A cincea ediţie a Campionatului Mondial de Handbal masculin s-a desfăşurat în perioada 6 martie-15 martie 1964 în Cehoslovacia. Echipa României a câştigat, pe 15 martie 1964, campionatul după ce a învins în finală echipa Suediei cu scorul de 25-22 şi a devenit pentru a două oară campioană mondială.
Activitatea internaţională din anul 1964 a sportivilor români era dominată de Campionatul Mondial de Handbal masculin din Cehoslovacia, unde România avea de apărat primul titlu, cucerit în 1961. La competiţia din Cehoslovacia au participat 16 echipe, repartizate în patru serii după calificările la care s-au înscris 26 de echipe naţionale din întreaga lume.
Primul joc al tricolorilor are loc pe 5 martie 1964 pe Zimni Stadion, celebrul patinoar din Pardubice, cu o capacitate de 8.000 de locuri. Întâlnim puternica echipă a Uniunii Sovietice, pe care o învingem greu, cu două goluri diferenţă, 16-14, după ce la pauză eram conduşi (7-8). Miza jocului era extrem de mare, deoarece rezultatul conta şi în continuare în cadrul grupelor semifinale: primele două echipe mergeau mai departe cu "zestrea" din seriile preliminare. România aliniază formaţia: Redl - portar, Ivănescu, Hnat, Moser, Iacob, Oţelea, M. Costache II, Nodea, Gruia şi Ion Popescu. Începem puţin crispaţi jocul şi ratăm primele trei atacuri, şutând în bară sau mingile fiind apărate. Ca urmare, suntem conduşi cu 2-0 în minutul 8 (Iuşenko şi Lebedev). Egalăm abia în minutul 10 (Ivănescu şi Moser) şi preluăm conducerea, 3-2, prin acelaşi Moser, care are o intercepţie formidabilă şi pune echipa pe contraatac. În tot acest timp, Redl apără senzaţional trei şuturi ale lui Lebedev şi Zelenov, dar nu se poate opune unei lovituri de la 7 metri. Înscriu, pe rând, Lebedev, Moser, şi iar Lebedev. Redl apără, totuşi, o lovitură de la 7 metri, iar Hnat aduce egalarea printr-o aruncare cu evitare şi plonjon pe stânga, procedeu care va fi cunoscut în lume ca "Evitarea românului Hnat". Este 7-7 şi mai sunt câteva secunde până la pauză, dar acelaşi Lebedev (un colos de 2 m şi 95 kg) înscrie cu o bombă de la 10 m. La pauză scorul arată 7-8. În repriza a doua, echipa română joacă mai organizat şi după ce egalează la 8, preia conducerea la trei goluri diferenţă prin Iacob, Moser şi Nodea. În scurt timp, scorul ajunge la 12-9 pentru România. O uşoară relaxare şi, deşi mai erau 7 minute şi conduceam cu 3 goluri, ne trezim egalaţi, l2-12. Băieţii îşi revin, se concentrează, preiau din nou conducerea 14-12 şi nu o mai cedează până la sfârşit 16-14. Au înscris Oţelea şi Moser, fiecare de câte două ori. A fost cel mai important joc din seriile de calificare, luând o opţiune decisivă pentru locul I în preliminarii, deoarece jocurile cu Norvegia (18-10) şi Japonia (36-12) nu ne-au pus probleme deosebite.
Clasându-ne pe locul I în seria D, echipa noastră se califică în grupele semifinale ale CM cu două puncte şi golaveraj 16-14. Clasamentul seriei D preliminare a fost următorul: 1. România 6 pct.; 2. URSS 2 pct.; 3. Norvegia 2 pct.; 4. Japonia 2 pct. Jucăm în Seria II-a, grupa semifinală, cu Cehoslovacia, U.R.S.S. şi Danemarca. În seria I-a s-au calificat Suedia, R.F.G., Iugoslavia şi Ungaria.
