Bucureşti, 4 oct /Agerpres/ - Suprafaţa de pădure afectată de defrişări a scăzut cu 38% în ultimii 25 de ani, iar imaginea creată în România privind defrişările masive este artificială, a afirmat, marţi, Bogdan Belciu, partener în cadrul firmei de consultanţă PricewaterhouseCoopers (PwC) România.

"Suprafaţa afectată de exploatări a scăzut cu 38% în ultimii 25 de ani", a spus Belciu, într-o conferinţă de presă prilejuită de lansarea unui studiu realizat de PwC privind starea industriei silvice şi de exploatare a lemnului din România.

Întrebat despre modul în care se corelează această informaţie cu faptul că multe organizaţii de mediu reclamă defrişări ilegale masive pe teritoriul României, el a afirmat că defrişările se realizează de regulă în zone vizibile, din lipsa infrastructurii, ceea ce distorsionează imaginea privind dimensiunea fenomenului.

"Foarte multă lume poate face multe afirmaţii, dar datele obiective şi statistice asta arată. Problemele legate de infrastructură fac accesul dificil, iar lumea defrişează cel mai mult din zone vizibile. Astfel că s-a creat o imagine artificială a defrişărilor masive în zone vizibile. Sigur că acest lucru creează probleme, se creează un dezechilibru în ceea ce priveşte tipul arborilor, vârsta, dar în mod cert aceasta este o explicaţie", a spus Belciu.

Potrivit acestuia, PwC a folosit informaţii colectate de la Institutul Naţional de Statistică (INS), Eurostat şi Inventarul Forestier Naţional.

Reprezentantul PwC a mai spus că nu deţine date privind defrişările ilegale.

"Piaţa neagră este semnificativă. Este dificil de estimat, ca orice piaţă neagră, dar e clar că există, e vizibilă e în diferite zone. Vedem şi o exacerbare a acestui lucru. Este drept că şi procedurile pentru intrarea în conformitate sunt relativ dificile, iar partea administrativă poate creşte în productivitate şi eficienţă", a continuat Belciu.

Industria silvică şi de prelucrare a lemnului din România are o pondere totală de 3,5% la formarea PIB, dacă se iau în consideraţie şi efectele indirecte, arată studiul PwC.

Contribuţia directă a industriei lemnului la formarea PIB în România a fost relativ constantă în ultimul deceniu (variind între 1,1% şi 1,5%). Din acest punct de vedere, România se situa în 2014 pe locul 9 în cadrul Uniunii Europene (1,1% comparativ cu media UE de 0,4%). Dacă se ia în consideraţie şi efectul indirect şi cel indus asupra economiei, industria silvică şi de prelucrare a lemnului din România contribuie cu 3,5% la PIB, spun autorii studiului.

"România are un potenţial foarte bun de dezvoltare a sectorului forestier şi de prelucrare a lemnului în măsura în care şi-ar spori semnificativ productivitatea. Potrivit datelor noastre, România are în prezent cea mai scăzută productivitate a forţei de muncă în sectorul forestier din UE. Printre motivele productivităţii scăzute se numără lipsa drumurilor forestiere şi tehnologia de recoltare depăşită", a precizat Belciu, care a fost coordonatorul studiului.

Potrivit acestuia, în ţările membre UE, în medie, un singur angajat din administraţia publică gestionează circa 632 hectare, de 2,4 ori mai mult faţă de suprafaţa gestionată de un angajat din România (263 hectare), principala cauză fiind sistemele IT deficitare folosite de autorităţile silvice autohtone.

România deţine a opta cea mai mare suprafaţă împădurită din UE. Astfel, la finalul lui 2015, suprafaţa forestieră naţională era de 6,86 milioane de hectare, cel mai ridicat nivel de la 1929 încoace, însă suprafaţă forestieră disponibilă pentru exploatare a scăzut cu 18% faţă de 1990. Ponderea suprafeţei împădurite destinată exploatării în suprafaţa totală împădurită a fost de 67% în 2015 (în scădere de la 88% în 1990).

