Primul campion mondial oficial la şah, austriacul Wilhelm Steinitz, şi-a revendicat victoria în 1886. Maestrul Magnus Carlsen, din Norvegia, deţine titlul de campion mondial după ultima ediţie a competiţiei, în 2013. De remarcat între victoriile românilor şahişti în istoria competiţiilor sunt rezultatele echipelor feminine, România ocupând în prezent locul 8 în clasamentul naţiunilor medaliate la jocurile olimpice feminine.
Izvoarele istorice atestă faptul că se juca şah în secolul al VI-lea în Persia. Totuşi, renumit în istorie este şi jucătorul spaniol de şah Luis Ramírez de Lucena, autorul celei mai vechi cărţi tipărite cu reguli de şah - ''Repetición de Amores y Arte de Ajedrez con 101 Juegos de Partido'', publicată în Salamanca, în 1497. Jocul s-a răspândit în secolul al VII-lea odată cu extinderea islamică în Orientul Apropiat, Africa de Nord, Bizanţ, Europa de Est şi Spania. În Evul Mediu, şahul era considerat de nobili un joc de elită, în timp ce biserica a dezaprobat jocul timp de câteva secole. În secolul al XVI-lea se modifică substanţial regulile de joc, această perioadă marcând apariţia şahului modern. Jocul era răspândit atunci mai ales în Spania, Franţa şi Anglia, ulterior şi în Rusia, de unde provin cei mai mulţi campioni mondiali de şah.
De la primul turneu internaţional de şah de la Londra, din 1851, turneele de şah au reprezentat un standard pentru competiţiile de şah.
În seria campionatelor se înscriu: Campionatul mondial feminin, Campionatul mondial pentru juniori, Campionatul mondial pentru seniori, Campionatul mondial prin corespondenţă, Campionatul mondial de şah pe computer şi Campionatele de şah rapid. Olimpiada de şah este de asemenea o competiţie populară la nivel mondial. Şahul este recunoscut ca sport olimpic de către Comitetul Olimpic Internaţional, iar competiţiile sunt autorizate de Federaţia Internaţională de Şah (FIDE). FIDE a adoptat setul de şah Staunton, în 1924.
Prima ediţie neoficială a Olimpiadei de şah a avut loc la Paris, în vara anului 1924. Olimpiada oficială a fost organizată de FIDE pentru prima dată în 1927, la Londra. Olimpiadele au fost organizate anual de câteva ori până la Al Doilea Război Mondial, iar din 1950, competiţiile olimpice de şah au avut loc o dată la doi ani.
Federaţia Română de şah a fost infiinţată în 1925.
România ocupă un loc notabil în istoria Olimpiadei de şah, chiar de la a doua ediţie neoficială, din 1926, de la Budapesta, unde a obţinut brozul. Însă, nu trebuie uitat faptul că majoritatea invitaţiilor de participare pentru această competiţie au fost trimise cu întârziere şi astfel au participat doar patru ţări: Ungaria, Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor (Iugoslavia), România şi Germania, aceasta fiind şi ordinea premiilor obţinute.
Filele de istorie la competiţiile interne de şah încep din acelaşi an, 1926, când la Campionatele Naţionale de seniori- bărbaţi Alexandru Tyroler a devenit primul campion al României, Z. Proca s-a clasat pe locul secund şi J. Baloch pe locul al treilea. Timişoreanul Alexandru Tyroler a fost, de altfel, campionat naţional trei ediţii la rând, până în 1929.
În timp, titlul a fost adjudecat de şahişti cunoscuţi precum S. Erdelyi (1931, 1934, 1949), Octav Troianescu (1946, 1954, 1957, 1968), Ion Bălănel (1950, 1953, 1955, 1958), Victor Ciocâltea (1952, 1959, 1961, 1969, 1970, 1971, 1975, 1979), Florin Gheorghiu (1960, 1962, 1964, 1965, 1966, 1967, 1973, 1977, 1987), Theodor Ghiţescu (1963), Mihai Şubă (1980, 1981, 1985) sau Dieter Nisipeanu (1993, 1996, 2002).
