Bucureşti, 21 oct /Agerpres/ - Preţul la energia electrică ar putea să se majoreze, conform estimărilor, cu până la 3% anual până în jurul anului 2025, iar nivelul costului de producere pe fiecare tip de sursă de energie se va apropia, indiferent de tehnologia utilizată, a declarat într-un interviu pentru AGERPRES, Filip Cârlea, director al Centrului pentru Promovarea Energiilor Regenerabile şi Eficienţă Energetică.

Acesta susţine că sectorul energiilor regenerabile devine competitiv pe zi ce trece din punct de vedere al costului tehnologiilor aplicate în raport cu tehnologiile convenţionale şi nu ar mai avea nevoie de susţinere, prin orice tip de subvenţie, după anul 2020.

În ceea ce priveşte producţia de energie pe bază de cărbune, Filip Cârlea afirmă că doar Complexul Energetic Oltenia ar putea să supravieţuiască, însă, în cazul Complexului Energetic Hunedoara, costurile de producere de energie devin treptat tot mai mari, încât nu mai este atractiv pentru vreun investitor. Cel mai probabil Complexul Energetic Hunedoara intră în insolvenţă sau chiar în faliment, iar o parte din minele de huilă din Valea Jiului încep să fie închise, consideră Cârlea.

AGERPRES: Care credeţi că este viitorul sectorului de producţie a energiei electrice pe bază de cărbune?
Filip Cârlea: Perspectivele industriei româneşti de producţie a energiei pe bază de cărbune sunt relativ modeste, ca să nu spunem scăzute, deoarece nu s-au făcut investiţii la momentul potrivit, şi nici în prezent, în mine şi cariere de exploatare a cărbunelui, în principal privind cărbunele din zăcăminte la medie şi mare adâncime, până la 1 km. Este vorba despre huilă. Un exemplu pozitiv, de urmat, în acest sens, putea să fie Polonia. În această situaţie asistăm la implementarea unui program de închidere a minelor, unele deja s-au închis, cum este Aninoasa sau Petrila, urmează Uricani şi altele. Până în anul 2018, vom avea de întâmpinat o disponibilizare a circa 42.000 de mineri. Acesta doar în cazul huilei, cărbune cu putere calorifică superioară. În bazinele de exploatare a lignitului, lucrurile stau oarecum mai bine, întrucât există exploatări de suprafaţă. Problema care apare aici este aceea a reabilitării şi modernizării centralelor producătoare de energie, în speţă Turceni şi Rovinari.

AGERPRES: Cum vedeţi evoluţia termocentralelor?
Filip Cârlea: În această situaţie asistăm la diminuarea capacităţilor care valorifică huila pentru producerea de energie, din bazinul Jiului, în speţă de la Paroşeni şi Mintia-Deva. De altfel, Complexul Energetic Hunedoara se află aproape de starea de insolvenţă, iar posibilitatea ieşirii din insolvenţă este minimă, decât eventual prin implementarea unui program sever de restructurare şi reorganizare administrativă, care se află în pregătire.

AGERPRES: Credeţi că se închide?
Filip Cârlea: Da, în cazul în care nu se adoptă un plan de restructurare, altfel, în cele din urmă, va trebui închis, ceea ce ar avea consecinţe dintre cele mai grave. În prezent se aduce cărbune din Africa de Sud, fiind mai ieftin decât cărbunele scos din exploatările de care vorbeam: Aninoasa, Petrila, Uricani şi altele, care ar urma se se închidă de către Societatea Naţională de Închideri Mine, oarecum unică în Europa.

AGERPRES: Cu Complexul Energetic Oltenia ce se întâmplă?
Filip Cârlea: Complexul Energetic Oltenia se confruntă cu unele dificultăţi de natură financiară, însă prin programele pe care le are la dispoziţie Oltenia, cu cele două dintre cele mai mari capacităţi de producţie, Turceni şi Rovinari, sunt prevăzute şi alocate surse de finanţare pentru retehnologizare, reabilitare şi dezvoltare de capacitate, ca şi pentru asigurarea protecţiei mediului. Bazinul Motrului - principala sursă de exploatare a cărbunelui, are posibilitatea, cu investiţiile care au loc, să rămână o sursă sigură de energie.

