Satu Mare, 8 mai /Agerpres/ - Ruina unui splendid castel renascentist din centrul comunei sătmărene Medieşu Aurit mai aminteşte astăzi de importanţa aşezării din evul mediu. Castelul Lonyai, realizat în cel mai pur stil renascentist, avea cândva o sală de dans cu acoperiş poleit în aur, iar astăzi a ajuns o ruină, cu o situaţie juridică încă neclarificată. Impunătorul castel a fost incendiat în anul 1945 şi de atunci a fost lăsat în paragină. Ba mai mult, localnicii şi-au făcut case din cărămizile castelului.

Teritoriul pe care se află astăzi comuna Medieşu Aurit are o importanţă deosebită pentru istorici, după ce au fost descoperite peste 200 de cuptoare dacice de făcut vase din lut. Recent, au mai fost descoperite peste 50 de cuptoare de redus minereu din sec. II - III, semn că pe lângă un mare centru ceramic era şi un foarte mare centru metalurgic.

O perioadă înfloritoare a fost în Evul Mediu şi la Medieşu Aurit. Ca şi în vestul Europei sau în alte zone unde se construiau castele, la Medieşu Aurit a fost ridicată o construcţie ce avea să sclipească secole şi să fie amintită inclusiv în arhiva de la Vatican.

Primarul comunei, Silviu Zetea, spune că actualul castel a fost construit cel mai probabil pe urmele unei aşezări dacice. De altfel, şi numele localităţii Medieşu Aurit ar proveni de la castelul care avea tavane placate cu foiţe de aur. În maghiară numele comunei este Aranyos Meggyes şi ar proveni de la arannyos - aurit, megye - judeţ, comitat.

Dacă unele aspecte din trecutul castelului încă nu au fost clarificate, cert este că a fost construit în 1630 de Sigismund Lonyai, informaţie care este inscripţionată pe faţada ce se mai păstrează şi astăzi: ANNO DNI MDCXXX MAGS SIGIS DE LONIA COMES COTT CRASNEN A FVNDAMENTIS EXTRVXIT mai poate fi descifrat şi astăzi în latină pe frontispiciul castelului, adică "În anul domnului 1630 marele Sigismund de Lonia comitele comitatului Crasnei a ridicat din temelii".

Clădirea avea patru aripi dispuse în jurul unei curţi centrale, fiecare turn-bastion fiind de tip italian. Elementele de fortificaţie erau alcătuite dintr-un şanţ, vizibil încă, şi un pod mobil. Servitorii, bucătăria şi depozitele erau la parter, în vreme ce primul etaj era destinat stăpânilor. Ancadramentele ferestrelor erau prevăzute cu timpan decorat cu frunze şi vrejuri. La intrarea în castel era blazonul familiei Lonyai, furat după Revoluţia din 1989.

"Se spune că acest castel avea sala de bal poleită cu petale de vişin aurit, era o capodoperă renascentistă, fiind unic în felul său, o bijuterie. Aşa în ruină cum e are valoare de document-monument. În partea din dreapta sus erau apartamentele contesei Ana de Lonia, care are şi ea o istorie. Tot de acolo derivă legenda cu dâmbul Acastăului, spânzurătoarea în traducere liberă, unde ar fi fost spânzuraţi slujitorii acestei contese pe motiv de trădare, că trădarea se purta şi pe vremea aceea", a amintit Silviu Zetea.

După moartea lui Sigismund Lonyai, proprietara castelului rămâne fiica sa Anna. Ea a pornit într-o acţiune împotriva curuţilor din zonă, care au atacat garnizoana germană din cetatea Satu Mare, a fost descoperită şi întreaga avere ajunge în administrarea Cămării Regale. Ulterior, castelul a fost cumpărat de familia Wesselenyi, după care a ajuns la familia Teleki, iar în 1920 regele Carol al II-lea a cumpărat castelul. În 1944, castelul a fost folosit ca spital militar, iar în timpul retragerii armatei germane a fost incendiat şi lăsat în paragină până anul trecut, când primăria a amenajat parcul, a montat un sistem de iluminat şi l-a readus oarecum în centrul atenţiei.

"Ţinând cont că acest castel a fost sub formă de reşedinţă de agrement pentru mai marii acelor vremuri, ne putem gândi că acei castelani de la Medieş deţineau la un moment dat proprietăţile a peste 100 de localităţi din ziua noastră, ceea ce înseamnă de pe lângă Negreşti Oaş până prin Baia Mare, chiar spre Baia Sprie, înseamnă că Medieşul avea o importanţă mare pentru cei care deţineau domeniile. Ce înseamnă asta, că în timp denumirea ar putea veni nu numai de la petalele de vişin aurite de la castel, ci ar putea veni de la regiunea înfloritoare economică ce s-ar fi putut dezvolta în jurul castelului", a adăugat primarul Zetea.

Crăpăturile din ziduri şi cărămizile afectate de intemperii arată chinurile prin care a trecut renumitul castel. Nici localnicii nu au fost foarte prietenoşi, probabil marcaţi de tensiunile interetnice dintre români şi maghiari din anii tulburi ai războiului, astfel că mulţi dintre ei şi-au făcut case folosind cărămizile din castel. O bună parte din castel a fost descompletată cărămidă cu cărămidă de mâna oamenilor, care şi-au construit case.

"În ceea ce priveşte faptul că de-a lungul timpului oamenii au folosit materialele pentru a construit, pot să spun că este adevărat, ştim cu toţii că de-a lungul timpului oriunde s-a găsit o clădire degradată a fost considerată mai repede o sursă de materiale pentru construcţii noi, lucru care s-a întâmplat şi aici", a recunoscut Silviu Zetea.

