfiinţarea secţiei române de acolo. Este distribuit într-un rol dramatic negativ. De altfel, în producţiile din institutul de teatru, în mare, a fost actor dramatic. Tot la Târgu Mureş a început să joace şi în comedii.
În 1966 se mută în Bucureşti şi din 1967 joacă la Teatrul de Revistă ''Constantin Tănase'', unde interpretează cu mult umor o serie de personaje: Paraschiv din ''Groapa'', un spectacol muzical de Eugen Barbu şi Radu Şerban sau Cetăţeanul din ''Doctore sunt al dumneavoastră'', musical de Aurel Storin şi Vasile Vasilache jr., ''Ok Melody'', ''Dai un ban, dar face'', etc.
Realizând o paralelă între dramă şi comedie, actorul spunea, într-un interviu recent: ''Există o ramură a teatrului românesc care ocupă un loc fruntaş în sondajele recente făcute în baza preferinţelor publicului spectator şi anume, comedia. Cred că oamenii caută o oază de speranţă, de optimism în teatru. Nu întâmplător se spune despre comedie că este un adevărat medicament vindecător pentru că prin ceea ce oamenii încearcă să aleagă se demonstrează că au nevoie de acest remediu. Şi atunci teatrele în general ar trebui să se îndrepte spre această zonă mai mult''.
A regizat spectacolul ''Nevestele Vesele'' de la Teatrul Tănase, a jucat în spectacole de revistă având-o ca parteneră pe actriţa Stela Popescu. Printre aceste spectacole: ''Revista cu paiaţe'' de Mihai Maximilian, ''Deschis pentru renovare'' de Al. Mirodan, ''Se caută o vedetă'', spectacol de estradă, ''Vino să ne vezi diseară'' de Petre Bărbulescu, ''Nicuţă... la Tănase'' de Nicuţă Tănase şi Marin Traian, ''Aventurile unei umbrele'' de Nell Cobar, ''Uite că nu tac'' de Petre Bărbulescu, ''Microfonul de la miezul nopţii'', ''Savoy, Savoy, Sonatul lunii'' de Saşa Georgescu şi Puiu Călinescu, ''Bimbirica'', o comedie muzicală de Aurel Storin, ''Boema, Artiştii şi Boema'' de M. Maximilian şi V. Veselovski, ''Ah, femeile'' de M. Maximilian, etc. Pe scena Teatrului Naţional a jucat în rolul lui Prisapkim din ''Ploşniţa'' de V. Maiakovski.
Din 1978, formează cu Stela Popescu un cuplu artistic celebru atât în ţară, cât şi peste hotare, fiind vedete incontestabile ale teatrului de revistă. Pentru activitatea lor, cei doi mari actori au fost răsplătiţi, în 2002, cu Premiul special al UNITER pentru teatrul de revistă.
Este director, din 1999, al Teatrului de Revistă ''Constantin Tănase'' din Bucureşti şi face parte din distribuţia spectacolelor ''Vara nu-i ca iarna'', ''Omul care a văzut moartea'', ''Revista revistelor'', premieră la Sala Savoy, redeschisă în mai 2010, după un proces de restaurare şi modernizare care a durat şase ani.
În ceea ce priveşte repertoriul Teatrului de Revistă, Alexandru Arşinel declara: ''Întotdeauna, în repertoriul teatrelor trebuie să se afle marile opere ale dramaturgilor români şi universali, care desigur, au şi succes. Dar nu întotdeauna unele experimente moderne care tind să fie duse spre exagerare prind la public. Poate că la început şochează, ca pe parcurs să îşi piardă interesul pentru că de cele mai multe ori publicul spectator nu pleacă cu ceea ce înseamnă dramaturgia acelui spectacol, cu ceea ce întruchipează actorii, ci cu încercarea regizorului de a ieşi în mod ostentativ în faţă. Am observat la multe spectacole acest lucru. Sigur că după părerea mea, de actor bătrân, trecut prin teatru vreo 60 de ani, cred că repertoriul naţional ar trebui să reprezinte ceea ce înseamnă pentru Franţa comedia franceză, să fie întotdeauna pus în prim-plan. Şi apoi dramaturgia clasică românească, concepută de Ion Luca Caragiale, şi în cele din urmă, piesele internaţionale. Chiar am încercat să promovăm cele mai reuşite piese româneşti prin intermediul Teatrului de Revistă ''Constantin Tănase''. Eu, cel puţin, aşa văd lucrurile''.
