Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul judeţului Iaşi au scos la iveală dovezi materiale care atestă existenţa aici a unor aşezări omeneşti începând cu paleoliticul superior. Cea mai importantă este aşezarea descoperită în arealul satului Spinoasa din comuna Erbiceni.
Din neolitic au fost descoperite numeroase vestigii, printre cele mai semnificative fiind cele de la Băiceni (pe Dealul Cetăţuia), Hăbăşeşti, Ruginoasa, Cozia, Fedeleşeni, Larga-Jijia, Glăvăneşti. De asemenea, din perioada eneolitică au fost descoperite resturi de locuire aparţinând culturilor Criş, Precucuteni şi Cucuteni (mileniile V-III î.Hr.), răspândite, de altfel, pe o suprafaţă întinsă a României. Cultura Cucuteni - cultură cu ceramică pictată (de obicei în roşu, alb şi negru), de o calitate deosebită, cu decor în spirale, redând elemente zoomorfe stilizate şi siluete umane - este una dintre cele mai strălucite culturi din acea perioadă din Europa.
La Ulmi-Liteni, Valea Lupului-Iaşi ş.a. au fost descoperite urmele unor aşezări din epoca bronzului, iar vestigii datând din epoca fierului au fost descoperite la Cozia - Dealul Alexandriei. În această perioadă se dezvoltă o agricultură primitivă şi se practică un păstorit transhumant. Aşezările sunt acum întărite cu şanţuri de apărare, care le conferă caracterul de cetăţi fortificate, precum Cetăţuia de la Cotnari (V-III î.Hr.), Moşna, Ruginoasa ş.a.
După cucerirea Daciei de către romani (106 d.Hr.) şi organizarea provinciei Dacia, o parte dintre teritoriile locuite de geto-daci a rămas în afara stăpânirii romane, fiind locuite de dacii liberi. Între aceste teritorii se numără şi Moldova, unde se aflau carpii. După retragerea romană (271/275 d.Hr.) şi desfiinţarea frontierei romane de pe linia Carpaţilor carpii pătrund în interiorul arcului carpatic, iar daco-romanii trec la rândul lor din fosta provincie la est de Carpaţi, amplificându-se procesul de romanizare a acestui teritoriu.
Continuitatea de locuire aici a populaţiei dacice romanizate este dovedită de vestigiile descoperite la Iaşi (secolele III-VI), Erbiceni (secolele IV-V), Hlincea (secolele VII-IX) ş.a. Din secolele VIII-XI datează cultura de tip Dridu, ilustrată de descoperirile de la Spinoasa, Chipereşti, Răducăneni, Băiceni ş.a.
În secolele IX-XI pe teritoriul Moldovei erau uniuni de obşti, precum şi formaţiuni politice româneşti. Din această perioadă datează şi tezaurele descoperite la Răducăneni (secolul al X-lea) şi Voineşti (secolele XI-XIII). Marea invazie tătară străbate în anii 1240-1241 Moldova, Transilvania, Ţara Românească.
Anul 1359 reprezintă un moment important în formarea statului medieval Moldova şi în emanciparea acesteia de sub autoritatea Coroanei maghiare, Bogdan fiind recunoscut de feudalii locali ca voievod şi domn.
Odată cu întemeierea statului medieval Moldova, în secolul al XIV-lea, teritoriul actualului judeţ Iaşi se populează intens, dezvoltându-se mai multe oraşe şi târguri (Iaşi, Hârlău, Târgu Frumos, Cotnari, Şcheia etc.), iar comerţul şi meşteşugurile se dezvoltă în mod deosebit. În 1716 Dimitrie Cantemir menţionează ţinutul Iaşilor ca unitate administrativă între ţinuturile Vaslui, Cârligătura, Hârlău, Roman.
Începând din 1434 Iaşii sunt reşedinţă a Curţii Domneşti, iar timp de aproape 300 de ani, între 1564-1859, au fost şi capitala statului Moldova. Oraşul Iaşi a suferit în urma distrugerilor provocate de turci, tătari, polonezi sau cazaci (1538, 1577, 1616, 1650, 1686, 1821 etc.).
