COD GALBEN: 29-05-2025 ora 10 Intre 29 mai, ora 23 – 30 mai, ora 21 se va semnala instabilitate atmosferică temporar accentuată COD GALBEN: 29-05-2025 ora 10 Intre 30 mai, ora 10 – 30 mai, ora 21 se va semnala intensificări ale vântului

Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Ideea prinţului străin a apărut în epoca luptei pentru emanciparea naţională ''având, în primul rând, sensul unei tendinţe de consolidare a existenţei politice a Principatelor române''. Principele străin avea semnificaţia asigurării unui sprijin extern pentru existenţa statelor româneşti, grav ameninţate de cele trei imperii vecine: rus, otoman şi habsburgic.
În actul dezvoltător votului Adunării ad-hoc de la 9/21 octombrie 1857, după o temeinică argumentare privind necesitatea Unirii celor două ţări române, se explicau motivele care au determinat opţiunea în favoarea unui prinţ străin: evitarea geloziilor şi rivalităţilor ce s-ar naşte în sânul românilor pentru ocuparea tronului sau influenţarea domnitorului; asigurarea stabilităţii politice, a echilibrului şi nepărtinirii; ''prin legăturile sale de sânge să înlesnească introducerea României în marea familie a statelor europene şi să-i asigure mai bine al lor sprijin; ca să se poată bucura înăuntru şi afară de autoritatea, de prestigiul ce se cuvine unui suveran, unui fondator de dinastie mai cu seamă''.
Prin această opţiune se urmărea, în fond, desprinderea Principatelor din aria de dominaţie a Imperiului Otoman şi dobândirea independenţei lor. Marile Puteri au sesizat această intenţie şi au respins ideea principelui străin.
Manifestând abilitate politică, românii au reuşit să-şi impună voinţa în faţa Puterilor Garante alegând ca domnitor al Moldovei şi al Ţării Româneşti una şi aceeaşi persoană - Alexandru Ioan Cuza, ai cărui şapte ani de domnie au fost o perioadă importantă din istoria poporului român.
După lovitura de stat din mai 1864, ideea aducerii unui domn străin a fost repusă în circulaţie. Astfel, în iunie 1865, Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti, Ion Ghica, Grigore Brâncoveanu, Constantin Brăiloiu, Dimitrie Ghica, Anastasie Panu şi Gheorghe Ştirbey au semnat un act prin care se legau ''ca la caz de vacanţă a tronului să susţinem prin toate mijloacele alegerea unui principe străin, dintr-una din familiile domnitoare din occident''. În acest scop, Ion C. Brătianu şi Ion Ghica au avut discuţii cu împăratul Napoleon al III-lea, considerat principalul ''protector'' al României.
Locotenenţa Domnească (alcătuită din Nicolae Golescu, Lascăr Catargiu şi Nicolae Haralambie) a convocat Adunarea electivă şi Senatul, care, întrunite în şedinţă comună la 11 februarie 1866, au luat act de abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În aceeaşi zi s-a constituit guvernul prezidat de Ion Ghica. Cu acordul Locotenenţei Domneşti, Ion Ghica l-a propus în calitate de domn al României pe contele Filip de Flandra, fratele regelui Leopold al II-lea al Belgiei.
În urma refuzului acestuia, la 19/31 martie 1866, Ion C. Brătianu s-a deplasat la Dusseldorf, unde i-a făcut aceeaşi propunere ofiţerului Carol de Hohenzollern. Propunerea a fost acceptată şi, după plebiscitul din 2/14-8/20 aprilie 1866, soldat cu un rezultat pozitiv, prinţul Carol a devenit domnitor al României.
Carol-Ludovic von Hohenzollern-Sigmaringen s-a născut la Sigmaringen (sudul Germaniei), la 8/20 aprilie 1839. A fost cel de-al doilea fiu al principelui Carol Anton de Hohenzollern, guvernatorul Renaniei, rudă apropiată a regelui Friederich Wilhelm al IV-lea al Prusiei, şi al prinţesei Josephina de Baden, rudă cu familia împăratului Napoleon al III-lea al Franţei. Astfel, familia Hohenzollern se înrudea cu casa regală prusiană şi cu casa imperială franceză.
A absolvit cursurile şcolii superioare de cadeţi (1856) şi a urmat cursurile Şcolii de artilerie şi geniu din Berlin (1857). Până în 1866 a fost locotenent în Regimentul 2 dragoni de gardă şi ofiţer de ordonanţă al Kronprinţului Friederich. A participat, ca voluntar, la Războiul danezo-prusac din 1864.