La feminin, primul campionat s-a desfăşurat în 1936 şi a fost câştigat de Raluca Luţia-Manolescu. Alte campioane naţionale au fost Maria Albuleţ (1951, 1955, 1956), Margareta Perevoznic (1962), Elisabeta Polihroniade (1966, 1970, 1971, 1972, 1975, 1976, 1977), Marina Pogorevici (1984), Margareta Mureşan (1985, 1987), Corina Peptan (1991, 1994, 1995, 1997, 2000, 2007, 2008, 2009), Cristina Foişor (1982, 1988, 1989, 1997, 2011).
Prima Olimpiadă de şah destinată femeilor s-a organizat în Olanda, la Emmen, între 2 şi 21 septembrie 1957. Evenimentul organizat de FIDE s-a desfăşurat sub auspiciul Federaţiei Regale Olandeze de Şah şi s-a bucurat de participarea neaşteptată a 22 de state. În total s-au jucat 258 de partide. România s-a clasat pe locul al doilea, argintul fiind adjudecat de echipa formată din Maria Albuleţ şi Maria Teodorescu.
A treia ediţie a Olimpiadei feminine, din 1966, de la Oberhausen, Germania de Vest, a adus din nou argintul pentru şahistele românce Alexandra Nicolau, Elisabeta Polihroniade şi Margareta Perevoznic. De altfel, România s-a întors cu medalia de argint de la olimpiada feminină şi în 1972 (Skopje, Iugoslavia) cu şahistele Alexandra Nicolau, Elisabeta Polihroniade şi Gertrude Baumstark, în 1974 (Medellín, Colombia) cu echipa Elisabeta Polihroniade, Gertrude Baumstark, Margareta Teodorescu şi în 1982 (Lucerna, Elveţia) cu Marina Pogorevici, Daniela Nuţu şi Elisabeta Polihroniade.
La ediţiile din 1984 (Salonic, Grecia) şi din 1986 (Dubai, Emiratele Arabe Unite) româncele Elisabeta Polihroniade, Daniela Nuţu şi Gabriela Olăraşu s-au întors cu medaliile de bronz.
În 1980, la ediţia din Malta, Elisabeta Polihroniade, Gertrude Baumstark, Margareta Teodorescu şi Margareta Mureşan s-au clasat pe locul al patrulea- poziţie la care au ajuns şi şahistele Cristina- Adela Foişor, Elena- Luminiţa Radu, Corina- Isabela Peptan şi Daniela Nuţu, la ediţia din 1994, la Moscova.
România ocupă în prezent locul 8 în clasamentul naţiunilor medaliate la jocurile olimpice feminine, pe primele locuri aflându-se Rusia, China şi Georgia.
La a 23-a ediţie a Olimpiadei de Şah, din 1978, de la Buenos Aires, Argentina, echipa masculină formată din Florin Gheorghiu, Victor Ciocâltea, Theodor Ghiţescu, Mihai Suba şi Mihai Ghindă s-a clasat pe locul al patrulea.
Echipa de şahişti formată din Mihai Suba, Florin Gheorghiu, Mihai Ghindă, Valentin Stoica, Theodor Ghiţescu, Dan Bărbulescu s-a clasat pe locul 5 la ediţia olimpiadei din 1984, la Salonic.
Cea mai recentă Olimpiadă de şah s-a desfăşurat la Istanbul, Turcia, în 2012, iar anul acesta competiţia va avea loc la Tromsř, Norvegia. Federaţia Română de Şah a parafat în luna ianuarie 2014 convenţia de participare la acţiunile echipei naţionale a marii maestre internaţionale Corina-Isabela Peptan. Astfel, după o pauză de şase ani, România se va alinia la Olimpiada de la Tromso.
