Bucureşti, 19 ian /Agerpres/ - Directorul Arhivelor Naţionale ale României, Ioan Drăgan, afirmă, într-un interviu acordat AGERPRES, că prin digitizarea arhivelor medievale angajaţii instituţiei pe care o conduce se străduiesc să aducă în faţa lumii ştiinţifice româneşti şi de peste hotare un ''tezaur''.

"Un popor, care urmăreşte succesul, integrarea în Europa, să se ridice pe scara civilizaţiei, trebuie să fie şi un popor care respectă documentul. (...) Ne străduim să aducem în faţa concetăţenilor noştri şi a lumii ştiinţifice din ţară şi de peste hotare dimensiunea acestui tezaur, chiar sub aspectul lui natural, să spunem, original", precizează Drăgan.

În interviu, directorul Arhivelor Naţionale vorbeşte despre demararea acestui proces, despre costurile şi modul în care va fi realizat, precum şi despre beneficiile pe plan intern şi internaţional ale digitizării arhivelor.


AGERPRES: Domnule director, sunteţi, iată, în faţa lansării unui proiect de anvergură al instituţiei pe care o conduceţi - digitizarea documentelor Arhivelor Naţionale ale României, de altfel un mai vechi deziderat al dvs. Ce înseamnă acest proces pentru instituţia pe care o conduceţi?

Ioan Drăgan: La un interval de mai puţin de doi ani, avem bucuria de a inaugura o nouă iniţiativă în domeniul informatizării Arhivelor Naţionale. La sfârşitul anului 2013 am finalizat proiectul de creare a sistemului informatic integrat al Arhivelor Naţionale, care nu prevedea problema digitizării şi acum trecem la etapa următoare, pe care toată lumea sunt convins că o aşteaptă, aceea a digitizării documentelor şi a creării posibilităţii pentru beneficiarii noştri, pentru cercetători, pentru publicul larg, de a avea la domiciliu, pe computer, documentul în înfăţişarea lui originală.


AGERPRES: Cum a fost iniţiată şi cum se va derula propriu-zis digitizarea arhivelor? Ce presupune acest proces?

Ioan Drăgan: Partea cea mai veche şi prin acest fapt cea mai valoroasă a tezaurului arhivistic al României o constituie documentele cele mai vechi, noi le spunem medievale, cuprinse aproximativ între anii 1200 şi 1600. Deci 400 de ani de istorie, în care documentele nu sunt foarte numeroase. Noi avem bucuria de a avea în patrimoniul naţional circa 30.000 - 32.000 de piese, original şi copie, din această perioadă. Am decis, sigur, cum este şi practica europeană în acest domeniu, ţări care au făcut mai de mult acest lucru, să începem digitizarea de masă a tezaurului nostru cu această parte extrem de valoroasă.

Din păcate, cu forţele noastre tot mai reduse numeric în ultima perioadă n-am fi reuşit să iniţiem şi să ducem la capăt un asemenea proiect. De aceea, ni s-au asociat două prestigioase instituţii de ştiinţă şi învăţământ precum Universitatea din Bucureşti, iniţiatorul proiectului, prin profesorul Marius Diaconescu, un cunoscut specialist al istoriei medievale a României, şi Universitatea din Cluj-Napoca. De asemenea, ni s-au alăturat colegii noştri de la Arhivele Naţionale din Norvegia.


AGERPRES: De această iniţiativă vor beneficia doar arhivele din Bucureşti? Despre ce documente este vorba? Care sunt obiectivele specifice acestei acţiuni?

Ioan Drăgan: De această iniţiativă vor beneficia toţi cei interesaţi de istoria României, din România şi de pe mapamond, care pot să acceseze un computer, fiindcă proiectul nostru înseamnă scanarea, stocarea şi accesul public, liber, la acest tezaur. Este un lucru extraordinar, care ajută nu numai cercetarea, ci şi Arhivele României pentru conservarea acestui tezaur. Fiindcă nu va mai fi nevoie ca un document să fie scos de fiecare dată din depozit, purtat în sala de studiu, manipulat de tot felul de cercetători şi interesaţi, ci se va accesa varianta electronică. Şi mai este un lucru demn de interes, care constituie o noutate absolută şi pentru noi. Este prima experienţă, primul proiect pe care eu îl cunosc, în care cercetătorii muncesc pentru ei înşişi. Echipa de proiect care este amplă pregăteşte o bază de date pe care tot ei şi colegii lor în prezent şi în viitor o vor utiliza. O soluţie fericită a unor probleme pe care le are şi cercetarea, şi arhivele şi cu sprijin financiar din fondurile norvegiene reuşim să realizăm acest lucru.


AGERPRES: Care vor fi costurile acestui proces?

Ioan Drăgan: Suma alocată proiectului este echivalentă cu 4 milioane de lei, din care 85% fonduri norvegiene şi 15% contribuţia Guvernului României.


AGERPRES: Vorbim de arhiva de pe tot teritoriul României?