A apărut în emisiuni de divertisment la radio şi televiziune, a înregistrat şi o serie de albume muzicale (''Cântece de Crăciun'', ''Evergreen'', ''Ce faci astă seară tu'', ''Ole'' - melodii sud americane, ''Parfum de romanţă'', ''La mulţi ani viaţă!''), precum şi ''Momente Vesele cu Arşinel'' şi ''Momente Vesele cu Stela şi Arşinel''.
Pe albumul ''Cântece de Crăciun'' lansat în decembrie 2009, sunt înregistrate 16 "cântece mai vesele care să fie ascultate cu plăcere la vremea Sărbătorilor". Printre acestea regăsim melodii precum "Moş Crăciun cu plete dalbe", "White Christmas", "Feliz Navidad", "Steaua sus răsare", "O, brad frumos", "Adeste, Fideles" sau "Happy Christmas". Pe celălalt, ''Evergreen'', lansat în aceeaşi lună, Arşinel propune 19 piese nemuritoare ale muzicii internaţionale. Multe dintre acestea sunt melodii care au fost cântate de Nat King Cole, Frank Sinatra sau Tom Jones, dar şi şase cântece ale unor autori români.
La un moment dat, Alexandru Arşinel a declarat că dacă s-ar fi născut în SUA, ar fi devenit un al doilea Frank Sinatra. ''Îl haleam p-ăsta. Am un timbru mai frumos ca al lui Frank Sinatra. Mă asemăn cu Nat King Cole şi Dean Martin, pe care i-am considerat cei mai mari. Când e vorba de cântat, chiar mă laud. Sunt un cântăcios bun. Sinatra a fost extrem de tehnic şi avea şi aureola de mafiot. Transmitea şi lucrul ăsta. Venea cu o anumită superioritate în faţa publicului. Iar eu îmi găsesc un refugiu extraordinar în cântec. Mă retrag în mine, cânt cu ochii închişi'', completa artistul într-un interviu.
A jucat cu umor în filme pentru micul şi marele ecran: ''Ana şi ... hoţul" (1981), ''Ca-n filme'' (1983), ''Vară sentimentală'' (1986), ''Colierul de turcoaze'' (1986), ''În fiecare zi mi-e dor de tine'' (1988), ''Flăcăul cu o singură bretea'' (1990), ''Miss Litoral'' (1991), ''A doua cădere a Constantinopolului'' (1993), ''Paradisul în direct'' (1994), ''Războiul Sexelor'' (2007 - 2008), ''Regina'' (2009), ''Toată lumea din familia noastră'' (2012).
Spectacolul "Aplauze, aplauze", din stagiunea 2008-2009, a marcat împlinirea a 30 de ani de activitate a cuplului Alexandru Arşinel - Stela Popescu. Potrivit declaraţiilor actorului, acesta este ''un spectacol - remember, cu texte pe care noi le-am spus de-a lungul anilor. Vom readuce ceva din parfumul regretatei grădini de vară, demolată în mod abuziv, Grădina Boema''.
În octombrie 2010 a susţinut un recital extraordinar cu formaţia de suflători "Spirit Brass Ensemble" la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, eveniment desfăşurat sub patronajul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi dedicat Zilei Internaţionale a Pensionarilor.
Alexandru Arşinel a fost distins cu Ordinul ''Meritul Cultural'' în grad de Mare Ofiţer, în 2004. I-au mai fost decernate: Premiul pentru spectacolele de musical, acordat la Gala Premiilor revistei ''Actualitatea Muzicală'' pe 2008; Premiul Revistei Confidenţial 2009; Premiul de Excelenţă al Revistei "VIP"; Premiul de Excelenţă şi Premiul de Popularitate - Categoria actori la Gala Celebrităţilor Anului (13 iulie 2010), Medalia de Onoare a Federaţiei Comunităţii Evreieşti din România (2010).