AGERPRES: Complexul Hunedoara putea fi salvat?
Filip Cârlea: În structura organizatorică în care funcţionează în prezent, nu cred că poate fi salvat. Datoriile acumulate, inclusiv prin neplata certificatelor de emisii, sunt mari, iar nevoia de investiţii pentru reabilitate, retehnologizare este la fel de mare, aş putea aprecia că depăşeşte miliardul de dolari. Este nevoie de investiţii majore pentru modernizarea minelor de exploatare la mare adâncime. Rentabilizarea acestui proces de extragere a cărbunelui, având în vedere condiţiile de exploatare şi dispunere a minereului de cărbune în subsolul din Bazinul Jiului, presupune costuri foarte mari. Probabil că decizia de a închide parte din aceste mine este una obiectivă pentru că nu s-a procedat la timp şi sitematic pentru menţinerea în funcţiune în condiţii economice rentabile. Ar mai fi nevoie de retehnologizarea, în mare parte, a echipamentelor de la cele două centrale, Paroşeni şi Mintia-Deva. Trebuie avut în vedere că recuperarea investiţiei, de către oricare investitor implicat, are durata destul de mare, ceea ce nu o face atractivă. Costurile pot fi atât de mari, încât ar fi mai rentabil să construiască în regim 'green field'.

AGERPRES: Ce impact va avea asupra economiei explorarea şi exploatarea gazelor din Marea Neagră?
Filip Cârlea: Impactul este unul pozitiv, şi anume că România ar putea să devină independentă de importul de gaze naturale. În momentul de faţă ne aflăm aproape de importuri în cantităţi scăzute, dar dintr-o raţiune care nu este foarte benefică pentru România, şi anume că marii consumatori industriali de gaze naturale, de exemplu combinate chimice pentru producerea de îngrăşăminte, au fost închise şi, pe cale de consecinţă, ţara noastră asigură din import îngrăşăminte pentru agricultură, ceea ce, desigur, nu este avantajos. Exprim, în acelaşi timp, opinia că a produce energie electrică pe bază de gaze naturale este ca şi cum s-ar exporta buşteni sau, în cel mai bun caz, scândură, în loc de mobilă ori alte produse cu valoare adăugată superioară.

AGERPRES: Ar putea folosi populaţia altceva pentru gătit sau încălzire?
Filip Cârlea: Cantitatea de gaze pentru gătit nu este nesemnificativă, dar are o valoare destul de mică, însă în cazul încălzirii rezidenţiale pe bază de gaze vom asista la diminuarea continuă a acestei ponderi. Restricţiile pe care le impune legislaţia privind instalarea şi exploatarea centralelor individuale şi preţul gazelor, care va avea trend crescător, va determina scăderea interesului pentru acest sistem de încălzire. Din analizele şi evaluările de până acum şi din experienţa altor ţări reiese că încălzirea centralizată rămâne cel mai rentabil şi atractiv sistem de încălzire.

AGERPRES: Cum ar trebui să fie calculat nivelul redevenţelor petroliere?
Filip Cârlea: Practica şi experienţa din alte state precum Norvegia, Danemarca sau Ungaria relevă taxarea pe baza profitului încasat sau venitului obţinut, dar cu unele corecţii aferente activităţii de explorare, exploatare-dezvoltare, echipare. Se mai poate calcula redevenţa în raport de cantitatea extrasă, mărimea zăcământului şi preţului pe piaţa de profil. De adăugat că se procedează la actualizarea periodică a nivelului redevenţei. Cu cât valoarea zăcământului este mai mare, redevenţa creşte şi ea, cum este cazul Norvegiei, unde poate ajunge până la 30%. La stabilirea nivelului redevenţei se ţine seama de rezultatul explorărilor preliminare, întrucât cheltuielile până la intrarea în exploatare sunt foarte mari. Abia după ce au la dispoziţie rezultatul explorărilor, investitorii iniţiază modul de aplicare a redevenţelor, împreună cu beneficiarul. În România se aplică o redevenţă pe o plajă de la 3,5% până la 13,5%.

AGERPRES: Pentru resursele din Marea Neagră ar trebui majorate sau micşorate redevenţele?
Filip Cârlea: Pentru resursele din subsolul Mării Negre, redevenţa trebuie calculată în funcţie de rezervele potenţiale şi prerogativele convenite cu compania de explorare. Faţă de etapa în care ne găsim, redevenţa a fost stabilită cu circa 10 ani în urma, în 2004. Redevenţele se actualizează la o perioadă convenită între parteneri. În condiţii normale, aceasta se întâmplă la aproximativ cinci ani. În România, după mai mult de 10 ani, redevenţa a rămas aceeaşi. Pentru resursele din Marea Neagră, redevenţele ar putea să urmărească, de exemplu, modelul redevenţelor din Norvegia, ţară care exploatează resurse în Marea Nordului în condiţii comparabile.

