Deva, 17 sep /Agerpres/ - Amplasată inteligent la o altitudine de 1.200 de metri în Munţii Orăştiei, pe un loc strategic al unui sistem de fortificaţii răsfirate pe culmile dealurilor din jur, cetatea dacică Sarmizegetusa Regia este o zonă în care istoria se împleteşte armonios cu frumuseţea peisajelor din jur.
Cercetată sistematic de arheologic începând cu anul 1924, jefuită câteodată de căutătorii de comori, Sarmizegetusa Regia este locul în care turistul ajunge nu chiar foarte uşor şi de care se desparte cu gândul că ar mai fi trebuit să afle ceva în plus.
Capitala Daciei este parte a unui ansamblu de fortificaţii ce ne arată forţa poporului dac ce era condus acum 2.000 de ani de regii Burebista şi Decebal. Importanţa sistemului de cetăţi dacice a făcut ca acestea să fie incluse pe lista patrimoniului UNESCO în anul 1999, sub denumirea de "Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei".
"Sistemul de fortificaţii realizat de regii daci în Munţii Şureanu impresionează prin modul unitar al concepţiei care a dus la edificarea lui. Scopul este acela de a ridica un brâu de fortificaţii care să apere capitala religioasă, politică şi economică a Regatului Dac - Sarmizegetusa Regia, azi Grădiştea de Munte, comuna Orăştioara de Sus. O serie de cetăţi închid principalele căi de acces spre capitala Regatului Dac: Costeşti - Cetăţuie, Blidaru, Băniţa, Piatra Roşie, din judeţul Hunedoara, şi Căpâlna din judeţul Alba; alături înflorind şi aşezări civile, iar zona fiind în antichitate mai dens locuită decât în prezent", explică dr. Cristina Bodo, cercetător ştiinţific în cadrul secţiei de arheologie a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) Deva.
Specialistul spune că Sarmizegetusa Regia era formată din trei părţi distincte, care, împreună, reprezintă o singură aglomerare de locuire din care făceau parte cetatea, zona sacră şi "cartierele" cu construcţii civile. Acestea din urmă sunt situate la est şi vest de primele două.
Mai multe terase găzduiesc construcţiile civile, militare sau de cult ale cetăţii, însă numai cele religioase, situate în zona sacră, sunt susţinute şi protejate de ziduri puternice, despre care cercetătorii cred că au măsurat şi 12-14 metri înălţime.
Pe unele dintre aceste terase construite de om a fost ridicată o impresionantă incintă sacră, unde, la un moment dat, au funcţionat în paralel şapte temple, două circulare şi cinci rectangulare, construite din calcar sau andezit, lemn şi lut. Cele mai importante temple sunt localizate pe terasa a XI-a.
"Templul mare circular avea diametrul de 29,40 m; la exterior avem un cerc format din 104 blocuri de andezit aşezate unul lângă altul. Lipit de acest şir de blocuri se află un al doilea cerc din stâlpi de andezit, grupaţi câte şase înguşti şi unul lat, aceasta repetându-se de 30 de ori. În interior au fost găsite urmele unor stâlpi de lemn placaţi cu lut care susţineau un perete circular întrerupt de patru intrări diametral opuse. Centrul său era ocupat de o încăpere cu absidă. Pe această terasă se află şi Soarele de andezit, de fapt un altar din piatră. Diametrul total al altarului era de 6,98 m; se compune dintr-un disc central cu diametrul de 1,46 m şi din zece raze lungi de 2,76 m", detaliază dr. Cristina Bodo.
Aflăm că terasa a XI-a este străbătută de cele două ramuri ale unui canal din elemente din calcar în forma literei U. Acest canal pornea de lângă zidul care sprijinea terasa a X-a, trecea pe sub marginea altarului de andezit, colecta apa şi alte lichide rezultate ale ritualurilor efectuate aici, apoi se vărsa dincolo de marginea terasei a XI-a, spre vale.
"Aceste temple au avut un final dramatic, ele fiind distruse sistematic de către romanii învingători, iar preoţimea, probabil, nimicită. Distrugerea s-a făcut prin incendiere şi prin decapitarea pe loc a elementelor din piatră ale templelor", adaugă specialistul MCDR Deva.
Toată piatra care s-a folosit la ridicarea impresionantelor monumente din Munţii Şureanu este calcar extras de la Măgura Călanului şi andezit adus din cariera Bejan, de lângă Deva.
