L-a făcut pe Prinţul Charles al Marii Britanii să exclame ''Uimitor!'' după ce i-a văzut un spectacol. Ziarele din Austria sau Germania titrau ''Unic! Fenomenal! Genial!'' după ce a jucat în aceste ţări. Presa străină l-a catalogat drept un ''maestru al perfecţiunii şi ingeniozităţii, al umorului negru, care înnoieşte arta pantomimei lui Chaplin şi Marceau". Acest ''maestru'' despre care se scria, care a încântat publicul din multe ţări europene şi din America, este actorul şi regizorul Dan Puric, care la 12 februarie împlineşte 55 de ani.
S-a născut într-o familie de medici, iar copilăria şi-a petrecut-o...în munţi.
''Eu m-am născut la Buzău, în 1959, şi în copilărie am avut o perioadă dacă nu de iluminare, în orice caz de lumină nemaipomenită - pentru că am copilărit la Nehoiu, în munţi. Părinţii mei erau medici acolo... vedeam de dis de dimineaţă munţii. Munţii îmi vorbeau pe limba lor, păsările îşi ziceau muzica (...) Este un cerc de lumină care s-a pogorât pentru totdeauna în viaţa mea. (...) Apoi ai mei m-au adus la Bucureşti. Aveam 7 ani şi eram fascinat de locomotive. De la şcoală ţin minte tot lumina, felul cum cădea ea pe pupitrele noastre'', îşi aminteşte actorul într-un interviu.
A urmat şcoala de arte plastice, absolvind în 1978 Liceul ''Nicolae Tonitza'' din Bucureşti. Apoi a dat examen la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie (IATC), dar nu a intrat. A fost perseverent timp de trei ani, pană când a avut norocul ca în comisia de examinare să fie doi mari actori - Olga Tudorache şi Dem Rădulescu. Aceştia au fost impresionaţi de prestaţia tânărului de atunci şi Dan Puric a devenit student la teatru.
''La drept vorbind, venisem spre cinema, spre teatru, cu o anumită formaţie obţinută la Şcoala de Arte Plastice pe care o absolvisem cu mult interes. Avusesem acolo minunaţi profesori de pictură, de gravură, de compoziţie, de la care am deprins multe. (...) Ţin minte ce text am spus la examen. Am spus o fabulă despre muştele care vor să facă... miere. Probabil c-oi fi spus-o într-un fel anume, de vreme ce am trezit interesul celor doi... Ce-i drept, la acest ultim examen, eu venisem oarecum pregătit, adică studiasem între timp şi la Şcoala Populară de Artă, cu un pedagog nemaipomenit (...) căruia îi sunt şi acum profund recunoscător. Traian Ailenei. Într-adevăr, un pedagog genial!'', mărturiseşte Dan Puric în interviu.
A absolvit institutul în 1985, la clasa profesorului Dem Rădulescu, şi a fost repartizat la Botoşani, unde a jucat din 1985 până în 1988 pe scena Teatrului ''Mihai Eminescu''.
''Absolvisem cu o medie mare - am fost şef de promoţie pe ţară -, dar am fost luat de un val... trandafiriu. Am plecat, aşadar, la Botoşani. Un fel de cadou de la Dumnezeu pentru mine! Stăteam pe strada Iorga, într-o garsonieră. Şi acolo, la teatrul din Botoşani, am trăit nişte experienţe teatrale extraordinare! (...) Acolo s-a acumulat o splendidă experienţă, de care chiar aveam nevoie. Am jucat enorm acolo. Şi tot de-acolo am pornit în lungi turnee. Am cunoscut ţara, am jucat în tot felul de binecuvântate comune (...) Despre Botoşani, Nicolae Iorga zicea că 'este Florenţa României'. Mergi pe stradă şi auzi: 'Uite, în casa asta s-a născut Antipa', mai încolo, dai de urmele lui Enescu, ale lui Eminescu, dai de umbra lui Ştefan Luchian. E acolo o concentrare de energii fabuloase (...) S-ar putea ca, într-un fel, forţa asta... supranaturală să mă fi tras şi pe mine, pentru un timp, într-acolo. ..... Acolo, la Botoşani, am făcut primul recital de pantomimă cu care am luat un premiu la Costineşti, în 1987. Am avut mari satisfacţii cu acest recital'', spune artistul.
Din 1988 este actor la Teatrul Naţional ''I.L. Caragiale'' din Bucureşti, fiind societar al acestui teatru de prestigiu.
