Unul dintre cei mai apreciaţi cantautori din zona muzicii folk, Nicu Alifantis, împlineşte 60 de ani.
Născut pe 31 mai 1954, la Brăila, are ''rădăcini'' greceşti, aromâne şi româneşti. Primul instrument la care a învăţat să cânte este acordeonul.
Debutul său a avut loc în 1973, la TVR, în emisiunea TeleTop. În 1976 îi apare primul disc, intitulat ''Cântec de noapte'', care includea patru piese: ''Decembre'', ''Luna în câmp'', ''Să recunoaştem totuşi'' şi piesa care dă titlul albumului - ''Cântec de noapte''.
Intrarea sa în Cenaclul Flacăra nu a fost tocmai uşoară, câţiva dintre artiştii deja prezenţi în cenaclu obiectând asupra stilului său care nu ar fi fost folk. Susţinut de oameni ca Gelu Colceag, Tudor Gheorghe şi de liderul cenaclului, Adrian Păunescu, îşi câştigă locul în grup, dar şi respectul şi prietenia colegilor. Melodii semnate de el figurează pe compilaţiile Folk 1 şi 2 apărute la Electrecord în 1977, respectiv în 1978. În 1983, la apariţia casetei de discuri care marca 10 ani de activitate a cenaclului, Nicu Alifantis este cel mai bine reprezentat cantautor de pe acest album.
La sugestia prietenului său, regretatul actor Dinu Manolache, de a pune pe muzică poezia ''După melci'' de Ion Barbu, Nicu Alifantis compune prima operă folk (intitulată chiar ''După melci''), integral pe versurile acestui poet, fapt neobişnuit în acele vremuri. Colaborează pentru acest LP ce include 9 piese cu fostul baterist al trupei Phoenix, Costin Petrescu (tobe, instrumente de percuţie), Evandro Rossetti (cobză, chitări) Sorin Minghiat (flaut, glockenspiel) şi Niky Oagan (chitară solo, bass).
În 1980 este solicitat de Electrecord pentru un single la care colaborează cu Florian Pittiş, dar şi cu grupul coral Song, condus de Ioan Luchian Mihalea. În 1984 apare albumul intitulat chiar ''Nicu Alifantis'', pe care apar unele dintre cel mai cunoscute cântece ale sale - ''Umbra'', ''Cântec de toamnă (ulterior numit ''Emoţie de toamnă''), pe versuri de Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Shakespeare sau Adrian Păunescu.
''Mitică Popescu'' (1984) este prima piesă de teatru pentru care Nicu Alifantis a compus integral coloana sonoră, dramatizare după Camil Petrescu.
Albumul ''Piaţa Romană nr. 9'' poartă amprenta lui Doru Căplescu, acesta orchestrând toate piesele, cu excepţia celei care dă titlul albumului. Piesa ''Piaţa Romană nr. 9'' a fost compusă chiar în studioul Electrecord, pentru că mai era nevoie de o piesă pentru a completa un long-play, ce avea o durată de 45 minute. La rugămintea lui Nicu Alifantis, Alexandru Andrieş îi scrie un text despre locul în care acesta trăia şi compunea. A urmat albumul ''Risipitorul de iubire'', apărut în 1990.
Tot în 1990 înfiinţează propria casă de producţie - Toji Productions - unde în 1992 editează single-ul ''Decembre'' (conţinând piesele ''Rar'' şi ''Decembre''), la care lucrează de asemenea cu Ioan Luchian Mihalea şi Song. Albumul ''Ia Toji Baladist'' apare în 1993, toate cele 12 piese de pe album conţinând cuvântul ''balada'' în titlu. Reeditarea din 1998 conţine 5 piese bonus.
În 1995 fondează grupul Alifantis&ZAN, ca trupă de studio pentru albumul său ''Voiaj''. ZAN înseamnă Virgil Popescu (bass), Relu Biţulescu (tobe), Sorin Voinea (clape), Răzvan Mirică (chitară). După ce înregistrează alături de ei şi albumul ''Nichita'' (1996), ZAN devine trupă de proiecte. ''Nichita'' este realizat integral pe versurile marelui poet, fiind incluse scurte fragmente recitative cu Nichita Stănescu.
În 1997 publică la Editura Nemira volumul de poezie ''Scrisori nedesfăcute". ''În 1997 am avut o cumpănă în viaţă, o problemă de sănătate destul de mare. Şi, ca să mă încurajeze, un bun prieten - Valentin Nicolau, directorul Editurii Nemira - a scos acest volum de versuri. Mi-a picat bine atunci, deşi după aia, mi-a fost un pic jenă. Eu, fiind un mare consumator de poezie, am zis că sunt nişte tâmpenii, cum să publici aşa ceva?! Şi am promis că n-o să mai recidivez'', declara Alifantis într-un interviu.