Din palmaresul istoric al şahiştilor români la alte competiţii mondiale
Campionate mondiale
Echipe seniori
Campionatul mondial de dezlegări (1948, Praga - Cehoslovacia) - locul I: Paul Leibovici, Petre Seimeanu, Eugen Rusenescu, Leon Loeventon, Adrian Lapedatu, Radu Voia, Emilian Dobrescu, Saul Segenreich, Rubin Moise, Paul Diaconescu
Olimpiada nevăzătorilor (1968, Weymouth- Marea Britanie) - locul III: Valer Demian, Viorel Crăciun, Mihai Irimia, Teodor Lepădatu
Individual seniori
I Paul Farago- Concursul Olimpic de compoziţie 1936- Berlin (Germania)
III Paul Farago- Concursul Olimpic de compoziţie 1952 - Helsinki (Finlanda)
III Liviu- Dieter Nisipeanu- Campionatul Mondial individual seniori 1999- Las Vegas (SUA)
I Alexandru Gabriel Duca- Campionatul mondial amatori- masculin 2007- Predeal
I Eugenia Daniela Ghiţă- Campionatul mondial amatori- feminin 2007 - Predeal
I-II Mihai Şubă- Campionatul Mondial amatori- masculin 2009 - Bad Zwischenahn (Germania)
I Ştefan Pârlog - Campionatul Mondial amatori- masculin 2009- Salonic (Grecia)
II Radu- Cristian Toma - Campionatul Mondial amatori- masculin 2009 Salonic (Grecia)
I Vlaicu Cristian - Concursul Olimpic de compoziţie 2010 Khanty Mansiysk (Rusia)
Echipe juniori
Campionatul mondial echipe juniori cadeţi (1996- Sutomore, Iugoslavia)- locul I: Levente Vajda, Alin Berescu, Gabriel Mateuţă, Florin Felecan.
Campionatul mondial (1997, Zemun, Iugoslavia)- locul II: Levente Vajda, Cătălin Ardelean, Costel Burnoiu, Gergely Szabo, Valentin Răceanu.
La Campionatele europene pe echipe juniori, şahiştii români s-au clasat pe primul loc de patru ori: în 1994, la Canakkale- Turcia, în 2002, la Balatonlelle- Ungaria, în 2003, tot la Balatonlelle, în 2003, la Subotica- Serbia. La competiţia europeană juniori individual, tinerii români s-au clasat de peste 20 ori pe primul loc în intervalul. La competiţiile europene de seniori individual, reprezentanţii români au ocupat locul întâi în numeroase rânduri, Raul Schmidt adjudecând de cinci ori titlul de campion european. AGERPRES/ (Documentare - Roxana Mihordescu, editor: Horia Plugaru)
Izvoarele istorice atestă faptul că se juca şah în secolul al VI-lea în Persia. Totuşi, renumit în istorie este şi jucătorul spaniol de şah Luis Ramírez de Lucena, autorul celei mai vechi cărţi tipărite cu reguli de şah - ''Repetición de Amores y Arte de Ajedrez con 101 Juegos de Partido'', publicată în Salamanca, în 1497. Jocul s-a răspândit în secolul al VII-lea odată cu extinderea islamică în Orientul Apropiat, Africa de Nord, Bizanţ, Europa de Est şi Spania. În Evul Mediu, şahul era considerat de nobili un joc de elită, în timp ce biserica a dezaprobat jocul timp de câteva secole. În secolul al XVI-lea se modifică substanţial regulile de joc, această perioadă marcând apariţia şahului modern. Jocul era răspândit atunci mai ales în Spania, Franţa şi Anglia, ulterior şi în Rusia, de unde provin cei mai mulţi campioni mondiali de şah.
De la primul turneu internaţional de şah de la Londra, din 1851, turneele de şah au reprezentat un standard pentru competiţiile de şah.
În seria campionatelor se înscriu: Campionatul mondial feminin, Campionatul mondial pentru juniori, Campionatul mondial pentru seniori, Campionatul mondial prin corespondenţă, Campionatul mondial de şah pe computer şi Campionatele de şah rapid. Olimpiada de şah este de asemenea o competiţie populară la nivel mondial. Şahul este recunoscut ca sport olimpic de către Comitetul Olimpic Internaţional, iar competiţiile sunt autorizate de Federaţia Internaţională de Şah (FIDE). FIDE a adoptat setul de şah Staunton, în 1924.