Alături de Stela Popescu a primit, la 11 septembrie 2010, premiul pentru întreaga carieră la Gala de Excelenţă a Zilelor cetăţii Târgovişte - 2010 şi a primit Premiul de Excelenţă la Gala Superlativelor VIP (ianuarie 2011). Este cetăţean de onoare al judeţului Suceava (2010).
Este căsătorit cu Marilena şi are doi băieţi, Bogdan şi Cristian, precum şi trei nepoţi. Îndrăgitul actor se consideră cel mai împlinit bunic din lume datorită copiilor şi nepoţilor care, în opinia sa, sunt adevărata răsplată pe care orice om o primeşte de-a lungul vieţii. "Din păcate nu sunt doar un bunic comic, ci unul leşinat, dacă aş putea spune aşa. Îmi ador nepoţii şi încerc să îi fac să zâmbească de fiecare dată când am ocazia", a declarat maestrul.
Dacă în urmă cu câţiva ani Alexandru Arşinel spunea că cele mai mari bucurii erau naşterea celui de-al treilea nepot, redeschiderea Teatrului de Vară (Grădina) Herăstrău sau mutarea la Sala Savoy, în iunie 2013, la împlinirea vârstei de 74 de ani, artistul a arătat că un cadou "fără egal" este dat de faptul că adună "ani după ani" şi încă îşi mai poate sărbători ziua de naştere.
"E un cadou care mi se pare fără egal: faptul că pot să adun ani după ani şi că încă mai pot să-mi sărbătoresc ziua. Mi se pare că adăugarea unui an în plus, mai ales dacă mă găseşte într-o stare acceptabilă cu proiecte şi cu dorinţe, asta este un lucru minunat", a mărturisit actorul pentru AGERPRES.
După ce a jucat la Sala Savoy în toate spectacolele stagiunii 2012-2013, după zecile de turnee efectuate în ţară şi străinătate şi după ce a jucat în fiecare sâmbătă, în iulie şi august, la Teatrul de Vară "Herăstrău" în seria de spectacole "O seară la Revistă" din cadrul Stagiunii Estivale a Teatrului de Revista "Constantin Tănase" - actorul a început să aibă probleme de sănătate.
Astfel, la 30 august 2013, Alexandru Arşinel a fost supus unei operaţii de transplant renal efectuată cu succes la Cluj de echipa condusă de reputatul prof. univ. dr. Mihai Lucan, şeful Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal de la Cluj şi şeful catedrei de Urologie de la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu".
După o perioadă de recuperare, maestrul comediei româneşti a revenit pe scena Teatrului de Revistă, încântând publicul cu replicile sale pline de umor. Dintre spectacolele actualei stagiuni, în care Alexandru Arşinel poate fi văzut amintim: ''Viva Revista!'', ''Veselia nu-i în criză'', ''Piei drace!!!'', ''Revista Revistelor'', ''Aplauze, Aplauze'', ''Comedie pe Titanic''. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)
S-a născut în localitatea suceveană Dolhasca, devenită celebră, fiind evocată mereu de Alexandru Arşinel în mai toate momentele comice.
Potrivit cărţii sale biografice lansate în noiembrie 2012 şi intitulată ''Alexandru Arşinel, de la Dolhasca pe... Calea Victoriei'', copilăria sa a fost marcată de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, care a adus bombardamente, sărăcie şi foamete. Tot aici, povesteşte că tatăl lui, angajat la CFR, îşi dorea ca el să îi calce pe urme, însă Arşinel nu reuşeşte să intre la Facultatea de Construcţii. Astfel, face, pentru o perioadă, figuraţie la Teatrul Naţional din Iaşi, şi se hotărăşte să devină actor.