Al patrulea joc al României la CM, din semifinale, cu Danemarca, nu pune foarte mari probleme. Învingem cu 25-15, dar la pauză a fost 5-7. Repriza a doua a fost un mic recital al băieţilor noştri (20-8), în primul plan fiind principalii marcatori: Moser - 10, Nodea - 4, Oţelea - 3 şi portarul Redl.
Urma, aşa cum a denumit-o presa pragheză, adevărata finală: România - Cehoslovacia, reeditarea finalei CM anterioare de la Dortmund (R.F.G. 1961). De această dată, jucăm în semifinale, la Praga, în faţa a peste 18.000 de spectatori, care îşi încurajează frenetic echipa favorită. În tribune, o mică galerie a românilor, de nici 50 de suporteri. A fost un meci aprig cu 10 eliminări (câte 5 de fiecare parte), 7 aruncări de la 7 metri şi cu 6 egalări de scor. Am câştigat, în final, la un gol, 16-15, deşi am condus mai ales în repriza a doua şi cu trei goluri diferenţă. Pentru România au jucat portarii Redl şi Tale şi jucătorii de câmp Ivănescu, Moser, Hnat, Nodea, Iacob, Oţelea, Costache II, Gruia şi Popescu. În primele secunde ale meciului, Moser înscrie pentru 1-0, dar imediat Duda egalează. Hnat duce România în avantaj, 2-1, dând semnalul iureşului tricolorilor. În minutul 17 conducem cu 8-3 (Ivănescu, Moser 2, Iacob, Costache I şi Costache II). Havlik, Mares şi Rada reduc din handicap, 8-7, şi în finalul reprizei, după ce Redl apără şuturile lui Rada şi Troian, Moser înscrie, iar la pauză scorul este 9-7 pentru noi. Tot Moser, cu un şut specific "de la şold" deschide scorul la începutul reprizei a doua. Deşi evoluăm o perioadă în 5 jucători de câmp, iar cehii în 4, din cauza eliminărilor, "nu ţinem mingea", ci atacăm şi înscriem prin Iacob şi Moser, 12-7, şi apoi Hnat, 13-8. Duda, Ivănescu, Oţelea, iar Duda şi, din nou, Oţelea duc scorul la 16-10 pentru România în minutul 48. Jucătorii cehi, extrem de experimentaţi şi încurajaţi frenetic de cei 18.000 de suporteri, revin în atac. Cu 10 minute înainte de final, Redl apără senzaţional o lovitură de la 7 metri, dar se dictează repetarea ei şi Duda nu mai iartă, 16-11. Avem 5 goluri avans şi încă 10 minute de joc, cehii atacă disperaţi, sala e un vacarm de nedescris. Gazdele reduc din diferenţă, dar tot noi controlăm jocul şi câştigăm cu 16-15. Suntem în finală! După câteva secunde de linişte, o sală întreagă aplaudă cu fair-play echipa românilor.
Clasamentul după jocurile din semifinale a fost următorul: 1. România 6 pct.; 2. Cehoslovacia 4 pct.; 3. URSS 2 pct.; 4. Danemarca 0 pct. Singura echipă neînvinsă este România.
Finala România-Suedia, potrivit presei vremii, "a fost un spectacol de înaltă clasă, ambele echipe având o evoluţie senzaţională, însă a câştigat România, mai sigură pe ea în finalul jocului" (Sport Tribune Berlin). "Dramatic prin evoluţia scorului, cu un final apoteotic, jocul a fost lipsit de duritate şi încleştare oarbă, un joc splendid. Multe felicitări echipei României, care a meritat acest nou titlu! Felicitări şi echipei Suediei, de asemenea", scria Dagens Myhetr Stockholm.
