Bucureşti, 22 mar /Agerpres/ - Caricaturistul Ştefan Popa Popa's afirmă într-un interviu acordat AGERPRES la standul României organizat de ICR la Salon du Livre că prezenţa sa în Capitala Luminilor se datorează faptului că doreşte să întoarcă ceva din ceea ce i-au dat ţara şi poporul său.
Popa's vorbeşte în interviu despre începuturile sale în caricatură, despre arta sa şi despre performanţa de a fi recunoscut drept cel mai rapid caricaturist din lume, precum şi despre portretele celor 208 de şefi de stat şi guvern pe care le-a realizat în cariera sa.


AGERPRES: Desenaţi de la cinci ani iar de la şapte deja publicaţi. Ce v-a determinat să lăsaţi Liceul de Arte Plastice în favoarea Şcolii Speciale de Matematici?
Popa's: Când eram la matematică, luam premii la pictură şi când eram la pictură luam premii la matematică.

AGERPRES: Când aţi ştiut că vă veţi dedica artei caricaturii?
Popa's: Toţi din jurul meu nu prea ştiau ce fac eu. Singurul care a ştiut a fost tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, care m-a îndrumat, mi-a dat pseudonimul de Popa's şi am ajuns aici unde-am ajuns.

AGERPRES: Ce a însemnat în cariera dvs. recordul de la Festivalul Internaţional de Caricatură de la Saint Esteve - 1.527 de portrete în 10 zile şi 10 nopţi? Ce presupune să fii cel mai rapid caricaturist din lume?
Popa's: Este o recunoaştere internaţională, chiar dacă noi, românii, la început, când am fost introdus în Cartea Recordurilor, am motivat tot felul de chestii. Este o treabă internaţională, pe care o ştie şi ăla din Sri Lanka. Dacă stau şi mă gândesc că sunt singurul caricaturist care participă la summiturile NATO, pot spune că este o chestie de elită.

AGERPRES: Sunteţi supranumit o forţă a naturii, dar şi caricaturistul oficial al summiturilor. Aici ce recorduri aveţi? Cu ce portrete vă făliţi?
Popa's: Am avut în faţa mea peste 208 de şefi de stat şi guvern. Nu ştiu dacă şefii noştri de stat, începând cu Ceauşescu şi ceilalţi care au fost după el, au avut în faţă atâţia şefi de stat câţi am avut eu. Spre deosebire de toţi caricaturiştii din lume care desenează după fotografie, eu i-am avut în faţă pe toţi.

AGERPRES: Cum a fost expoziţia de la sediul NATO? Dar altele, precum cea de la Vatican?
Popa's: La sediul NATO a fost o chestie formidabilă, pentru că a venit preşedintele Consiliului Militar, Henault (generalul Ray Henault, preşedintele Comitetului Militar al NATO - n.r.) şi atunci când i-am dat portretul, a zis: "Fă-mi şi una din semiprofil". Şi i-am făcut şi a zis: "Şi eu ce fac pentru tine". Şi i-am zis: "Luaţi aparatul acesta şi mergem acolo, la Atom, să-mi faceţi o poză". Şi el mi-a zis: "Păi, acolo nu-i voie". "Nu-i voie, dar dvs. cine sunteţi? Păi, dvs. daţi aprobarea. Hai, repede, că poate vă răzgândiţi". Şi l-am păcălit şi am făcut poza aceea celebră, în sediul NATO, în faţa Atomului, cu care nu se laudă mai nimeni, pentru că nu are această poză.

AGERPRES: Şi la Vatican?
Popa's: La Vatican a fost o treabă formidabilă, pentru că am fost acolo în luna importantă a Paştelui. Am fost invitat la vila Sopenia, vila de protocol a Vaticanului, unde am avut o expoziţie în care am reuşit, după trei ani, să refac toate figurile papale - 263 de papi. Acest lucru i-a determinat pe cei de la Vatican să-mi acorde cea mai înaltă distincţie a Vaticanului, romana civitas, celor care înving.

AGERPRES: Apropo de actualitate şi de Rusia. Ştiu că apreciaţi drept performanţa dvs. Premiul Academiei de Arte Frumoase din Rusia. De ce?
Popa's: Academia rusească e cea mai tare din lume. E o convingere. Nici n-am visat eu vreodată să trec pe acolo şi să mai iau şi un premiu al Academiei de Arte Frumoase din Rusia.

AGERPRES: Cu ce ocazie l-aţi primit?
Popa's: Am trimis în 1982 o lucrare, "Satira în slujba păcii", o lucrare cu un general, care avea şi stea iar românii n-au pus-o pe copertă la revista "Urzica", pentru că spuneau: noi nu ne legăm de ruşi. Am luat medalia de aur şi apoi a apărut pe copertă la "Urzica", după ce ruşii au premiat-o.

AGERPRES: Regretaţi că nu aţi avut niciodată ocazia de a-i oferi unui dictator caricatura? Aţi făcut demersuri în acest sens?
Popa's: Nu. Am cunoscut mulţi, dar n-am reuşit eu să dau caricatura. Singurul cu care am putut a fost Chavez, pentru că soţia lui a reuşit să i-o ducă, iar el mi-a scris două vorbe pe o fotografie în care era imortalizat cu caricatura, dar nu l-am avut în faţă. Şi, deşi Saddam Hussein m-a invitat la festivalul de la Babilon de trei, patru ori, n-am aflat niciodată de ce managerul meu, care a murit şi a dus secretul în mormânt, nu m-a lăsat să merg acolo. Nu ştiu, avea temerile lui.