Prima ediţie neoficială a Olimpiadei de şah a avut loc la Paris, în vara anului 1924. Olimpiada oficială a fost organizată de FIDE pentru prima dată în 1927, la Londra. Olimpiadele au fost organizate anual de câteva ori până la Al Doilea Război Mondial, iar din 1950, competiţiile olimpice de şah au avut loc o dată la doi ani.
Federaţia Română de şah a fost infiinţată în 1925.
România ocupă un loc notabil în istoria Olimpiadei de şah, chiar de la a doua ediţie neoficială, din 1926, de la Budapesta, unde a obţinut brozul. Însă, nu trebuie uitat faptul că majoritatea invitaţiilor de participare pentru această competiţie au fost trimise cu întârziere şi astfel au participat doar patru ţări: Ungaria, Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor (Iugoslavia), România şi Germania, aceasta fiind şi ordinea premiilor obţinute.
Filele de istorie la competiţiile interne de şah încep din acelaşi an, 1926, când la Campionatele Naţionale de seniori- bărbaţi Alexandru Tyroler a devenit primul campion al României, Z. Proca s-a clasat pe locul secund şi J. Baloch pe locul al treilea. Timişoreanul Alexandru Tyroler a fost, de altfel, campionat naţional trei ediţii la rând, până în 1929.
În timp, titlul a fost adjudecat de şahişti cunoscuţi precum S. Erdelyi (1931, 1934, 1949), Octav Troianescu (1946, 1954, 1957, 1968), Ion Bălănel (1950, 1953, 1955, 1958), Victor Ciocâltea (1952, 1959, 1961, 1969, 1970, 1971, 1975, 1979), Florin Gheorghiu (1960, 1962, 1964, 1965, 1966, 1967, 1973, 1977, 1987), Theodor Ghiţescu (1963), Mihai Şubă (1980, 1981, 1985) sau Dieter Nisipeanu (1993, 1996, 2002).
La feminin, primul campionat s-a desfăşurat în 1936 şi a fost câştigat de Raluca Luţia-Manolescu. Alte campioane naţionale au fost Maria Albuleţ (1951, 1955, 1956), Margareta Perevoznic (1962), Elisabeta Polihroniade (1966, 1970, 1971, 1972, 1975, 1976, 1977), Marina Pogorevici (1984), Margareta Mureşan (1985, 1987), Corina Peptan (1991, 1994, 1995, 1997, 2000, 2007, 2008, 2009), Cristina Foişor (1982, 1988, 1989, 1997, 2011).
Prima Olimpiadă de şah destinată femeilor s-a organizat în Olanda, la Emmen, între 2 şi 21 septembrie 1957. Evenimentul organizat de FIDE s-a desfăşurat sub auspiciul Federaţiei Regale Olandeze de Şah şi s-a bucurat de participarea neaşteptată a 22 de state. În total s-au jucat 258 de partide. România s-a clasat pe locul al doilea, argintul fiind adjudecat de echipa formată din Maria Albuleţ şi Maria Teodorescu.
A treia ediţie a Olimpiadei feminine, din 1966, de la Oberhausen, Germania de Vest, a adus din nou argintul pentru şahistele românce Alexandra Nicolau, Elisabeta Polihroniade şi Margareta Perevoznic. De altfel, România s-a întors cu medalia de argint de la olimpiada feminină şi în 1972 (Skopje, Iugoslavia) cu şahistele Alexandra Nicolau, Elisabeta Polihroniade şi Gertrude Baumstark, în 1974 (Medellín, Colombia) cu echipa Elisabeta Polihroniade, Gertrude Baumstark, Margareta Teodorescu şi în 1982 (Lucerna, Elveţia) cu Marina Pogorevici, Daniela Nuţu şi Elisabeta Polihroniade.
La ediţiile din 1984 (Salonic, Grecia) şi din 1986 (Dubai, Emiratele Arabe Unite) româncele Elisabeta Polihroniade, Daniela Nuţu şi Gabriela Olăraşu s-au întors cu medaliile de bronz.
În 1980, la ediţia din Malta, Elisabeta Polihroniade, Gertrude Baumstark, Margareta Teodorescu şi Margareta Mureşan s-au clasat pe locul al patrulea- poziţie la care au ajuns şi şahistele Cristina- Adela Foişor, Elena- Luminiţa Radu, Corina- Isabela Peptan şi Daniela Nuţu, la ediţia din 1994, la Moscova.