În 1999 apare ''Nicu Alifantis 25'', un Best of ce încununează 25 de ani de carieră muzicală. În aprilie 1999 înfiinţează Fundaţia Nicu Alifantis.
Albumul ''Neuitatele femei'' (2002) conţine 11 piese ce amintesc de perioada adolescenţei şi a copilăriei. Cântecul care deschide albumul, ''Luni e ziua'', a fost compus în 1996, pentru Festivalul de artă medievală de la Sighişoara. Piesa ''Cântic di sârmâniţă'' este în limba aromână, pentru că Nicu Alifantis şi invitatul său Marius Baţu au rădăcini macedonene.
În 2004 apare albumul ''Şah-Mat''. La aniversarea a 50 de ani, pe 31 mai 2004, susţine un concert la Teatrul Naţional din Bucureşti, a cărui înregistrare apare în 2006 sub numele de ''Simphonicu''. Acest album reprezintă câteva premiere: e cel dintâi dublu album (două cd-uri cu câte 16 piese), cel dintâi album înregistrat live, are multe cântece în varianta de baladă (doar voce şi chitară), are cor şi grup cameral.
Cifra concertelor susţinute este impresionantă, Nicu Alifantis având circa 5 000 de apariţii, singur sau alături de ZAN. Memorabil rămâne concertul ''Tandreţuri pentru femei cu cei 4 corifei'', susţinut alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă şi Alexandru Andrieş la Circul Globus din Bucureşti, pe 31 martie 2003.
Pe 26 ianuarie 2010 lansează albumul ''Cântece de şemineu'', într-o formulă vocal-instrumentală nouă, ce îi include pe Virgil Ianţu, Mihai Neniţă, Berti Barbera, Adrian Flautistu sau Marcel Moldovan. Concertul de lansare are loc la Cinema Patria, iar CD-ul conţine 18 cântece.
Pe 2 iunie 2010, cântă în deschiderea concertului Bob Dylan de la Bucureşti.
Anul 2013 s-a dovedit foarte important pentru Nicu Alifantis. În martie realizează trei concerte la Teatrul Excelsior din Bucureşti pentru a marca împlinirea a 80 de ani de la naşterea lui Nichita Stănescu, pe 7 mai lansează ''Mozaic'', un album la care a lucrat aproape trei ani şi care include o pleiadă impresionantă de muzicieni (17).
În 2014, Nicu Alifantis a pornit într-un turneu de promovare a albumului ''Mozaic'', care a inclus numeroase oraşe din ţară.
Nicu Alifantis este unul dintre cei mai prolifici compozitori de muzică de teatru, compunând coloana sonoră pentru peste 100 de piese şi lucrând cu unii dintre cei mai mari regizori români: Alexandru Tocilescu, Sanda Manu, Silviu Purcărete, Cristian Hadji Culea, Gelu Colceag, Cătălina Buzoianu şi mulţi alţii. Nu s-a limitat la a compune muzică de teatru, ci a şi jucat mici roluri legate de muzică (acordeonistul din ''Furtuna'' lui Ostrovski, trubadurul din ''Swanewit'' de Strindberg etc.). A fost angajat la Teatrul ''Maria Filotti'', Brăila (1975); Teatrul Mic, Bucureşti (1979 - 1990); Teatrul ''Excelsior'', Bucureşti (1990 - 2002); Teatrul ''Toma Caragiu'', Ploieşti (din 2002)
A realizat coloana sonoră pentru 17 filme, a cântat tema filmului ''Ringul'' (regia: Sergiu Nicolaescu) şi a jucat rolul Radu Cantacuzino în ''Bietul Ioanide'' în regia lui Dan Piţa.
De-a lungul anilor, a fost recompensat pentru activitatea muzicală cu numeroase premii: International Youth in Achievements International Biographical Center, Cambridge, England (1986); Premiu pentru muzică de teatru, Premiu UNITER (1991), Premiu pentru muzică de scenă de la Ubu Rex cu scene din Macbeth, Festivalul ''I.L.Caragiale'' (1991); Premiul juriului, Festivalul de muzică pop, Chişinău, Republica Moldova (1991), Premiul pentru întreaga activitate, Festivalul ''Om bun'' (1994); ''Compozitorul anului'', Premiu Radio Contact (1994), Premiu pentru muzică de teatru, Festivalul Naţional al Teatrelor de Revistă, Constanţa (1995); Premiul 1 Secţiunea Şlagăre cu piesa ''Ploaie în luna lui marte'', Festivalul Mamaia '99 (1999); Premiul pentru întreaga activitate, Premiile Bucureşti 1999 - Microfonul de aur - nominalizare (1999); Premiul pentru muzica spectacolului ''Cadavrul viu'' (2002); Premiile pentru întreaga activitate muzicală - Ministerul Culturii şi Cultelor - premiul de onoare pentru promovarea cântecului românesc (2002). AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)