Rolurile sale, interpretate cu deosebit talent, actorul trecând cu uşurinţă de la o stare la alta, de la registrul comic la cel dramatic, au darul de a solicita mintea şi sufletul spectatorilor, îndeamnă la meditaţie. A jucat rolul lui Ion Anapoda (''Idolul şi Ion Anapoda'' de G.M. Zamfirescu, regia Ion Cojar, 2006), al lui Don Quijote (''Don Quijote'' după Miguel de Cervantes, scenariu şi regie proprii, 2005), a interpretat ''Vis'' (One man show, scenariu şi regie proprii, 2005), a fost Agamiţă Dandanache (''O scrisoare pierdută'' de Caragiale, regia Grigore Gonţa, 2003), Rică Venturiano (''O noapte furtunoasă'', regia Felix Alexa, 2002), Revizorul (''Revizorul'' de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Serghei Cerkasski, 2002). Un alt One man show, în regia Cătălinei Buzoianu i-a dat posibilitatea să-l întruchipeze pe Urmuz (1992). Sunt numai câteva dintre apariţiile de neuitat ale acestui actor complex.
Este pasionat de dans, de muzică, de film, este un virtuoz al step-ului, este un om cultivat care învaţă şi se perfecţionează continuu. Aceste pasiuni atât de diverse, care compun personalitatea sa, devenite mijloace artistice, îl ajută să realizeze un gen special de spectacol fără cuvinte, care nu este nici teatru, nici dans, nici pantomimă, ci o sinteză a lor, un fel de ''teatru vizual''.
Ideea de a face pantomimă o datorează profesorului său de Şcoala Populară de Artă, în regia căruia a debutat în pantomimă, în 1991, cu ''Jocul'' (one man show).
''Traian Ailenei are un concept anume despre teatru. El mi l-a... transmis! Pentru el, 'Teatrul este Arta Comportamentului'. 'Cum adică... arta comportamentului?', l-am întrebat eu. 'Adică arta asta este susceptibilă de alt canal de comunicare'. 'Ce alt canal de comunicare?', am întrebat iar. 'Păi, băiatule, textul teatral îţi sugerează un anume comportament, pe care tu, actorul, îl interpretezi pe măsura talentului tău! Textul poate fi scris sau doar sugerat..." Ascultându-l în acel moment, în mintea mea s-a produs 'declicul'. Atunci mi s-a aprins becul... Atunci mi-am zis că pot face şi altceva... Altceva decât teatru propriu-zis. Adică... pantomimă!'', spunea Dan Puric în interviu.
Cu "Jocul" a obţinut cele dintâi premii în ţară. După aceea, au urmat importante distincţii internaţionale, câştigate cu roluri în teatru, în film şi, mai ales, în pantomimă.
''Pantomima e, într-un fel, nostalgia mea după pictură, după intimitatea artistului în fata şevaletului. (...) Tânjesc după elocinţa tăcerii, dar o tăcere încărcată de miez, căreia să-i găsesc gestul expresiv, grăitor. Am avut norocul să întâlnesc omul care a intuit nevoia mea de altceva, deschiderea spre nou prin intermediul celei mai vechi arte'', spunea artistul.
Timp de câţiva ani, Dan Puric a selecţionat, cu migala unui căutător de aur, un grup de tineri actori având aptitudini similare cu ale sale, s-au perfecţionat împreună, au făcut câteva spectacole şi apoi, tot împreună, o companie teatrală - ''Passe Partout DP'', înfiinţată în 1999. Între spectacolele produse, majoritatea în regie proprie, se regăsesc ''Pantomimia'', ''Toujours l'amour'', ''Vis'', ''Costumele'', ''Hic sunt leones'', ''Made in Romania'', ''Fă-mă, mamă, cu noroc şi aruncă-mă în foc!'', ''Don Quijote''. În timp, a asociat pantomima cu step-ul, pe care l-a învăţat de la Sandu Fayer, un mare artist din trupa lui Tănase, de la care spune că a moştenit ''dragostea de step şi fracul lui''.
''Ceea ce fac eu şi încerc să fac prin şcoala mea este 'altceva', un 'alt fel' de teatru, un alt limbaj. Eu cred că sunt în posesia unei Gramatici. Nu doar a unei colecţii de semne. Uite, de pildă, la mine, până şi stepul are o formulă a lui. La mine, step-ul nu e ca pe Broadway. La mine step-ul are vocaţie teatrală. El scenarizează. Duce spre public nişte energii. Aşa se întâmplă şi în 'Toujours, l'amour'. Acolo se desfăşoară o poveste a ...picioarelor, între El şi Ea. În cazul step-ului 'meu', cu picioarele vorbeşti!'', explică Dan Puric.