În aceeaşi "Sportovni Hala", cu doar 10.000 de spectatori prezenţi (gazdele ieşind din cursa pentru câştigarea titlului mondial), la 15 martie 1964, începea marea finală. Şi începe tot cu 1-0 pentru noi ca în majoritatea jocurilor (Ivănescu). În scurt timp ajungem la 3-0, prin acelaşi Ivănescu şi apoi Moser, în minutul 4. În minutul 16 este deja 10-6 pentru noi. Disputa devine ceva mai aprigă. Jonsson reduce diferenţa, 10-8. HNAT execută o aruncare cu evitare şi un plonjon de senzaţie, 11-8, iar Moser are o aruncare şi mai frumoasă pe la şold. În replică, Jonsson înscrie gol după gol şi ajungem astfel la 12-12. Un moment de cumpănă înainte de pauză. Înscrie acelaşi Moser şi apoi Costache II. Suedezii mai marchează un gol şi repriza se încheie cu un avantaj minim, 14-13. Imediat după pauză se face egal, 14-14. Urmează eliminarea lui Hnat şi un 7 m, suntem conduşi, 14-15, şi momentul devine dificil când Moser ratează de la 7 m. Este rândul tânărului Gruia să intervină, care, de pe banca de rezerve, este introdus în teren doar când echipa atacă. Gruia îşi face datoria şi înscrie. Costache II face o intercepţie şi Moser marchează. Costache II dă şi el gol, de pe extremă, cu boltă peste portarul advers Ringt ieşit să închidă unghiul. Hnat face o nouă "evitare" acrobatică şi duce scorul la 18-16 şi apoi la 20-17. Nodea şi Iacob schimbă iar tabela, 22-20. Mai sunt şase minute şi, puţin neglijenţi în atac, ne trezim egalaţi, 22-22. Antrenorul Ioan Kunst-Ghermănescu îşi îndeamnă băieţii să joace la gol, nu la ţinerea mingii, în timp ce secundul Nedef s-a prăbuşit în genunchi. Ivănescu intră pe un culoar de 20-25 de cm, înscrie şi preluăm conducerea, 23-22. Vine apoi golul 24: Hnat pluteşte parcă în spaţiu într-un plonjon lateral cu evitare, aproape paralel cu solul, 24-22. Tot el încheie apoteotic cu o aruncare din săritură cu evitare, procedeu, de asemenea, marca Hnat. ROMÂNIA ESTE CAMPIOANĂ MONDIALĂ! Pentru a doua oară consecutiv!
Bucuria, satisfacţia împlinirii muncii depuse ani şi ani de zile, a fost uriaşă atunci, după joc în sală, dar şi în ţară. La aeroportul Băneasa, aproape 3.000 de oameni îi vor întâmpina cu urale şi flori pe campionii mondiali.
Rezultate înregistrate de România la CM din 1964: România - URSS 16-14 (7-8), în grupa preliminară, România - Norvegia 18-10 (11-7), în grupa preliminară, România - Japonia 36-12 (16-7), în grupa preliminară, România - Cehoslovacia 16-15 (9-7), în grupa semifinală, România - Danemarca 25-15 (5-7), în grupa semifinală, România - Suedia 25-22 (14-13), finala mare. Linie de clasament: 6 jocuri, 6 victorii, 136-88 golaveraj. Locul I. Clasamentul final: 1. România, 2. Suedia, 3. Cehoslovacia, 4. RFG, 5. U.R.S.S., 6. Iugoslavia, 7. Danemarca, 8. Ungaria. 9. Islanda, 10. RDG,
11. Norvegia, 12. Elveţia, 13. Franţa, 14. Egipt, 15. Statele Unite ale Americii, 16. Japonia.
Echipa României: Mihai Redl (Dinamo Bucureşti), Virgil Tale (Ştiinţa Bucureşti), Ion Bogolea ((Dinamo Bucureşti) - portari; Petre Ivănescu (Dinamo Bucureşti), Olimpiu Nodea (Steaua Bucureşti), Virgil Hnat (Dinamo Bucureşti), Hans Moser (Dinamo Bucureşti), Aurel Bulgariu (Steaua Bucureşti), Cornel Oţelea (Steaua), Mircea Costache I (Dinamo Bucureşti), Mircea Costache II (Dinamo Bucureşti), Ion Popescu (Teleajen Ploieşti), Gheorghe Gruia (Steaua), Iosif Iacob (Steaua), Nica Cezar (Dinamo). Antrenori: Ioan Kunst-Ghermănescu, Nicolae Nedef, Eugen Trofin. Golgeter CM: Hans Moser - 33 de goluri. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Marina Bădulescu)
Activitatea internaţională din anul 1964 a sportivilor români era dominată de Campionatul Mondial de Handbal masculin din Cehoslovacia, unde România avea de apărat primul titlu, cucerit în 1961. La competiţia din Cehoslovacia au participat 16 echipe, repartizate în patru serii după calificările la care s-au înscris 26 de echipe naţionale din întreaga lume.