Călătoria spre România, pe teritoriul Imperiului Habsburgic, nu a fost deloc uşoară, în contextul în care era iminentă izbucnirea războiului dintre Austria şi Prusia. Principele Carol I a plecat la 29 aprilie/11 mai în Elveţia, la Zurich, unde a obţinut un paşaport fals, pe numele Karl Hettingen. Astfel a călătorit între 3/15-6/18 mai pe traseul Augsburg-Munchen-Salzburg-Viena-Pesta-Timişoara-Baziaş (ultima staţie a căilor ferate austriece). După o transbordare la Orşova, Carol a ajuns cu bine la Turnu Severin, în ziua de 8/20 mai.
La 10 mai 1866, însoţit de Ion C. Brătianu, principele a intrat în Bucureşti, fiind primit de o mulţime entuziastă. I s-au înmânat cheile oraşului de către primarul Dimitrie Brătianu. Drumul a continuat până în dealul Mitropoliei, unde principele Carol a fost întâmpinat de mitropolitul Nifon. După un scurt Te Deum, oficialităţile au intrat în Camera Deputaţilor; aici Carol a depus jurământul. Locotenentul domnesc Nicolae Haralambie a citit formula constituţională: 'Jur să fiu credincios legilor ţării, a păzi religiunea României, precum şi integritatea teritoriului ei, şi a domni ca un domn constituţional'. Principele a spus în limba română: ''Jur!''
La 11/23 noiembrie 1866, Poarta Otomană a emis firmanul de învestitură al lui Carol.
Cu prilejul călătoriei în Prusia, domnitorul Carol a cunoscut-o pe principesa Elisabeta de Wied, la 30 sept./12 oct. 1869, în localitatea Koln. Cei doi s-au logodit la 4/16 octombrie, iar căsătoria a avut loc la Neuwid, în ziua de 3/15 noiembrie. Prima prinţesă română din familia Hohenzollern, Maria, s-a născut la 27 aug./8 sept. 1871, însă în 1874 s-a îmbolnăvit de scarlatină şi a murit. În această situaţie, Carol a desemnat ca moştenitor al tronului pe Ferdinand, fiul fratelui său mai mare, Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen.
Cei 48 de ani de domnie ai lui Carol I au marcat o etapă de mari progrese în politic, social, economic, demografic, administrativ şi cultural.
La 29 iunie/11 iulie 1866, Parlamentul a votat în unanimitate noua Constituţie a ţării, folosind ca model constituţia Belgiei, pe care Carol a depus, a doua zi, următorul jurământ: ''Jur a păzi Constituţiunea şi legile poporului roman, a menţine drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului''. Primul articol al legii fundamentale consacra denumirea ţării: ''Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil sub numele de România''. Constituţia nu menţiona dependenţa faţă de Imperiul Otoman. Primul preşedinte al Consiliului de Miniştri a fost numit Ion Ghica.
Concomitent cu obţinerea stabilităţii politice, s-au desfăşurat, pe mai multe planuri, acţiuni de modernizare a ţării. Astfel, în vederea dezvoltării economiei naţionale a fost adoptată moneda naţională - leul, demers început de Cuza, şi finalizat în 1867. A fost înfiinţată Monetăria statului în 1870, când s-au bătut primele monezi de argint, iar în 1880 a fost înfiinţată Banca Naţională a României.
Calea ferată Bucureşti - Giurgiu începută în 1865 a fost finalizată în 1869; în 1872 a fost deschisă linia ferată Roman-Galaţi-Ploieşti-Bucureşti-Piteşti, iar în 1880 linia Ploieşti-Predeal. În 1895 a fost inaugurat podul peste Dunăre de la Feteşti-Cernavodă proiectat de inginerul Anghel Saligny, cel mai mare din Europa la acea vreme. De la 173 km în 1869, reţeaua feroviară a ajuns, în 1914, la 2.250 km. Extinderea de drumuri pavate nu a fost mai puţin spectaculoasă: de la 1.800 km în 1870 ajungând în jurul anului 1900 la circa 24.800 km. În 1888 s-a votat crearea unei flote fluviale şi în 1895 crearea flotei maritime, astfel că în 1897 exista o linie Brăila-Rotterdam deservită de 5 cargouri româneşti de 3.500 tone.
