Ploieşti, 16 oct /Agerpres/ - Mii de bunuri, între care monede din metale preţioase, au dispărut, după Revoluţie, din muzeele săteşti aflate pe raza judeţului Prahova, autorităţile neputând să estimeze care este valoarea acestora.

Conform unui raport al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Prahova prezentat joi, în şedinţa Colegiului Prefectural, după căderea comunismului multe dintre muzeele săteşti au fost sparte şi prădate, un inventar al bunurilor efectuat în 1999 arătând că peste 2.000 de piese au dispărut.

Potrivit sursei citate, în anul 1974 s-a cerut primarilor comunelor din judeţ înfiinţarea de muzee săteşti în fiecare localitate, iar până în 1989 au fost create 97 de muzee şcolare şi colţuri muzeistice în care erau expuse 7.910 bunuri.

"După căderea regimului comunist, interesul pentru aceste muzee şcolare a scăzut, multe dintre ele fiind sparte şi sustrase monedele de metal preţios (de exemplu muzeele şcolare din Ciorani, Poienarii Apostoli, Proviţa, Muzeul Liceului din Slănic, Şcoala generală nr. 3 din Băicoi, Şcoala generală din Bertea, Şcoala generală nr. 2 din Breaza, Muzeul Şcolii din Poienarii Rali, Şcoala din Potigrafu, Şcoala generală din Starchiojd). Şi la Sângeru muzeul sătesc a fost prădat, iar acoperişul sălii de expoziţie s-a prăbuşit, ploaia a udat unele piese", se arată în raportul citat.

În anul 1999, specialiştii prahoveni au verificat situaţia acestor muzee, constatând că 2.451 dintre cele 7.190 de bunuri înregistrate dispăruseră.

Bunurile muzeale au dispărut în totalitate din 27 de şcoli şi din Casa elevilor din Mizil, iar 31 de şcoli îşi pierduseră o parte din bunurile muzeale.

Directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Prahova, profesorul Constantin Stere, a declarat, pentru AGERPRES, că o parte dintre miile de bunuri ce nu s-au mai regăsit în muzee au fost luate înapoi de cei care le donaseră, fiind vorba, printre altele, despre monede găsite de localnici, războaie de ţesut, maşini de tors, fusuri, covoare vechi sau cărţi, iar o parte s-au furat, însă nu poate estima valoarea acestora.

"Când eu am venit în zona aceasta, că eu am lucrat la Mureş până în anii '93, '94, am fost la câteva puncte din acestea ca să verificăm dacă mai sunt şi am fost la Mizil, de exemplu, care a dispărut complet şi era un muzeu destul de consistent. Profesorul care avusese grijă şi care a fost un fel de muzeograf decedase. Am întrebat unde sunt (bunurile - n.r.) şi au arătat toţi cu degetul spre mort. Acolo era vorba despre câteva sute de piese despre care nimeni nu a mai putut spune nimic. (...) În '90 a fost o nebunie generală, toată lumea credea că are dreptul să facă orice şi autoritatea statului nu mai exista. Ca atare, fiecare s-a dus şi şi-a luat ce a vrut şi de unde a vrut", a explicat Constantin Stere. AGERPRES/(AS - autor: Anamaria Toma, editor: Ştefan Gabrea)