Primul joc al tricolorilor are loc pe 5 martie 1964 pe Zimni Stadion, celebrul patinoar din Pardubice, cu o capacitate de 8.000 de locuri. Întâlnim puternica echipă a Uniunii Sovietice, pe care o învingem greu, cu două goluri diferenţă, 16-14, după ce la pauză eram conduşi (7-8). Miza jocului era extrem de mare, deoarece rezultatul conta şi în continuare în cadrul grupelor semifinale: primele două echipe mergeau mai departe cu "zestrea" din seriile preliminare. România aliniază formaţia: Redl - portar, Ivănescu, Hnat, Moser, Iacob, Oţelea, M. Costache II, Nodea, Gruia şi Ion Popescu. Începem puţin crispaţi jocul şi ratăm primele trei atacuri, şutând în bară sau mingile fiind apărate. Ca urmare, suntem conduşi cu 2-0 în minutul 8 (Iuşenko şi Lebedev). Egalăm abia în minutul 10 (Ivănescu şi Moser) şi preluăm conducerea, 3-2, prin acelaşi Moser, care are o intercepţie formidabilă şi pune echipa pe contraatac. În tot acest timp, Redl apără senzaţional trei şuturi ale lui Lebedev şi Zelenov, dar nu se poate opune unei lovituri de la 7 metri. Înscriu, pe rând, Lebedev, Moser, şi iar Lebedev. Redl apără, totuşi, o lovitură de la 7 metri, iar Hnat aduce egalarea printr-o aruncare cu evitare şi plonjon pe stânga, procedeu care va fi cunoscut în lume ca "Evitarea românului Hnat". Este 7-7 şi mai sunt câteva secunde până la pauză, dar acelaşi Lebedev (un colos de 2 m şi 95 kg) înscrie cu o bombă de la 10 m. La pauză scorul arată 7-8. În repriza a doua, echipa română joacă mai organizat şi după ce egalează la 8, preia conducerea la trei goluri diferenţă prin Iacob, Moser şi Nodea. În scurt timp, scorul ajunge la 12-9 pentru România. O uşoară relaxare şi, deşi mai erau 7 minute şi conduceam cu 3 goluri, ne trezim egalaţi, l2-12. Băieţii îşi revin, se concentrează, preiau din nou conducerea 14-12 şi nu o mai cedează până la sfârşit 16-14. Au înscris Oţelea şi Moser, fiecare de câte două ori. A fost cel mai important joc din seriile de calificare, luând o opţiune decisivă pentru locul I în preliminarii, deoarece jocurile cu Norvegia (18-10) şi Japonia (36-12) nu ne-au pus probleme deosebite.
Clasându-ne pe locul I în seria D, echipa noastră se califică în grupele semifinale ale CM cu două puncte şi golaveraj 16-14. Clasamentul seriei D preliminare a fost următorul: 1. România 6 pct.; 2. URSS 2 pct.; 3. Norvegia 2 pct.; 4. Japonia 2 pct. Jucăm în Seria II-a, grupa semifinală, cu Cehoslovacia, U.R.S.S. şi Danemarca. În seria I-a s-au calificat Suedia, R.F.G., Iugoslavia şi Ungaria.
Al patrulea joc al României la CM, din semifinale, cu Danemarca, nu pune foarte mari probleme. Învingem cu 25-15, dar la pauză a fost 5-7. Repriza a doua a fost un mic recital al băieţilor noştri (20-8), în primul plan fiind principalii marcatori: Moser - 10, Nodea - 4, Oţelea - 3 şi portarul Redl.
