Bucureşti, 25 sep /Agerpres/ - Filmul ''Terapie pentru crimă'' al regizorului Kiki Vasilescu, în care rolul principal este jucat de Claudia Pavel, pe numele de scenă Cream, va fi lansat în cinematografele din România pe 29 septembrie.
Kiki Vasilescu vorbeşte, într-un interviu acordat AGERPRES, despre filmul său, despre povestea din spatele creaţiei sale, despre ce a însemnat această experienţă pentru el. Regizorul spune că filmul nu este unul realist.
''Este o poveste, o ficţiune, aşa cum în New York nu zboară Supermanii şi niciodată n-au zburat în realitate, dar lumea acceptă această aproape axiomă, la fel sper să ia şi filmul ca atare. Să presupunem că o femeie îşi doreşte ca, de la un funcţionar de bancă sau altceva, să devină criminal profesionist. De aici porneşte povestea, cât de credibil este că o româncă, astăzi, de 27 de ani, vrea să devină criminal profesionist - este aceeaşi problemă pe care ţi-o pui ca şi în cazul că Superman poate să zboare'', ne introduce regizorul în atmosfera filmului.

AGERPRES: "Terapie pentru crimă" este primul dumneavoastră film. Publicul îl va vedea în premieră pe 3 octombrie şi în avanpremieră de pe 29 septembrie. De unde a apărut ideea acestui film?
Kiki Vasilescu: Mi s-a părut că în cinematograful românesc, când cineva vrea să facă un film comercial, - nu vreau să critic pe nimeni -, dar am impresia că se merge spre o comedie ieftină şi eu am simţit că parcă un film care să aibă nişte accente un pic mai grave ar fi un produs potrivit şi ar fi o chestie nouă adusă publicului şi atunci nici nu voiam să merg către clasicul film mizerabilism, cu problemele comuniste sau postcomuniste, care mi se păreau că sunt oricum "fumate", şi eu, fiind de profesie filosof, mi se pare că lucrurile grave şi serioase nu îşi au locul la cinema.
Dacă vrei să abordezi o temă serioasă, citeşti o carte, nu te duci la cinema. Mie mi se pare că filmul trebuie să fie un produs de entertainment şi m-am gândit că cel mai bun produs ar fi unul care să se desprindă un pic de bula asta de glumiţe şi de poante cu accent îndoielnic. M-am gândit să fac un film în care o femeie să fie personaj principal, lucru care mi s-a părut extrem de interesant. Mie mi se pare fascinant să vezi femei puternice - eu am o mamă care are un caracter foarte puternic, soţia mea este un caracter cu care am tot timpul conflicte intelectuale - şi mi s-a părut natural să scriu un scenariu în care o femeie să fie un personaj puternic, care vrea să se afirme în viaţă, chiar dacă ceilalţi o contrazic şi au cu totul alte păreri despre ce ar putea să facă ea. De aici a pornit ideea.

AGERPRES: Filmul este un thriller cu elemente parodice, cu inserţii de animaţii în momentele cheie ale acţiunii realizate chiar de dumneavoastră. De ce aţi ales acest mod de realizare a peliculei?
Kiki Vasilescu: Animaţia este realizată de mine, dar desenele nu sunt făcute de mine. De ce am ales acest mod? Tocmai pentru că anumite elemente din film sunt mai bine subliniate de către un personaj animat, deoarece este uşor parodic. Modelul de la care am pornit, evident cu alt buget şi cu experienţă mai mică, a fost "Natural Born Killers", în care personajele principale erau completate de o animaţie care spunea o poveste paralelă cu ce se întâmpla pe ecran. Şi aici este la fel, Claudia (n.r. - Cream) încă nu a văzut animaţia. Deci, animaţia este, mai degrabă, ce se întâmplă în capul personajului ei şi cum se vede ea când face anumite chestii. Mi s-a părut că toate aceste accente animate dau un ritm şi o savoare deosebită filmului. Mai târziu mi s-a şi spus că nu este primul film care foloseşte animaţia în România, a fost "Restul e tăcere", dar el a folosit-o ca să prescurteze o scenă de la Paris la care bănuiesc că era mai greu să o filmeze cu bugetul pe care îl avea. Noi am folosit animaţii pentru a sublinia nişte aspecte mai haioase, care să dea un anumit ritm, şi să ne adresăm unui public, de ce nu, mai tânăr, pentru că mi se pare foarte important să mergem către publicul tânăr care nu are nicio legătură cu ce s-a întâmplat chiar şi înainte de 2000 în România.

AGERPRES: Unde au fost făcute filmările?
Kiki Vasilescu: Toate filmările s-au făcut în Bucureşti şi s-au întins pe o perioadă de două luni şi jumătate, dar au fost exact vreo 32 de zile de filmare cu pauze. A fost un calendar foarte strâns şi a fost respectat în proporţie de aproximativ 90%. Cred că am avut doar două zile de filmare în plus faţă de ceea ce programasem. Ştiu foarte exact aceste date fiindcă am fost şi producătorul filmului şi trebuia să fiu foarte atent la buget şi la timing.