Ion Ionescu de la Brad sesizând limitele reformei agrare din 1864, care a dat pământ ţăranilor, dar nu le-a oferit banii pentru lansarea fermelor individuale, a pus presiune pe guvernul liberal care, a adoptat legea Creditului Agricol, în 1881, acordându-se, astfel, credite ieftine ţăranilor. De importanţă crucială pentru mica gospodărie a fost apariţia spontană a băncilor populare în zonele rurale; prima a luat fiinţă în 1891, ca în 1902 să ajungă la 700. Succesul băncilor populare s-a datorat lui Spiru Haret, care în calitate de ministru al Instrucţiunii publice, le-a promovat, neobosit, prin reţeaua de dascăli. Cu toatea astea, productivitatea gospodăriilor a rămas scăzută şi sistemul de exploatare prin arendă a sărăcit populaţia rurală, ajungându-se la răscoala din 1907, înăbuşită în sânge. După răscoală, în decembrie 1907, s-a dat o lege privind învoielile agricole, care încerca să limiteze abuzurile la care erau supuşi ţăranii.
Începând din 1886 s-au pus bazele unei politici industriale fundamentate pe tarife protecţioniste şi pe sprijinul direct al statului pentru întreprinderile mari şi mijlocii. Primul act important al noii politici industriale a fost adoptarea tarifelor de import în 1886. O nouă lege de încurajare a industriei, care prevedea scutiri de taxe de import pentru utilaje de producţie, pe o perioadă de 15 ani, a fost adoptată în 1887.
Regele Carol I a beneficiat şi a ştiut să colaboreze cu multe dintre puternicele personalităţi ale vremii: Petre Carp, Ion C. Brătianu, Titu Maiorescu, Take Ionescu, Ionel I.C. Brătianu ş.a.
Tot în această perioadă au fost construite Universităţile din Iaşi şi Bucureşti, portul Constanţa, precum şi Atheneul Român, Castelul Peleş, pe lângă multe alte clădiri publice şi private, capitala Bucureşti meritându-şi pe deplin numele de "micul Paris".
Un obiectiv important al românilor a fost îndeplinit în timpul domniei sale. Carol I a participat la Războiul de independenţă şi la procesul de recunoaştere a Independenţei de stat a României. Încă din 1873, principele a încercat, întâi pe cale diplomatică, cucerirea independenţei ţării. Declanşarea conflictului din Balcani, în 1875-1876, a creat premisele unei colaborări cu Imperiul ţarist, concretizată în participarea la Războiul de Independenţă de la 1877-1878.
Proclamată la 9 mai 1877, independenţa de stat a României a fost recunoscută prin tratatele de pace de la San Stefano şi Berlin (1878).
Alteţă regală din 1878, când Consiliul de Miniştri de la 9/21 septembrie a hotărât acest lucru, principele Carol I a fost încoronat rege al României la 10/22 mai 1881. Actul a coincis cu împlinirea a 15 ani de domnie. Coroana regelui a fost confecţionată din oţelul unui tun capturat la Plevna în 1877, iar cea a reginei a fost realizată din aur, ambele fiind lucrate la Arsenalul Armatei.
România intervine în Al doilea război balcanic la 27 iunie/10 iulie 1913 şi în urma negocierilor de pace de la Bucureşti, sudul Dobrogei (Cadrilaterul) a intrat în componenţa României.
În urma izbucnirii Primului Război Mondial, în vara lui 1914, Carol I a convocat Consiliul de Coroană la 21 iulie/3 august, la Castelul Peleş din Sinaia. Regele a insistat pentru o intrare în război de partea Puterilor Centrale (Germania şi Austro-Ungaria), de care România era legată printr-un tratat de alianţă secret din 1883. La acea dată, însă, cinci milioane de români din Transilvania şi Bucovina erau sub stăpânirea Imperiului Habsburgic. Acest fapt a făcut ca majoritatea participanţilor la Consiliu să opteze pentru neutralitatea armată. Ca rege constituţional, Carol s-a supus.
În toamna aceluiaşi an, la 27 septembrie/10 octombrie, Carol I a încetat din viaţă şi a fost înmormântat la Curtea de Argeş, în Biserica episcopală, unde, după doi ani de la moartea sa, a fost înmormântată şi soţia lui Elisabeta. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, editor: Horia Plugaru)

Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews


Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.