De abia în urmă cu un an castelul a fost în atenţia administraţiei locale. După Revoluţie nu a mai fost îngrijit, vegetaţia "s-a sălbăticit" şi a acoperit castelul, care de abia mai putea fi văzut. Acum şi-a recăpătat oarecum puţin din strălucire, dar privit ca o ruină.

"S-a făcut un parc în zona castelului, lucru care l-a pus în valoare. Se vede şi prin numărul de vizitatori mult crescut. Zilnic vedem turişti pe lângă castel, aproape zilnic se fac şedinţe foto, au început să vină mirese de prin Satu Mare să-şi facă şedinţele foto în Medieşu Aurit", a spus primarul Zetea.

Deocamdată nu se poate vorbi nici măcar despre lucrări de conservare, deoarece situaţia juridică nu este clarificată, castelul fiind revendicat în natură de urmaşii Casei Regale.

"Acest castel se află într-un litigiu pe Legea 10, este cerere de retrocedare depusă de urmaşii lui Carol al II-lea, care îi avea pe cei doi fii Mircea Grigore şi regele Mihai, copiii lui Mircea Grigore fiind prinţul Paul de România, cum este cunoscut, şi fratele Alexander care trăieşte în Statele Unite. În 2001 a fost depusă o cerere de retrocedare care nu a fost soluţionată până în 2014 când Comisia locală de fond funciar a decis respingerea cererii pe vicii de formă, decizie ce a fost atacată în instanţă", a afirmat Silviu Zetea.

El subliniază că indiferent cine va fi proprietarul sau administratorul castelului, acesta are obligaţia morală de a-l întreţine sau chiar de a-l reabilita măcar parţial.

"Dacă instanţa va stabili ca aceste acte recunoscute în 2012 prin decizia Înaltei Curţi din Bucureşti din 2012, mă refer la recunoaşterea calităţii de succesori ai regelui Carol a celor doi solicitanţi, atunci noi nu vom putea face decât să punem în aplicare o astfel de sentinţă. Şi atunci, ţinând cont de faptul că de 70 de ani nu s-a intervenit deloc la castel, noi am făcut-o în ultimii ani, fiind un monument istoric vizitat cu o istorie bogată şi o sumedenie de legende, cred că oricine ar fi proprietar ar acestui edificiu are aceeaşi obligaţie de întreţinere, de punere în valoare. Nici nu contează cine va rupe bilete de intrare, dacă se va ajunge acolo, ca la castelele Bran sau Peleş, ci contează punerea în valoare turistică şi istorică", a spus primarul Zetea.

Potrivit acestuia, dacă va fi retrocedat în natură este foarte clar că nu va fi răscumpărat de administraţia locală, bugetul local fiind mic şi direcţionat spre alte nevoi ale localnicilor.

"Fiind Casă Regală, poate fi un blazon, iar în cazul în care va fi retrocedat în natură noii proprietari vor avea obligaţia de a-l întreţine. Niciodată comunitatea nu va da bani pentru răscumpărarea acelui castel, nu are de unde, avem alte proiecte pentru interesul cetăţeanului decât să cumpărăm monumente istorice în stadiu avansat de degradare sau ruină. Atunci aş spune că am putea chiar să cerem şi să forţăm cumva lucrurile în sensul punerii în valoare, indiferent cu aportul cui, în sensul în care va fi Casa Regală sau descendenţii proprietari, cu sprijinul acestora să se obţină sume pentru reconstituirea în tot sau în parte pentru a fi pus în valoare. Dacă timp de 70 de ani, până anul trecut, nu s-a făcut nimic, ce garanţie avem că peste câţiva ani administraţia locală care va urma sau noii proprietari vor avea vreun interes să-l pună în valoare? Este totul sub semnul întrebării şi al suspiciunilor", a remarcat Silviu Zetea.

Soarta castelului se află din nou la un moment de răscruce. Nu se ştie ce se va întâmpla dacă va fi retrocedat, însă se cunosc intenţiile actualului primar de a reface partea interioară, care mai poate fi folosită, şi a subteranelor. Cu siguranţă unele săpături arheologice şi o cercetare mai amănunţită a împrejurimilor ar aduce mai multe surprize, ar face mai multă lumină în trecutul castelului.

"Situaţia juridică trebuie clarificată cât mai repede. Dacă ne rămâne nouă, până mai sunt primar vreau să pun la punct partea de interioare, de subterane. Interesul nostru este de a-l pune în valoare şi de a da denumirea centrului Medieşului Aurit denumirea Piaţa Castelului, tocmai ca să fim singura comună cu piaţă, nu cu centru. Pentru Satu Mare este o mină de aur din punct de vedere turistic. Vrem să avem aeroport internaţional, vizitatori, turişti, pensiuni, interes turistic. Ştim că avem zona Oaşului pentru tradiţii, avem zona Codrului pentru folclor şi tradiţii şi avem partea de luncă a Someşului, de centru, Medieşul e în imediata apropiere a municipiului Satu Mare, poţi să ajungi în 15 minute", a spus Silviu Zetea.

Cert este că istoria castelului nu mai poate fi schimbată. Totuşi, există speranţa că, dacă a rezistat vreme de aproape patru secole, cu o viziune modernă şi o investiţie pe măsură ar mai putea povesti încă pe atât despre trecutul glorios al acestei zone. AGERPRES/(A - autor: Gheorghe Pietrar, editor: Ştefan Gabrea)