AGERPRES: Spuneaţi într-un raport al Academiei Române, Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani, document în curs de elaborare, că ar trebui clarificată situaţia rezervelor şi din punct de vedere teritorial, nu doar la suprafaţă. Când şi cum se va realiza aceasta?
Filip Cârlea: Pe cale diplomatică şi pe baza de negocieri desfăşurate profesionist, aceasta trebuie să întâmple cât mai curând; este păcat că demersurile, în noile condiţii geopolitice, nu s-au iniţiat până acum şi probabil că mai durează până se clarifică situaţia Crimeii. România are un tratat cu privire la apele teritoriale negociat cu câţiva ani în urmă cu Ucraina, dar la acel moment nu s-a rezolvat şi problema rezervelor subsolului marin. De asemenea, se proclamă voci din partea Bulgariei, care revendică o parte, susţinând că zăcământul de petrol s-ar întinde până în zona apelor teritoriale din Bulgaria; vom asista la o serie de negocieri bilaterale şi cu acest vecin european. Negocierile ar putea începe de anul viitor, când se vor cunoaşte mai multe despre rezerve prin continuarea şi certificarea rezervelor în urma explorărilor actuale.

AGERPRES: Uniunea Europeană pune tot mai mult accentul pe energia regenerabilă? Credeţi ca este posibil ca acest sector să ajungă la un moment dat independent de subvenţii?
Filip Cârlea: Pe măsură de timpul înaintează tehnologiile de explorare, exploatare şi punere în valoare a energiilor regenerabile, indiferent că ne referim la energie eoliană, solară sau hidraulică, acestea coboară ca nivel de cost. Din anul 2012 şi până în prezent, costul tehnologiei de producere a energiei solare a scăzut cu 50%. Acelaşi trend înregistrează costul tehnologiei pentru energia eoliană. Tehnologia pe aplicaţiile hidroenergetice nu a avut un preţ foarte mare, însă proiectele de profil au alte cerinţe privind amenajare a zonei de impact. Ca o concluzie generală, nivelul subvenţiilor acordate pentru producerea de energie din surse regenerabile va avea un trend descrescător până la eliminarea definitivă. Respectiv, certificatele verzi îşi reduc valoarea şi numărul pe măsură de costul tehnologiilor scade. Din anul 2020 putem declara că nu vom mai conta pe certificate verzi. Între timp, costul celorlalte tehnologii, precum cea pe cărbune, va creşte treptat ca urmare, în special, a asigurării protecţiei mediului înconjurător. Preţul la energie va creşte şi el pentru că tehnologiile cu care se va produce energia vor fi mai scumpe. Vom asista la o apropiere între nivelurile de cost pentru fiecare tip de energie, în funcţie de sursele exploatate. Acesta se va întâmpla în perioada 2020-2030. În studiile şi cercetarea pe care le elaborăm, estimăm că preţul la energia electrică ar putea să se majoreze cu până la 3% anual până către anul 2025. Problema privind factura achitată de către populaţie este aceea a tarifelor care se adaugă la preţul de cost al energiei, pentru că acesta este mai mic de 50% din suma plătită.

AGERPRES: Cum ar putea fi rezolvata problema certificatelor verzi?
Filip Cârlea: Aşteptăm setul de norme de aplicare pe care Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE-n.r.) nu se străduieşte să le facă publice. Desigur, rămâne de urmărit ce se întâmplă cu certificatele verzi care nu au fost achiziţionate sau cu privire la certificatele care au fost amânate până în 2017 şi sunt zeci de milioane de certificate verzi. Autoritatea trebuie să iasă din această situaţie delicată pentru a evita reproşuri, unele cu ameninţări de a da în judecată statul român, pentru că 's-au schimbat regulile în timpul jocului'. În orice caz, rămân optimist şi am convingerea că până la sfârşitul anului 2015 se va clarifica această stare de fapt. AGERPRES/(AS - autor: George Bănciulea, editor: Nicoleta Gherasi)