Pentru a aduce şi Transilvania şi Moldova în coaliţia antiotomană, voievodul Mihai Viteazul a acţionat pentru unirea celor trei ţări române sub aceeaşi conducere, în 1600, care a fost şi prima încercare de unificare politică a teritoriilor locuite de români. În mai 1600 a avut loc campania lui Mihai Viteazul în Moldova, pe care a luat-o în stăpânire în trei săptămâni. În hrisovul emis la Iaşi la 27 mai 1600 Mihai Viteazul se intitula: ''Io Mihai voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Româneşti şi al Ardealului şi al Moldovei''.
Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei între 1710-1711, încheie o alianţă cu Rusia lui Petru I, prin Tratatul de la Luţk, din 13 aprilie 1711, Moldova alăturându-se luptei împotriva turcilor. La 30 mai 1711 intră în Moldova trupele ruse, iar la 24 iunie soseşte la Iaşi însuşi ţarul Petru I, care se întâlneşte cu Dimitrie Cantemir şi vizitează oraşul. În urma bătăliei de la Stănileşti (iulie 1711) Dimitrie Cantemir este nevoit să se refugieze în Rusia.
Odată cu dezvoltarea meşteşugurilor şi a comerţului apar şi breslele, menţionate documentar la Iaşi încă de la începutul secolului al XVIII-lea. Domnitorul Grigore Ghica a înfiinţat în 1766 o fabrică de postav la Chipereşti, care a funcţionat însă puţin timp.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea la Iaşi iau fiinţă o Şcoală de arte şi meserii (1841), o fabrică de maşini agricole, manufacturi care produc ţesături, iar Copoul este amenjat ca loc de agrement. În 1804 a fost înfiinţat Seminarul de la Socola, de către mitropolitul Veniamin Costache, iar în 1813 Gheorghe Asachi deschide Academia domnească din Iaşi.
O societate secretă intitulată ''Fiii coloniei lui Traian'' a luat fiinţă la Iaşi în anul 1841, în legătură strânsă cu mişcarea revoluţionară din 1840 din Ţara Românească, membrii acesteia având drept obiectiv să lupte ''pentru unirea fraţilor români, pentru dezvoltarea libertăţii şi a unirii patriei''.
Din Iaşi a pornit în 1848 semnalul revoluţiei din Ţările Române. La 27 martie 1848 este convocată la Iaşi, la Hotelul Petersburg, o mare adunare populară, la care au participat peste o mie de oameni din toate categoriile sociale şi politice şi care semnifică momentul începutului revoluţiei româneşti. Comisia numită cu acest prilej a alcătuit programul de revendicări în redactarea căruia un rol important l-a avut Vasile Alecsandri. La 11 iunie 1848, în ziua când în Ţara Românească, la Bucureşti, revoluţia triumfa, la Iaşi a avut loc o puternică manifestaţie. În august 1848 Mihail Kogălniceanu redacta documentul initulat ''Dorinţele partidei naţionale din Moldova'', un program prin care se cereau, între altele, autonomia deplină a ţării şi egalitatea în drepturi civile şi politice. Revoluţia a luat sfârşit în Moldova în iulie 1848, în urma ocupaţiei militare ţariste.
În scopul organizării luptei pentru înfăptuirea unirii Ţării Româneşti cu Moldova, la Socola, lângă Iaşi a luat fiinţă în mai 1856 Societatea ''Unirea''. Alegerile pentru adunarea ad-hoc din Moldova, din septembrie 1857, au dat o majoritate unionistă. Rezoluţiile adoptate cu prilejul adunărilor ad-hoc din Ţara Românească şi din Moldova prevedeau respectarea autonomiei, Unirea Principatelor într-un singur stat cu numele România, prinţ străin ereditar etc.