Ioan Drăgan: Este vorba, fără îndoială, de arhiva medievală de pe tot teritoriul ţării noastre, mai cu seamă că repartiţia acestor documente este, am zice, destul de aleatorie. Practic, din cele 42 de structuri judeţene, noi avem 32 care deţin asemenea documente, iar dintre acestea Bucureşti, Iaşi, Cluj, Braşov, Sibiu, Sfântu Gheorghe şi am mai putea cita câteva care au o cantitate semnificativă de asemenea documente.


AGERPRES: Există, probabil, o serie de documente preţioase care vor face şi ele obiectul acestui proces. Ne puteţi dezvălui câteva dintre aceste piese rare?

Ioan Drăgan: Caracteristica arhivelor, în general, a celor medievale, în special, este aceea că, iată, cu puţine excepţii, toate sunt unicate. Deci, existenţa sau lipsa lor înseamnă existenţa sau lipsa cunoaşterii istorice în legătură cu un eveniment, o persoană, cu un fenomen anumit. Fără îndoială că sunt între acestea şi 'pietre extrem de preţioase', 'bijuteriile Coroanei'. Nu e foarte uşor să le înşiri aici, dar pot spune că în colecţia digitizată va intra prima scriere în limba română care este celebra Scrisoare a lui Neacşu din Câmpulung către judele Braşovului (1521), păstrată la Arhivele din Braşov.

De asemenea, în această colecţie vor intra şi primele documente de pe teritoriul României scrise în limba germană şi în limba maghiară, foarte importante şi pentru limba şi cultura respectivelor popoare. Totodată, vor intra documentele emise de marii noştri domnitori, de la Ştefan cel Mare la Mihai Viteazul. Vom avea ocazia să facem cunoştinţă şi cu autografele acelor lideri politici care au învăţat să scrie şi să citească, un lucru care, în Evul Mediu, nu era chiar foarte larg răspândit şi preţuit la vârful societăţii. După ştiinţa mea, primul domnitor local a cărui semnătură autografă se păstrează în arhivele româneşti a fost regele Matia Corvin.

Păstrăm, de asemenea, zeci de documente semnate de domnul primei Uniri a Ţărilor Române - Mihai Viteazul, atât în arhivele din Ardeal, cât şi în cele din Ţara Românească şi Moldova.


AGERPRES: Înţeleg că există un interes sporit atât din mediul academic românesc, cât şi din cel ungar sau german. Ce ne puteţi spune despre acest fapt?

Ioan Drăgan: Fără nicio îndoială, istoria noastră medievală, ca şi cea de astăzi, a fost şi una a interferenţelor cu alte state, puteri, culturi şi religii diferite, cum se ştie, deci avem un tezaur extrem de valoros, divers. Prin urmare, documentele noastre sunt de interes şi pentru ţările din vecinătatea proximă, aşa cum şi noi suntem interesaţi de tezaurul documentar al Ungariei, de pildă.

Avem chiar un proiect comun în desfăşurare cu Arhivele maghiare de prezentare bilingvă a arhivelor referitoare la Transilvania, aflate în cele două ţări. Aş spune chiar mai mult, prin acest proiect noi ne putem şi ne vom insera în iniţiativele europene în ceea ce priveşte documentele medievale. Este vorba de platforma numită Monasterium, de prezentare a documentelor medievale, şi există, poate mai cunoscut publicului, proiectul Europeana, a bazelor de date digitale din domeniul scrierilor de orice fel, la care se adaugă, în ultima vreme, şi arhivele europene. Prin urmare, prin acest proiect va fi prezentă şi istoria noastră în baza documentară a istoriei popoarelor de pe continentul nostru.


AGERPRES: Aveţi personal specializat pentru derularea unei astfel de activităţi?

Ioan Drăgan: Aluziv vă menţionam că ne-am adresat universităţilor, cercetătorilor, tocmai din acest motiv. În ultima vreme, personalul specializat pe limbile latină, slavonă, maghiară, germană, română veche este tot mai redus. Sunt reducerile din sectorul public pe care le cunoaşteţi, care pe noi ne afectează foarte mult. Şi, din acest punct de vedere, trebuie să căutăm ajutor şi în altă parte şi trebuie să ne străduim, cum o şi facem, să convingem factorii de decizie că tezaurul acesta cu care Bunul Dumnezeu a binecuvântat România trebuie să fie nu numai administrat, dar şi cunoscut de către români, adică stăpânit în conţinutul lui. Sunt, din păcate, anumite structuri judeţene care au documente latine şi nu au latinişti, care au documente maghiare şi nu au cunoscători de maghiară ş.a.m.d. Or, lucrul acesta trebuie remediat în cel mai scurt timp, fiindcă altfel nu se poate, decât prejudiciind cunoaşterea istoriei naţionale.


AGERPRES: Grupurile ţintă se reduc doar la mediul academic sau includ şi comunitatea locală?