''Eu învăţam şi pentru construcţii, şi pentru teatru, pe acoperişul magaziei din curte. (...) Intrând figurant la Naţionalul din Iaşi, gavroche-ul cartierului CFR Aurora a simţit imediat că e mai uşor să dai la teatru decât să înveţi matematică şi fizică. M-am apucat să învăţ la română. Aveam cărţile de matematică într-o parte şi pe celelalte alături. Şi odată mama s-a urcat pe furiş şi m-a întrebat ce fac cu cartea de română. Şi atunci i-am mărturisit că aş vrea să dau la teatru. 'Dacă află tac-tu, te omoară!', mi-a spus ea. Au fost discuţii lungi-lungi între mama, tata şi sora mea, mai mică decât mine, care mă susţinea de frică, iar eu îi mâncam clătitele. Eram rău cu ea. Eram şugubăţ, năzdrăvan rău de tot. Îmi croiam lumea, viaţa, aşa cum voiam eu, mai luam câte o scatoalcă şi atunci trebuia să mă ţin de treabă'', declara maestrul în 2011, într-un interviu.
A absolvit, în 1962, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, unde a avut-o ca mentor pe actriţa Irina Răchiţeanu. În timpul facultăţii, prin 1960, apare la televiziune ca interpret de muzică uşoară, iar în ultimul an de studii debutează în divertisment pe scena Teatrului Cassandra, într-un spectacol realizat împreună cu o formaţie de la conservatorul bucureştean.
Prima sa întâlnire cu publicul, ca actor absolvent, a realizat-o în oraşul Reghin în 1963, într-o piesă dramatică - ''Oceanul'' de Al. Stein - fiind repartizat împreună cu toată promoţia la Târgu-Mureş, pentru înfiinţarea secţiei române de acolo. Este distribuit într-un rol dramatic negativ. De altfel, în producţiile din institutul de teatru, în mare, a fost actor dramatic. Tot la Târgu Mureş a început să joace şi în comedii.
În 1966 se mută în Bucureşti şi din 1967 joacă la Teatrul de Revistă ''Constantin Tănase'', unde interpretează cu mult umor o serie de personaje: Paraschiv din ''Groapa'', un spectacol muzical de Eugen Barbu şi Radu Şerban sau Cetăţeanul din ''Doctore sunt al dumneavoastră'', musical de Aurel Storin şi Vasile Vasilache jr., ''Ok Melody'', ''Dai un ban, dar face'', etc.
Realizând o paralelă între dramă şi comedie, actorul spunea, într-un interviu recent: ''Există o ramură a teatrului românesc care ocupă un loc fruntaş în sondajele recente făcute în baza preferinţelor publicului spectator şi anume, comedia. Cred că oamenii caută o oază de speranţă, de optimism în teatru. Nu întâmplător se spune despre comedie că este un adevărat medicament vindecător pentru că prin ceea ce oamenii încearcă să aleagă se demonstrează că au nevoie de acest remediu. Şi atunci teatrele în general ar trebui să se îndrepte spre această zonă mai mult''.
A regizat spectacolul ''Nevestele Vesele'' de la Teatrul Tănase, a jucat în spectacole de revistă având-o ca parteneră pe actriţa Stela Popescu. Printre aceste spectacole: ''Revista cu paiaţe'' de Mihai Maximilian, ''Deschis pentru renovare'' de Al. Mirodan, ''Se caută o vedetă'', spectacol de estradă, ''Vino să ne vezi diseară'' de Petre Bărbulescu, ''Nicuţă... la Tănase'' de Nicuţă Tănase şi Marin Traian, ''Aventurile unei umbrele'' de Nell Cobar, ''Uite că nu tac'' de Petre Bărbulescu, ''Microfonul de la miezul nopţii'', ''Savoy, Savoy, Sonatul lunii'' de Saşa Georgescu şi Puiu Călinescu, ''Bimbirica'', o comedie muzicală de Aurel Storin, ''Boema, Artiştii şi Boema'' de M. Maximilian şi V. Veselovski, ''Ah, femeile'' de M. Maximilian, etc. Pe scena Teatrului Naţional a jucat în rolul lui Prisapkim din ''Ploşniţa'' de V. Maiakovski.
Din 1978, formează cu Stela Popescu un cuplu artistic celebru atât în ţară, cât şi peste hotare, fiind vedete incontestabile ale teatrului de revistă. Pentru activitatea lor, cei doi mari actori au fost răsplătiţi, în 2002, cu Premiul special al UNITER pentru teatrul de revistă.