AGERPRES: Pe dictatori nu i-aţi făcut după model, la cald, dacă pot spune aşa.
Popa's: După poze. După multe poze. Pentru că fotografiile reprezintă amprente energetice, care dau o anumită conjunctură faţă de subiectul respectiv şi, cu cât pozele sunt mai bune şi mai multe, se poate contura extraordinar de bine şi sufletul personajului respectiv. Pentru că, ştiţi, eu, spre deosebire de alţi artişti, nu fac doar masca omului pe hârtie, ci pun sufletul. În momentul în care palma se suprapune cu cealaltă palmă, adică sufletul se suprapune cu masca, abia atunci putem vorbi de un portret de valoare.

AGERPRES: Cei mai mulţi dintre cei care v-au pozat spun că le portretizaţi caracterul. Cât aţi găsit din ceea ce căutaţi în caricatură?
Popa's: Întotdeauna este chintesenţa. Cercetezi sufletul şi pui. Ideea e că trebuie să faci aşa încât să fii convins că ăla din faţa ta este conştient de acest lucru. Balcanicii nu prea recunosc aceste adevăruri când le descoperi şi le pui pe hârtie. Nu sunt ca neamţul pe care l-am descoperit la o coadă la un târg şi i-am zis: Păi, cât stai aci? Şi a zis: Vreo cinci ore. Şi se merită să stai atât?, l-am întrebat. Păi, se merită, zice, că vreau să văd ce nu văd în fiecare zi în oglindă. Partea de suflet nu o vede oricine.

AGERPRES: E un schimb energetic, maestre. Ce vă dă caricatura? Ce vă face să mergeţi înainte?
Popa's: Vedeţi dvs., eu pot să fac portrete, pot să fac ce face pictorul. El nu poate să facă ce fac eu. Ăsta a fost şi răspunsul papei Benedict al XVI-lea, pe care, făcându-i albumul, l-am întrebat: "De ce m-aţi ales pe mine? Totuşi, deşi sunt recunoscut pe plan mondial, eu sunt caricaturist". Şi asta mi-a răspuns: "Dumneata poţi face ce fac pictorii, dar ei nu pot să facă ce faci dumneata". Şi chiar m-a rugat, într-o discuţie finală, să nu mai las să mi se spună Popa Popa's caricaturist. A zis: "Dumneata vezi lucrurile astea peste chintesenţă. Peste. Dincolo de a citi portretul".

AGERPRES: Şi totuşi, nu mi-aţi spus cu ce caricaturi de dictatori vă lăudaţi?
Popa's: I-am făcut pe toţi. Eu şi pe Ceauşescu l-am făcut. Dar la noi e, aşa, un primitivism. În '90 mi-au reproşat că i-am făcut portretul lui Ceauşescu. La noi în ţară, dacă faci un lucru, te întreabă de ce l-ai făcut, iar dacă nu-l faci, de nu-l faci.

AGERPRES: Aveţi o Şcoală de caricatură. Ce ne puteţi spune despre acest aspect?
Popa's: Am studenţi la cele mai importante cotidiene din lume. În Finlanda - Grecu, în Bruxelles - Rădulescu, Bâscă în Statele Unite, Maga în Australia, Reinholtz în Germania şi mulţi alţii. Am cu sutele. Deci, dacă stăm şi ne gândim, putem spune: Măi, Popa's a acaparat cam toată presa din lume, cu unul dintre reprezentanţi, cel puţin. Le-am spus să nu amintească niciodată că au fost elevii mei, pentru că dându-le în cap, cred că-i dau în cap lui Popa's. Şi atunci îi feresc. Eu sunt ca o cloşcă, îmi feresc puii şi îi ajut toată viaţa.

AGERPRES: V-am întâlnit la Târgul de Carte de la Goteborg, vă regăsesc şi aici. Înţeleg, pe cheltuiala dvs., ca un act de a înapoia ţării ceva din ce v-a dat cândva. Nu e desuet termenul de patriotism?
Popa's: Peste tot în lume mă duc pe cheltuiala mea. Reprezint arta românească pe cheltuiala mea. Dacă însă contabilizaţi, numai 11 euro este coala aia de miere de albine, specială, pe care fac portrete, pe care o face firma Burgeoix pentru Popa's. Deci, sunt mii de euro pe care-i fac cadou. Dar eu nu am nevoie nici de un fir de aţă de la nimeni şi nu aştept să mi-l dea nimeni, pentru că românul dacă-ţi dă un euro, peste 10 ani îţi spune că ai ajuns mare că ţi-a dat el cândva acel euro. Ceea ce este anormal.

AGERPRES: Şi atunci de unde patriotismul acesta?
Popa's: Păi, nu e patriotism. Este o treabă pe care trebuie să o facă orice cetăţean al unei ţări atunci când ţara i-a dat cel puţin locul de naştere. O fac pentru binele poporului meu şi nu am cerut de la nimeni nici măcar să-mi mulţumească. AGERPRES/(A - autor: Daniel Popescu, editor: Antonia Niţă)