Ioan Drăgan: Proiectul nostru prevede prezentarea celor 32.000 de documente, poate mai multe, printr-un rezumat în limba română, în care fiecare poate să cunoască ceea ce conţine în esenţă respectivul document. Sigur, în detalii, noi nu vom putea să traducem documentul, ci doar să sugerăm conţinutul lui, în aşa fel încât cei interesaţi să intre şi în detalii şi să afle cât mai multe. Baza de date se adresează tuturor, aşa cum arhivele în general se adresează fiecărui cetăţean. Fiecare poate să găsească ceva acolo, fie prima atestare şi datele cele mai vechi despre localitatea lui, date despre strămoşii lui, istoria proprietăţilor, aspecte din istoria patriei sau a unor organisme din trecutul nostru.


AGERPRES: Când va începe propriu-zis această acţiune şi când estimaţi că va fi terminat acest proces?

Ioan Drăgan: Practic, proiectul a şi început. (...) Proiectul este prevăzut a se finaliza în luna aprilie a anului viitor. Este un termen foarte ambiţios şi numărul de specialişti angajaţi, în jur de 30, este mare în raport cu proiecte similare. Acest fapt se datorează faptului că aceste documente sunt foarte complexe, emise de cancelarii diferite timp de 400 de ani, în limbi diferite şi într-o cantitate importantă, ceea ce implică o activitate de echipă foarte susţinută pe grupe lingvistice: latină, slavo-română, germană, maghiară. Sigur că avem şi avantajul că aceste documente au fost în bună parte descifrate de înaintaşii noştri. Unele sunt publicate în colecţiile deja cunoscute - 'Documenta Romaniae Historica'. Dar prezentarea lor pe internet solicită o muncă aparte pentru redactarea rezumatelor şi pentru verificarea unor date importante. Baza de date ce se va crea va fi ea însăşi o ediţie completă de documente, realizată pe baze ştiinţifice, în care conţinutul va fi sub formă de copie digitală a documentului original.


AGERPRES: După ce veţi termina cu documentele medievale, vă veţi orienta şi spre alte perioade istorice?

Ioan Drăgan: Digitalizarea, aşa cum se face şi în ţări care au avansat în această direcţie, are nişte criterii. Nimeni nu îşi poate digitaliza întreaga arhivă. Am exemplul olandezilor care, până în 2030, îşi propun să ajungă la circa 10% din tezaurul Arhivelor Naţionale. Şi atunci, se face o selecţie pe diferite criterii. Primează criteriul vechimii şi valorii, precum şi acela al solicitării publicului. Cel din urmă are în vedere conservarea documentelor. Documentele solicitate frecvent de către oamenii care vin la sala de studiu trebuie digitalizate, chiar dacă ni se pare nouă că este mai mult sau mai puţin valoroasă. E valoroasă şi pentru faptul că e utilizată. Noi trebuie s-o digitizăm, realizând astfel două lucruri: conservarea acelor documente şi consultarea lor facilă pe internet.


AGERPRES: Practic, la ce procent ar ajunge România în urma finalizării acestui prim proces?

Ioan Drăgan: Cantitatea medievalelor, ca dimensiune, din cei peste 300 de km de arhivă este destul de redusă, per total, cred sub 1%. Pentru comparaţie, microfilmarea 'de securitate' sau 'fondul de asigurare', realizată în parte după criterii similare, a atins în circa trei decenii de activitate cu sincope un procent de circa 4% din fondul arhivistic. Microfilmarea este acum aproape sistată, din lipsă de bani şi din alte motive, la care se adaugă, mai nou, "concurenţa" digitizării.


AGERPRES: La final, există o întrebare la care vă aşteptaţi şi la care aţi dori să răspundeţi, să mai adăugaţi la cele relatate?

Ioan Drăgan: Aş dori să adaug că noi, arhiviştii, care suntem slujbaşii acestui domeniu admirabil şi păstrătorii unei părţi esenţiale a identităţii noastre naţionale, comunitare şi locale, împreună cu factorii de influenţă în societate, printre care vă număraţi şi dumneavoastră, media, trebuie să facem mai mult pentru a conştientiza cetăţenii în raport cu importanţa documentelor, atât a celor legate de viaţa lor prezentă, cât şi a celor din trecut, istorice.

Un popor, care urmăreşte succesul, integrarea în Europa, să se ridice pe scara civilizaţiei, trebuie să fie şi un popor care respectă documentul scris, care este temeiul oricăror drepturi într-un stat de drept şi al identităţii individuale şi comunitare. Trebuie să aibă mai multă grijă de acest tezaur impresionant lăsat moştenire de strămoşii noştri care se păstrează în arhive. Sunt state din vecinătatea noastră care, pentru epoca medievală menţionată, în lipsa unei vieţi de stat proprii, numără abia cu zecile documentele interne păstrate, în timp ce noi le numărăm cu zecile de mii.

Este extraordinar acest lucru şi de aceea ne străduim să aducem în faţa concetăţenilor noştri şi a lumii ştiinţifice din ţară şi de peste hotare dimensiunea acestui tezaur, chiar sub aspectul lui natural, să spunem, original. AGERPRES/(A - autor: Daniel Popescu, editor: Georgiana Tănăsescu)