Urma, aşa cum a denumit-o presa pragheză, adevărata finală: România - Cehoslovacia, reeditarea finalei CM anterioare de la Dortmund (R.F.G. 1961). De această dată, jucăm în semifinale, la Praga, în faţa a peste 18.000 de spectatori, care îşi încurajează frenetic echipa favorită. În tribune, o mică galerie a românilor, de nici 50 de suporteri. A fost un meci aprig cu 10 eliminări (câte 5 de fiecare parte), 7 aruncări de la 7 metri şi cu 6 egalări de scor. Am câştigat, în final, la un gol, 16-15, deşi am condus mai ales în repriza a doua şi cu trei goluri diferenţă. Pentru România au jucat portarii Redl şi Tale şi jucătorii de câmp Ivănescu, Moser, Hnat, Nodea, Iacob, Oţelea, Costache II, Gruia şi Popescu. În primele secunde ale meciului, Moser înscrie pentru 1-0, dar imediat Duda egalează. Hnat duce România în avantaj, 2-1, dând semnalul iureşului tricolorilor. În minutul 17 conducem cu 8-3 (Ivănescu, Moser 2, Iacob, Costache I şi Costache II). Havlik, Mares şi Rada reduc din handicap, 8-7, şi în finalul reprizei, după ce Redl apără şuturile lui Rada şi Troian, Moser înscrie, iar la pauză scorul este 9-7 pentru noi. Tot Moser, cu un şut specific "de la şold" deschide scorul la începutul reprizei a doua. Deşi evoluăm o perioadă în 5 jucători de câmp, iar cehii în 4, din cauza eliminărilor, "nu ţinem mingea", ci atacăm şi înscriem prin Iacob şi Moser, 12-7, şi apoi Hnat, 13-8. Duda, Ivănescu, Oţelea, iar Duda şi, din nou, Oţelea duc scorul la 16-10 pentru România în minutul 48. Jucătorii cehi, extrem de experimentaţi şi încurajaţi frenetic de cei 18.000 de suporteri, revin în atac. Cu 10 minute înainte de final, Redl apără senzaţional o lovitură de la 7 metri, dar se dictează repetarea ei şi Duda nu mai iartă, 16-11. Avem 5 goluri avans şi încă 10 minute de joc, cehii atacă disperaţi, sala e un vacarm de nedescris. Gazdele reduc din diferenţă, dar tot noi controlăm jocul şi câştigăm cu 16-15. Suntem în finală! După câteva secunde de linişte, o sală întreagă aplaudă cu fair-play echipa românilor.
Clasamentul după jocurile din semifinale a fost următorul: 1. România 6 pct.; 2. Cehoslovacia 4 pct.; 3. URSS 2 pct.; 4. Danemarca 0 pct. Singura echipă neînvinsă este România.
Finala România-Suedia, potrivit presei vremii, "a fost un spectacol de înaltă clasă, ambele echipe având o evoluţie senzaţională, însă a câştigat România, mai sigură pe ea în finalul jocului" (Sport Tribune Berlin). "Dramatic prin evoluţia scorului, cu un final apoteotic, jocul a fost lipsit de duritate şi încleştare oarbă, un joc splendid. Multe felicitări echipei României, care a meritat acest nou titlu! Felicitări şi echipei Suediei, de asemenea", scria Dagens Myhetr Stockholm.