Este director, din 1999, al Teatrului de Revistă ''Constantin Tănase'' din Bucureşti şi face parte din distribuţia spectacolelor ''Vara nu-i ca iarna'', ''Omul care a văzut moartea'', ''Revista revistelor'', premieră la Sala Savoy, redeschisă în mai 2010, după un proces de restaurare şi modernizare care a durat şase ani.
În ceea ce priveşte repertoriul Teatrului de Revistă, Alexandru Arşinel declara: ''Întotdeauna, în repertoriul teatrelor trebuie să se afle marile opere ale dramaturgilor români şi universali, care desigur, au şi succes. Dar nu întotdeauna unele experimente moderne care tind să fie duse spre exagerare prind la public. Poate că la început şochează, ca pe parcurs să îşi piardă interesul pentru că de cele mai multe ori publicul spectator nu pleacă cu ceea ce înseamnă dramaturgia acelui spectacol, cu ceea ce întruchipează actorii, ci cu încercarea regizorului de a ieşi în mod ostentativ în faţă. Am observat la multe spectacole acest lucru. Sigur că după părerea mea, de actor bătrân, trecut prin teatru vreo 60 de ani, cred că repertoriul naţional ar trebui să reprezinte ceea ce înseamnă pentru Franţa comedia franceză, să fie întotdeauna pus în prim-plan. Şi apoi dramaturgia clasică românească, concepută de Ion Luca Caragiale, şi în cele din urmă, piesele internaţionale. Chiar am încercat să promovăm cele mai reuşite piese româneşti prin intermediul Teatrului de Revistă ''Constantin Tănase''. Eu, cel puţin, aşa văd lucrurile''.
A apărut în emisiuni de divertisment la radio şi televiziune, a înregistrat şi o serie de albume muzicale (''Cântece de Crăciun'', ''Evergreen'', ''Ce faci astă seară tu'', ''Ole'' - melodii sud americane, ''Parfum de romanţă'', ''La mulţi ani viaţă!''), precum şi ''Momente Vesele cu Arşinel'' şi ''Momente Vesele cu Stela şi Arşinel''.
Pe albumul ''Cântece de Crăciun'' lansat în decembrie 2009, sunt înregistrate 16 "cântece mai vesele care să fie ascultate cu plăcere la vremea Sărbătorilor". Printre acestea regăsim melodii precum "Moş Crăciun cu plete dalbe", "White Christmas", "Feliz Navidad", "Steaua sus răsare", "O, brad frumos", "Adeste, Fideles" sau "Happy Christmas". Pe celălalt, ''Evergreen'', lansat în aceeaşi lună, Arşinel propune 19 piese nemuritoare ale muzicii internaţionale. Multe dintre acestea sunt melodii care au fost cântate de Nat King Cole, Frank Sinatra sau Tom Jones, dar şi şase cântece ale unor autori români.
La un moment dat, Alexandru Arşinel a declarat că dacă s-ar fi născut în SUA, ar fi devenit un al doilea Frank Sinatra. ''Îl haleam p-ăsta. Am un timbru mai frumos ca al lui Frank Sinatra. Mă asemăn cu Nat King Cole şi Dean Martin, pe care i-am considerat cei mai mari. Când e vorba de cântat, chiar mă laud. Sunt un cântăcios bun. Sinatra a fost extrem de tehnic şi avea şi aureola de mafiot. Transmitea şi lucrul ăsta. Venea cu o anumită superioritate în faţa publicului. Iar eu îmi găsesc un refugiu extraordinar în cântec. Mă retrag în mine, cânt cu ochii închişi'', completa artistul într-un interviu.
A jucat cu umor în filme pentru micul şi marele ecran: ''Ana şi ... hoţul" (1981), ''Ca-n filme'' (1983), ''Vară sentimentală'' (1986), ''Colierul de turcoaze'' (1986), ''În fiecare zi mi-e dor de tine'' (1988), ''Flăcăul cu o singură bretea'' (1990), ''Miss Litoral'' (1991), ''A doua cădere a Constantinopolului'' (1993), ''Paradisul în direct'' (1994), ''Războiul Sexelor'' (2007 - 2008), ''Regina'' (2009), ''Toată lumea din familia noastră'' (2012).