Activitatea cetăţii era însă mult mai complexă. În aşezarea civilă, care nu este deschisă vizitatorilor, au fost descoperite locuinţe, hambare, ateliere, instalaţii de captare şi transportare prin conducte de lut ars a apei potabile. Locuinţele aveau două sau trei încăperi şi erau de formă poligonală sau circulară.
Pe traseul actual al zidului dintre poarta de vest şi poarta de sud al cetăţii s-au descoperit urmele unui atelier monetar dacic, iar dintr-o groapă au fost recuperate patru ştanţe cu care se băteau asemenea piese.
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri ştiinţifice a avut loc în anul 2013. În urma unei furtuni puternice, un fag secular s-a prăbuşit la pământ, iar la rădăcina sa a fost găsită o matriţă complexă folosită la confecţionarea bijuteriilor. Piesa din bronz, extrem de valoroasă, a fost ridicată de administratorul sitului arheologic şi a fost predată istoricilor, care au început să o cerceteze în laboratoarele Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
"Este o piesă foarte frumoasă şi importantă din punct de vedere istoric, demnă să facă parte din colecţiile celor mai importante muzee din lume. Matriţa are o formă hexagonală, cu ornamente pe toate feţele, decorate în negativ. Peste aceste feţe erau aşezate foiţe din metal preţios, pe care se transfera apoi modelul din negativ", a explicat, la finalul studiului, conf.univ.dr. Gelu Florea, de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, coordonatorul ştiinţific al şantierului de la Sarmizegetusa Regia.
Matriţa prezintă modele diverse, între care un cap de leu şi o reprezentare a unui tigru.
"Apariţia piesei la Sarmizegetusa Regia arată că acolo era un mediu cosmopolit, care îşi permitea ceea ce este mai bun", a apreciat conf.univ.dr. Gelu Florea, în a cărui opinie matriţa a fost adusă în cetatea dacică de un meşter bijutier din extremitatea estică a Mediteranei sau din oraşele situate la nordul Mării Negre.
De fapt, cercetarea ştiinţifică este legată de comorile descoperite în Munţii Orăştiei, după ce aici a fost găsit întâmplător un tezaur de monede. Mărturiile adunate în timp vorbesc despre "visele cu comori" ale ţăranului David Albu, din satul Chitid, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, moment în care localnicii se duc pe munte, dar nu găsesc altceva decât nişte "stâlpi rotunzi". Câţiva ani mai târziu, un alt ţăran din Ocolişu Mic găseşte în munţi mai multe monede vechi din aur.
"Conform mărturiilor culese, în 1802, s-a găsit o monedă în pământul scurmat de porci. Săpând, se va descoperi un tezaur de monede. Însă fiscul austriac află în cele din urmă şi îşi trimite reprezentanţii la cercetări - mineri sub conducerea lui B. Aigler, care semnalează în raport câteva monumente, cuptoare şi obiecte din fier. În ciuda măsurilor dure luate de autorităţile austriece, cum se încălzea vremea satele din zonă se goleau, ţăranii urcând spre munte pentru a căuta comori", afirmă dr.Cristina Bodo.
Aurul dacic a înfierbântat minţile căutătorilor de comori şi în zilele noastre. O amplă anchetă realizată de procurorii de la Curtea de Apel Alba Iulia a scos la iveală faptul că braconierii arheologici au descoperit monede şi alte obiecte din aur şi argint, între care se numără şi celebrele brăţări dacice din aur. Din cele 15 brăţări din aur au fost recuperate 13 piese, iar 12 persoane au fost judecate în celebrul dosar "Aurul dacic", ajuns acum pe rolul Instanţei supreme.
De un an, cetatea dacică Sarmizegetusa Regia a trecut în administrarea Consiliului Judeţean Hunedoara, instituţie care şi-a propus să valorifice potenţialul turistic al acestui monument. Accesul în perimetrul sitului istoric a fost reglementat, iar în zonă a fost instituită o pază organizată, inclusiv cu forţe ale Jandarmeriei Montane. Monumentul poate fi vizitat nouă luni pe an, după un orar strict, iar iarna este închis pentru lucrări ce ţin de o bună administrare a locului.
În plus, drumul care duce de la Costeşti spre cetatea dacică va fi reabilitat în baza unei finanţări europene accesată de autorităţile judeţene din Hunedoara. Lucrările sunt prevăzute să se încheie în decembrie 2015. AGERPRES/(AS - autor: Sorin Blada, editor: Ştefan Gabrea)