AGERPRES: Aţi făcut, pe lângă regie, şi scenariul şi editarea şi animaţiile pentru anumite scene din film. Aţi vrut să aveţi un control total asupra peliculei sau pur şi simplu au fost costurile de vină?
Kiki Vasilescu: Poţi să zici că e un film de autor mai degrabă decât alte filme. Este un film de autor, fiindcă am făcut foarte multe aspecte ţinând de film. Eu, prima dată când am intrat în industrie, am fost scenarist la MediaPro şi m-am apropiat din zona asta de producţia cinematografică. Prima dată m-am gândit că o să scriu doar un scenariu şi de abia după aceea m-am gândit mai departe.
A fost, de fapt, o frustrare personală, îmi dădeam seama că tot ce făceam pentru TV şi la studiouri, ca şi aici, nu puteai avea control asupra lor. Regizorul decidea ce să bage, ce să taie, le inversa şi aşa mai departe. Atunci mi-am zis: Stai aşa! Mie nu mi se pare că ceea ce scriu eu este pus în valoare de cei care îmi iau textul. Mi-am zis că aş putea face un proiect personal şi de aici a pornit, de fapt, ideea să fac un film. Editarea propriu-zisă a făcut-o altcineva, eu am făcut doar editarea primară, adică am pus scenele cap la cap, am ales dublele şi anumite chestii care au ţinut de animaţie. Este o animaţie primară, nu este o animaţie clasică în care Tom şi Jerry se mişcă şi dau din lăbuţe. Sunt nişte imagini animate, este o chestie mai tehnică, dar nu mi-aş lua un credit pe asta, că am făcut animaţia.

AGERPRES: Trendul în filmografia din România este să se ancoreze în realitatea imediată sau în ce s-a întâmplat înainte de '89. Cum credeţi că va fi primit filmul dumneavoastră de public?
Kiki Vasilescu: Eu sper să-l ia ca atare. Este o poveste, o ficţiune, aşa cum în New York nu zboară Supermanii şi niciodată n-au zburat în realitate, dar lumea acceptă această aproape axiomă, la fel sper să ia şi filmul ca atare. Să presupunem că o femeie îşi doreşte ca, de la un funcţionar de bancă sau altceva, să devină criminal profesionist. De aici porneşte povestea, cât de credibil este că o româncă, astăzi, de 27 de ani, vrea să devină criminal profesionist - este aceeaşi problemă pe care ţi-o pui ca şi în cazul că Superman poate să zboare.
Eu aşa sper să fie luat, ca o poveste de ficţiune. Nu este un film realist, nu vrea să arate într-adevăr ce se întâmplă în capul unui criminal sau al unei femei care vrea să devină criminal, deşi se bazează pe anumite elemente - eu am fost fascinat de psihanaliză şi sunt câteva elemente pe care le-am folosit -, dar astea sunt nişte chestii foarte livreşti şi nu are sens să ne pierdem în ele. Dar sunt nişte referinţe serioase la bază, deşi produsul final este unul de entertainment.

AGERPRES: Dumneavoastră sunteţi şi scriitor, aveţi cărţi publicate atât în România, cât şi în SUA. Vă interesează să faceţi şi un film inspirat din romanele dumneavoastră?
Kiki Vasilescu: Mi-ar fi plăcut să fac după primul roman, pentru că mi se părea extrem de vizual, dar, vorbind cu câţiva producători din România, mi-au zis: ''Ştii, s-a mai făcut genul ăsta, a fost Boogie'' (n.r. - regia Radu Muntean). Acţiunea primului meu roman se desfăşoară la Vama Veche, eu mă gândeam să-i spun ''Craii de Vama Veche'', şi cred că nu e potrivit pentru peisajul românesc. Sincer mi-ar fi plăcut să fac, dar, după ce am făcut acest film şi am avut experienţe, am fost cu el afară şi am avut nişte prevânzări ale filmului, mi-am dat seama că industria mondială cere cu totul altceva şi am hotărât să nu mai scriu niciodată vreun roman.

AGERPRES: Vă gândiţi să scrieţi şi o carte sau ceva asemănător după scenariul filmului?
Kiki Vasilescu: Va exista şi o carte care va avea lansarea la Editura Tritonic, scrisă de Bogdan Hrib şi bazată pe scenariul cărţii. Cartea seamănă puţin cu filmul, dar nu este cartea mea, este doar inspirată din scenariu. Este diferită, pentru că filmul a avut iniţial un alt final pe care n-am putut să-l filmăm ca atare şi atunci a fost rescris şi ne-am mai reîntâlnit un an după, când Claudia deja era însărcinată, iar finalul a fost schimbat şi cartea este o surpriză faţă de film. Lansarea va avea loc pe 29 septembrie, când vom avea şi avanpremiera filmului.

AGERPRES: Vă gândiţi să duceţi acest film în festivaluri?
Kiki Vasilescu: Sunt două tipuri de filme care se fac în lume: sunt filme făcute cu bani publici pentru festivaluri, pentru ego-ul autorilor sau pentru a reprezenta o cultură, şi filme comerciale. Acesta este un film comercial. Nu-şi găseşte locul într-un festival precum Cannes, Veneţia, Berlin. Adică nu va lua premii la genul acesta de festivaluri. S-ar putea să ia un premiu la un festival de film de suspans, de comedie neagră, dar este pentru alt gen de festivaluri decât cele la care ne-am obişnuit să se ducă filmele româneşti. AGERPRES/(AS - autor: Petronius Craiu, editor: Georgiana Tănăsescu)