Compania de teatru a participat la festivaluri renumite din Germania, Elveţia, Franţa, Grecia, Slovacia, Croaţia, Bosnia, Ungaria. Dan Puric a spus, în mai multe rânduri, că îşi doreşte, prin activitatea trupei sale, să reînvie valorile culturale şi să regăsească umorul românesc ce s-a transformat, din punctul său de vedere, în această ultima perioadă, în ''băşcălie''.
''La un spectacol de pantomimă, marele public îşi readuce aminte de datele lui esenţiale, de gesturile lui esenţiale, de care nu mai era conştient. În 'Made in Romania' am vrut sa export această idee de avuţie românească. Să fac cunoscut capitalul românesc de umor, de inteligenţă, de poezie, de tragism, de derizoriu, fără să mă plâng de unele adevăruri nefaste. 'Made in Romania' reprezintă o atitudine în faţa lumii. Acest limbaj trebuie să fie Forma supremă de comunicare de la om la om, de la cortex la cortex. Am fost in Coreea de Nord, în Coreea de Sud, am jucat în vreo 25 de ţări ale lumii, dincolo de Cercul Polar. În Siberia şi în Australia reacţia oamenilor a fost aceeaşi. M-au înţeles!'', spune Dan Puric în interviu.

Succese în filmografie
În film, a jucat rolul principal în coproducţia româno-sârbă ''Broken Youth'', regia Maria Marek, iar spectacolele sale de pantomimă au fost transmise de Televiziunile BBC Belfast Royal College, 3SAT Frankfurt, RTL. A mai jucat şi în filme pentru Televiziunea din Lausanne (Elveţia).
În participările sale din filme se încriu şi cele din ''Sosesc păsările călătoare'' (1984), ''Vară sentimentală'' (1986), ''Primăvara bobocilor'' (1987), ''Pădurea de fagi'' (1987), ''O vară cu Mara'' (1988), ''Orient Express'' (2004).

Conferinţele despre spiritualitate şi spiritul românesc
În ultima vreme, Dan Puric este cunoscut şi prin conferinţele pe care le susţine despre spiritul românesc şi despre ortodoxie.
În decembrie 2008, a avut loc lansarea unui DVD, care prezenta o conferinţă a renumitului actor, în care acesta îşi exprima crezul său în ''rezistenţa spirituală, de stâncă'' a poporului român': ''Alegeţi. Acces la memorie''.
De-a lungul anului 2009, a susţinut o serie de conferinţe la Ateneul Român (''Despre Corp'', ''Despre Umor'', ''Despre Iubire''), fondurile strânse fiind donate pentru realizarea Memorialului ''Calvarul Aiudului'' de pe Râpa Robilor din judeţul Alba.

Publicistică
În 2008 a publicat, la editura Platytera, volumul ''Cine suntem'', care începe cu îndemnul părintelui Iustin Pârvu ''Urmaţi-l, citiţi-l şi-l veţi înţelege''. În 2009 a lansat la editura Lumina Tipo ''Omul Frumos''. Doi ani mai târziu, în 2011, a avut loc lansare volumului ''Fii demn!'', "o nouă călătorie" în perimetrul demnităţii. În decembrie 2013, a avut loc lansarea cărţii ''Suflet românesc'', o colecţie de interviuri şi de conferinţe, în care autorul prezintă ''faţa curată a românului''.

Premii şi distincţii
- Premiul pentru Teatru de Pantomimă acordat de secţia română a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru - Fundaţia Teatrul XXI (1997)
- Premiul UNITER acordat de Secţia Română a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru pentru spectacolul ''Toujours l'amour" (1999)
- Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler ''pentru servicii excepţionale în cultură" (2000)
- Marele Premiu al Fundaţiei ''Anastasia" (2002)
- Marele Premiu la Festivalul ''One Man Show'' de la Chişinău (2003)
- Premiul UNITER pentru Teatru Non-verbal (2003)
- Premiul ''Aristizza Romanescu" al Academiei Române pentru realizările din cinema şi teatru (2006)
- Premiul de excelenţă pentru Maestru al teatrului românesc, ambasador al spiritului poporului român, folosind tăcerea ca limbaj universal, acordat de Firma olandeză Den Braven (2006)
- Marele Premiu la cea de-a 8-a ediţie a Festivalului Internaţional de Monodrama din Bitola (Macedonia, 2006)
- Crucea Casei Regale înmânată de regele Mihai I (2009). AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)