La 5 ianuarie 1859 Adunarea electivă a Moldovei l-a ales în unanimitate ca domn pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, participant la revoluţia de la 1848 şi la lupta pentru unire. Alegerea acestuia, la 24 ianuarie 1859, în unanimitate, şi ca domn al Ţării Româneşti a însemnat realizarea de fapt a Unirii celor două Principate. În Iaşi populaţia a sărbătorit acest act cu un entuziasm deosebit, mii de oameni ieşind în stradă.
Prima universitate din ţară a fost înfiinţată în 1860 la Iaşi. La Iaşi au trăit şi au activat mari personalităţi ale culturii, ştiinţei şi artei româneşti: Grigore Ureche, Varlaam, Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Ion Neculce, Gheorghe Asachi, Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă.
În Războiul de Independenţă din 1877-1878 locuitorii Iaşilor s-au aflat în primele rânduri. Primul drapel al armatei române care a primit botezul de sânge pe câmpul de luptă a fost cel al Regimentului 13 dorobanţi, format din locuitori din Iaşi.
Marea răscoală din 1907 a cuprins, în perioada 8 februarie-12 martie, după Botoşani, şi judeţul Iaşi, răsculaţii încercând să pătrundă în oraşul Iaşi, ca şi în alte oraşe din Moldova.
În cursul Primului Război Mondial, în noiembrie 1916, după ce armata română este nevoită să se retragă în faţa inamicului, armatele germano-austro-ungare ocupând Bucureştii, Guvernul I.I.C. Brătianu a plecat la Iaşi. Aici, la 11 decembrie 1916 se formează guvernul I.I.C. Brătianu-Take Ionescu.
Tot la Iaşi, la 3 aprilie 1918, ia fiinţă formaţiunea politică Liga Poporului (din 1920 - Partidul Poporului), în frunte cu generalul Alexandru Averescu.
În cursul celui de-al Doilea Război Mondial, la 20 august 1944 a avut loc declanşarea ofensivei sovietice pe frontul Iaşi-Chişinău.
Potrivit unei noi împărţiri administrativ-teritoriale a ţării, în 1950 judeţul Iaşi a fost transformat în regiunea Iaşi, cu şapte raioane, cinci oraşe şi câteva sute de sate. Ca urmare a Legii nr.2/17 febr. 1968 privind organizarea administrativ-teritorială a teritoriului României, au fost desfiinţate regiunile şi raioanele, revenindu-se la forma tradiţională de judeţ, context în care a fost reînfiinţat şi judeţul Iaşi, în limitele actuale.
Judeţul Iaşi are numeroase obiective de interes turistic, marea majoritate a acestora aflându-se în municipiul Iaşi. Din alte părţi ale judeţului menţionăm: bisericile ''Sfântul Gheorghe''(ctitorie din 1492 a lui Ştefan cel Mare) şi ''Sfântul Dumitru'' (ctitorie din 1535 a lui Petru Rareş) din Hârlău; biserica ortodoxă cu hramul ''Cuvioasa Parascheva'' (ctitorie din 1493 a lui Ştefan cel Mare) şi ruinele bisericii catolice (ctitorie în stil gotic din 1561-1563) a lui Despot Vodă, pe lângă care a funcţionat Colegiul latin din Cotnari (1563); palatul lui Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa; castelul familiei Sturdza (terminat în 1904) de la Miclăuşeni; Casa memorială ''Vasile Alecsandri'' din Mirceşti; Casa memorială ''Mihail Sadoveanu'' şi Casa ''Cantacuzino-Paşcanu'' din Paşcani; staţiunea arheologică de la Cucuteni; mânăstirea Dobrovăţ din comuna omonimă, cu biserica având hramul ''Pogorârea Duhului Sfânt'', ctitorie din 1503 a lui Ştefan cel Mare; rezervaţia paleontologică de pe Dealul Repedea, rezervaţia botanică de la Valea Lungă (comuna Holboca), staţiunile balneoclimaterice Strunga şi Nicolina ş.a.AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Marina Bădulescu)