Spectacolul "Aplauze, aplauze", din stagiunea 2008-2009, a marcat împlinirea a 30 de ani de activitate a cuplului Alexandru Arşinel - Stela Popescu. Potrivit declaraţiilor actorului, acesta este ''un spectacol - remember, cu texte pe care noi le-am spus de-a lungul anilor. Vom readuce ceva din parfumul regretatei grădini de vară, demolată în mod abuziv, Grădina Boema''.
În octombrie 2010 a susţinut un recital extraordinar cu formaţia de suflători "Spirit Brass Ensemble" la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, eveniment desfăşurat sub patronajul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi dedicat Zilei Internaţionale a Pensionarilor.
Alexandru Arşinel a fost distins cu Ordinul ''Meritul Cultural'' în grad de Mare Ofiţer, în 2004. I-au mai fost decernate: Premiul pentru spectacolele de musical, acordat la Gala Premiilor revistei ''Actualitatea Muzicală'' pe 2008; Premiul Revistei Confidenţial 2009; Premiul de Excelenţă al Revistei "VIP"; Premiul de Excelenţă şi Premiul de Popularitate - Categoria actori la Gala Celebrităţilor Anului (13 iulie 2010), Medalia de Onoare a Federaţiei Comunităţii Evreieşti din România (2010).
Alături de Stela Popescu a primit, la 11 septembrie 2010, premiul pentru întreaga carieră la Gala de Excelenţă a Zilelor cetăţii Târgovişte - 2010 şi a primit Premiul de Excelenţă la Gala Superlativelor VIP (ianuarie 2011). Este cetăţean de onoare al judeţului Suceava (2010).
Este căsătorit cu Marilena şi are doi băieţi, Bogdan şi Cristian, precum şi trei nepoţi. Îndrăgitul actor se consideră cel mai împlinit bunic din lume datorită copiilor şi nepoţilor care, în opinia sa, sunt adevărata răsplată pe care orice om o primeşte de-a lungul vieţii. "Din păcate nu sunt doar un bunic comic, ci unul leşinat, dacă aş putea spune aşa. Îmi ador nepoţii şi încerc să îi fac să zâmbească de fiecare dată când am ocazia", a declarat maestrul.
Dacă în urmă cu câţiva ani Alexandru Arşinel spunea că cele mai mari bucurii erau naşterea celui de-al treilea nepot, redeschiderea Teatrului de Vară (Grădina) Herăstrău sau mutarea la Sala Savoy, în iunie 2013, la împlinirea vârstei de 74 de ani, artistul a arătat că un cadou "fără egal" este dat de faptul că adună "ani după ani" şi încă îşi mai poate sărbători ziua de naştere.
"E un cadou care mi se pare fără egal: faptul că pot să adun ani după ani şi că încă mai pot să-mi sărbătoresc ziua. Mi se pare că adăugarea unui an în plus, mai ales dacă mă găseşte într-o stare acceptabilă cu proiecte şi cu dorinţe, asta este un lucru minunat", a mărturisit actorul pentru AGERPRES.
După ce a jucat la Sala Savoy în toate spectacolele stagiunii 2012-2013, după zecile de turnee efectuate în ţară şi străinătate şi după ce a jucat în fiecare sâmbătă, în iulie şi august, la Teatrul de Vară "Herăstrău" în seria de spectacole "O seară la Revistă" din cadrul Stagiunii Estivale a Teatrului de Revista "Constantin Tănase" - actorul a început să aibă probleme de sănătate.
Astfel, la 30 august 2013, Alexandru Arşinel a fost supus unei operaţii de transplant renal efectuată cu succes la Cluj de echipa condusă de reputatul prof. univ. dr. Mihai Lucan, şeful Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal de la Cluj şi şeful catedrei de Urologie de la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu".
După o perioadă de recuperare, maestrul comediei româneşti a revenit pe scena Teatrului de Revistă, încântând publicul cu replicile sale pline de umor. Dintre spectacolele actualei stagiuni, în care Alexandru Arşinel poate fi văzut amintim: ''Viva Revista!'', ''Veselia nu-i în criză'', ''Piei drace!!!'', ''Revista Revistelor'', ''Aplauze, Aplauze'', ''Comedie pe Titanic''. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.