Bucureşti, 21 nov /Agerpres/ - Scriitorul Mircea Cărtărescu, care şi-a lansat, sâmbătă, la standul Editurii Humanitas din cadrul Gaudeamus, cea mai recentă carte, "Solenoid", i-a îndemnat pe cei câteva sute de cititori prezenţi la lansarea sa să aibă răbdare cu lucrarea, care este una "mai ciudată, mai specială".

"Aş vrea să rog să aveţi răbdare cu această carte. Este o carte mai ciudată, mai specială. E o carte care începe pe la pagina 250 aşa. O să mă întrebaţi ce se întâmplă până acolo. Până acolo sunt schele. Este o schelărie pe care se va ridica cartea propriu-zisă. Cei care ajung să treacă de jumătatea cărţii şi care înaintează încet, încet către sfârşit probabil că vor fi câştigaţi. Deci vă cer foarte multă răbdare. Citiţi rar, citiţi câte puţin. Pe două luni, pe trei luni, pe patru luni de zile. Nu trebuie să o înghiţiţi aşa cum a înghiţit-o domnul Liiceanu pentru că presupune nişte riscuri. Riscul de indigestie ş.a.m.d. Indigestie mentală şi nu vă sfătuiesc acest lucru. Ideal ar fi ca dvs. s-o citiţi în exact acelaşi timp cât a fost scrisă cartea, adică în cinci ani de zile. Dar nici asta nu pot să vă cer.", a spus Cărtărescu.

Gabriel Liiceanu, al doilea cititor al acestei cărţi, care a mărturisit că la finalul lecturii s-a decis să îşi pună pe cartea de vizită "Eu am citit 'Solenoid'!", consideră o performanţă parcurgerea volumului.

"A citi cartea asta este o performanţă. Nu pentru că e oboseală, ci pentru că trebuie să traversezi cea mai teribilă, cea mai densă atmosferă la care poate fi invitată o fiinţă uman, pentru că îşi traversează condiţia umană", a spus Liiceanu.

În opinia acestuia, ceea ce face în carte "un enorm scriitor" precum Cărtărescu "nu e literatură".

"O să vedeţi că e altceva. E o complotare prin intermediul cuvintelor a ceva ce eu cel puţin nu am citit până acum. Este un mod de a exprima ce se întâmplă în rărunchii fiinţelor noastre, dar care nu a fost scos în felul ăsta la lumină", a mai spus Gabriel Liiceanu.

"Vreau să scriu o dare de seamă despre anomaliile mele. În viaţa mea obscură, în afara oricărei istorii, şi pe care doar o istorie a literaturii ar fi putut-o fixa în taxinomiile ei, s-au întâmplat lucruri care nu se întâmplă, nici în viaţă şi nici în cărţi. Aş fi putut scrie despre ele romane, dar romanul tulbură şi ambiguizează sensul faptelor. Aş putea să le păstrez pentru mine, cum le-am ţinut până acum, şi să mă gândesc la ele până-mi crapă capul în fiecare seară în care stau ghemuit sub pătură, pe când afară ploaia izbeşte furios în geamuri. Dar nu mai vreau să le păstrez doar pentru mine. Vreau să scriu un raport, deşi nu ştiu încă în ce fel şi ce-am să fac cu paginile astea. Nu ştiu nici dacă e timpul potrivit pentru asta. Încă n-am ajuns la nici o concluzie, la nici o coerenţă, faptele mele sunt vagi fulgerări în netezimea banală a celei mai banale vieţi, mici crevase, mici inadvertenţe. Formele astea informe, aluziile şi insinuările, accidentele de teren uneori insignifiante în sine, dar căpătând, luate-mpreună, ceva străin şi obsedant, au nevoie de o formă ea însăşi nouă şi neobişnuită ca să poată fi relatate. Nu roman şi nici poem, căci ele nu sunt ficţiune (sau nu pe de-a-ntregul), nici studiu obiectiv, fiindcă multe dintre faptele mele sunt singularităţi ce nu se lasă reproduse nici măcar în laboratoarele minţii mele.", mărturiseşte scriitorul, potrivit Humanitas.

Născut la 1 iunie 1965 la Bucureşti, poetul, prozatorul şi publicistul Mircea Cărtărescu este considerat de critici drept cea mai importantă figură a generaţiei optzeciste din literatura română, recunoaşterea internaţională fiind indicată şi prin faptul că este unul dintre cei mai traduşi autori români din ultimele două decenii - în italiană, franceză, spaniolă, poloneză, bulgară, maghiară etc.

Printre numeroasele distincţii obţinute se numără Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer (2006). În aprilie 2010 a fost decorat cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler de către ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul. AGERPRES/(AS-autor: Daniel Popescu, editor: Cătălina Matei)