În acelaşi timp, ţară noastră ocupă doar locul 20 în UE în funcţie de gradul de acoperire forestieră. La finalul lui 2015, suprafaţă forestieră reprezenta 29% din suprafaţa totală a terenurilor ţării, în creştere cu 2% faţă de 1990.

Astfel, gradul de acoperire forestieră al României se situează sub media UE (37%) şi sub obiectivul stabilit prin programul Natura 2000 (40%).

În plus, România are circa 2,2 milioane hectare de terenuri agricole degradate, care ar putea fi utilizate pentru împădurire. Pentru comparaţie, ţările UE cu cea mai mare suprafaţă de pădure şi cel mai mare grad de împădurire sunt: Suedia (28 milioane hectare, 64% acoperire) şi Finlanda (22,2 milioane hectare, 66% acoperire) - ţări care au şi o industrie forestieră şi de exploatare a lemnului foarte dezvoltată.

Sectorul silvic şi al prelucrării lemnului contribuie cu 1,7 miliarde euro la bugetul de stat, atunci când sunt luate în calcul efectele directe şi indirecte asupra economiei, mai arată studiul.

De asemenea, în sector sunt angajate 128.000 de persoane în mod direct, iar alte 186.000 de persoane în sectoare conexe. Industria de prelucrare a lemnului contribuie la ocuparea forţei de muncă în zonele mai puţin dezvoltate, prin crearea de unităţi de producţie. Potrivit studiului PwC, investiţiile în sectorul de prelucrare a lemnului au fost în medie de 200 milioane de euro pe an.

"În 2015, volumul de lemn disponibil pentru exploatare în România a reprezentat numai 66,8% din volumul total de lemn (în scădere de la 88% în 1990), fiind unul dintre cele mai reduse grade de exploatare din UE", se mai arată în raport.

Totuşi, ţara noastră s-a situat în 2015 pe locul 6 în ceea ce priveşte raportul dintre volumul de lemn şi suprafaţa forestieră disponibilă pentru exploatare (280 mc/ha), cu mult peste media UE (172 mc/ha).

Creşterea naturală a pădurilor din România este de circa 5,4 mc/ha/an (conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică) sau de circa 7,8 mc/ha/an (în conformitate cu Inventarul Forestier Naţional).

În 2014, România a fost al nouălea procesator şi comerciant de lemn brut din UE, contribuind cu 3% din totalul de lemn brut prelucrat şi comercializat din Uniune (420,4 milioane metri cubi). Însă, având în vedere gradul redus de exploatare forestieră, această contribuţie ar putea creşte.

În România, producţia (15,1 milioane de metri cubi) a fost peste media UE (14,5 milioane mc), în timp ce doar o proporţie mică din lemnul brut recoltat a fost exportată (0,5 milioane mc). Media exporturilor din UE a fost de 1,7 milioane mc.

În schimb, pentru a susţine capacitatea de producţie şi nevoia de aprovizionare, de-a lungul lanţului valoric, au fost importaţi 1,6 milioane mc adiţionali. În condiţiile unei mai bune utilizări a pădurilor, cererea pentru acest volum ar putea fi acoperită exclusiv din producţia internă, consideră experţii PwC.

O mare parte din producţia de lemn este consumată pentru încălzire, respectiv 5 milioane mc în România, cu 50% mai mare faţă de media UE. O parte importantă a consumului intern a fost acoperită prin importul a 1,01 milioane mc, acest lucru confirmând faptul că există cerere care ar putea fi acoperită din producţia internă.

"România exportă majoritatea producţiei sale din prelucrare secundară în loc să o valorifice în continuare pe lanţul valoric. Astfel, ţara noastră pare a fi implicată în principal în prelucrarea primară şi secundară pe lanţul valoric, cu o industrie de prelucrare finală limitată (mobilier, locuinţe, construcţii). Este necesară o utilizare mai intensă a potenţialului forestier, prin diversificarea structurii speciilor forestiere în favoarea celor mai productive, intensificarea împăduririlor, creşterea anuală a volumului de lemn pe picior, dar şi a celui recoltat', a adăugat Bogdan Belciu. AGERPRES/(AS - autor: Florentina Cernat, editor: Oana Tilică)