România ocupă în prezent locul 8 în clasamentul naţiunilor medaliate la jocurile olimpice feminine, pe primele locuri aflându-se Rusia, China şi Georgia.
La a 23-a ediţie a Olimpiadei de Şah, din 1978, de la Buenos Aires, Argentina, echipa masculină formată din Florin Gheorghiu, Victor Ciocâltea, Theodor Ghiţescu, Mihai Suba şi Mihai Ghindă s-a clasat pe locul al patrulea.
Echipa de şahişti formată din Mihai Suba, Florin Gheorghiu, Mihai Ghindă, Valentin Stoica, Theodor Ghiţescu, Dan Bărbulescu s-a clasat pe locul 5 la ediţia olimpiadei din 1984, la Salonic.
Cea mai recentă Olimpiadă de şah s-a desfăşurat la Istanbul, Turcia, în 2012, iar anul acesta competiţia va avea loc la Tromsř, Norvegia. Federaţia Română de Şah a parafat în luna ianuarie 2014 convenţia de participare la acţiunile echipei naţionale a marii maestre internaţionale Corina-Isabela Peptan. Astfel, după o pauză de şase ani, România se va alinia la Olimpiada de la Tromso.
Din palmaresul istoric al şahiştilor români la alte competiţii mondiale
Campionate mondiale
Echipe seniori
Campionatul mondial de dezlegări (1948, Praga - Cehoslovacia) - locul I: Paul Leibovici, Petre Seimeanu, Eugen Rusenescu, Leon Loeventon, Adrian Lapedatu, Radu Voia, Emilian Dobrescu, Saul Segenreich, Rubin Moise, Paul Diaconescu
Olimpiada nevăzătorilor (1968, Weymouth- Marea Britanie) - locul III: Valer Demian, Viorel Crăciun, Mihai Irimia, Teodor Lepădatu
Individual seniori
I Paul Farago- Concursul Olimpic de compoziţie 1936- Berlin (Germania)
III Paul Farago- Concursul Olimpic de compoziţie 1952 - Helsinki (Finlanda)
III Liviu- Dieter Nisipeanu- Campionatul Mondial individual seniori 1999- Las Vegas (SUA)
I Alexandru Gabriel Duca- Campionatul mondial amatori- masculin 2007- Predeal
I Eugenia Daniela Ghiţă- Campionatul mondial amatori- feminin 2007 - Predeal
I-II Mihai Şubă- Campionatul Mondial amatori- masculin 2009 - Bad Zwischenahn (Germania)
I Ştefan Pârlog - Campionatul Mondial amatori- masculin 2009- Salonic (Grecia)
II Radu- Cristian Toma - Campionatul Mondial amatori- masculin 2009 Salonic (Grecia)
I Vlaicu Cristian - Concursul Olimpic de compoziţie 2010 Khanty Mansiysk (Rusia)
Echipe juniori
Campionatul mondial echipe juniori cadeţi (1996- Sutomore, Iugoslavia)- locul I: Levente Vajda, Alin Berescu, Gabriel Mateuţă, Florin Felecan.
Campionatul mondial (1997, Zemun, Iugoslavia)- locul II: Levente Vajda, Cătălin Ardelean, Costel Burnoiu, Gergely Szabo, Valentin Răceanu.
La Campionatele europene pe echipe juniori, şahiştii români s-au clasat pe primul loc de patru ori: în 1994, la Canakkale- Turcia, în 2002, la Balatonlelle- Ungaria, în 2003, tot la Balatonlelle, în 2003, la Subotica- Serbia. La competiţia europeană juniori individual, tinerii români s-au clasat de peste 20 ori pe primul loc în intervalul. La competiţiile europene de seniori individual, reprezentanţii români au ocupat locul întâi în numeroase rânduri, Raul Schmidt adjudecând de cinci ori titlul de campion european. AGERPRES/ (Documentare - Roxana Mihordescu, editor: Horia Plugaru)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.