În aceeaşi "Sportovni Hala", cu doar 10.000 de spectatori prezenţi (gazdele ieşind din cursa pentru câştigarea titlului mondial), la 15 martie 1964, începea marea finală. Şi începe tot cu 1-0 pentru noi ca în majoritatea jocurilor (Ivănescu). În scurt timp ajungem la 3-0, prin acelaşi Ivănescu şi apoi Moser, în minutul 4. În minutul 16 este deja 10-6 pentru noi. Disputa devine ceva mai aprigă. Jonsson reduce diferenţa, 10-8. HNAT execută o aruncare cu evitare şi un plonjon de senzaţie, 11-8, iar Moser are o aruncare şi mai frumoasă pe la şold. În replică, Jonsson înscrie gol după gol şi ajungem astfel la 12-12. Un moment de cumpănă înainte de pauză. Înscrie acelaşi Moser şi apoi Costache II. Suedezii mai marchează un gol şi repriza se încheie cu un avantaj minim, 14-13. Imediat după pauză se face egal, 14-14. Urmează eliminarea lui Hnat şi un 7 m, suntem conduşi, 14-15, şi momentul devine dificil când Moser ratează de la 7 m. Este rândul tânărului Gruia să intervină, care, de pe banca de rezerve, este introdus în teren doar când echipa atacă. Gruia îşi face datoria şi înscrie. Costache II face o intercepţie şi Moser marchează. Costache II dă şi el gol, de pe extremă, cu boltă peste portarul advers Ringt ieşit să închidă unghiul. Hnat face o nouă "evitare" acrobatică şi duce scorul la 18-16 şi apoi la 20-17. Nodea şi Iacob schimbă iar tabela, 22-20. Mai sunt şase minute şi, puţin neglijenţi în atac, ne trezim egalaţi, 22-22. Antrenorul Ioan Kunst-Ghermănescu îşi îndeamnă băieţii să joace la gol, nu la ţinerea mingii, în timp ce secundul Nedef s-a prăbuşit în genunchi. Ivănescu intră pe un culoar de 20-25 de cm, înscrie şi preluăm conducerea, 23-22. Vine apoi golul 24: Hnat pluteşte parcă în spaţiu într-un plonjon lateral cu evitare, aproape paralel cu solul, 24-22. Tot el încheie apoteotic cu o aruncare din săritură cu evitare, procedeu, de asemenea, marca Hnat. ROMÂNIA ESTE CAMPIOANĂ MONDIALĂ! Pentru a doua oară consecutiv!
Bucuria, satisfacţia împlinirii muncii depuse ani şi ani de zile, a fost uriaşă atunci, după joc în sală, dar şi în ţară. La aeroportul Băneasa, aproape 3.000 de oameni îi vor întâmpina cu urale şi flori pe campionii mondiali.
Rezultate înregistrate de România la CM din 1964: România - URSS 16-14 (7-8), în grupa preliminară, România - Norvegia 18-10 (11-7), în grupa preliminară, România - Japonia 36-12 (16-7), în grupa preliminară, România - Cehoslovacia 16-15 (9-7), în grupa semifinală, România - Danemarca 25-15 (5-7), în grupa semifinală, România - Suedia 25-22 (14-13), finala mare. Linie de clasament: 6 jocuri, 6 victorii, 136-88 golaveraj. Locul I. Clasamentul final: 1. România, 2. Suedia, 3. Cehoslovacia, 4. RFG, 5. U.R.S.S., 6. Iugoslavia, 7. Danemarca, 8. Ungaria. 9. Islanda, 10. RDG,
11. Norvegia, 12. Elveţia, 13. Franţa, 14. Egipt, 15. Statele Unite ale Americii, 16. Japonia.
Echipa României: Mihai Redl (Dinamo Bucureşti), Virgil Tale (Ştiinţa Bucureşti), Ion Bogolea ((Dinamo Bucureşti) - portari; Petre Ivănescu (Dinamo Bucureşti), Olimpiu Nodea (Steaua Bucureşti), Virgil Hnat (Dinamo Bucureşti), Hans Moser (Dinamo Bucureşti), Aurel Bulgariu (Steaua Bucureşti), Cornel Oţelea (Steaua), Mircea Costache I (Dinamo Bucureşti), Mircea Costache II (Dinamo Bucureşti), Ion Popescu (Teleajen Ploieşti), Gheorghe Gruia (Steaua), Iosif Iacob (Steaua), Nica Cezar (Dinamo). Antrenori: Ioan Kunst-Ghermănescu, Nicolae Nedef, Eugen Trofin. Golgeter CM: Hans Moser - 33 de goluri. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Marina Bădulescu)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.