Bucureşti, 9 ian /Agerpres/ - Directorul Operei Naţionale Bucureşti (ONB), Răzvan Ioan Dincă, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, că doreşte ca instituţia pe care o conduce să devină un spaţiu cultural deschis pentru public.
Astfel, noul an înseamnă pentru ONB o primă stagiune a Baletului Naţional Român condus de Johan Kobborg, artişti străini invitaţi să monteze spectacole pe scena Operei, dar şi o clădire renovată.
În 2014, când se împlinesc 60 de ani de la inaugurarea sediului ONB, imobilul este în lucrări de renovare ce se vor încheia cel mai probabil toamna aceasta. În interviul acordat AGERPRES, Răzvan Ioan Dincă vorbeşte despre repertoriul din acest an al Operei, despre statutul artiştilor din instituţia pe care o conduce, dar şi despre recenta fuzionare a ONB cu Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian", care va avea din mai un nou sediu.

AGERPRES: De la 24 ianuarie balerinul şi coregraful Johan Kobborg va conduce Baletul Naţional Român, ce face parte din Opera Naţională Bucureşti. Cum l-aţi convins pe Kobborg să accepte această propunere?
Răzvan Ioan Dincă: N-a fost uşor să îl convingem pe Johan pentru că el vine din centrul Londrei şi se mută, e adevărat, în centrul Bucureştiului, dar nivelul de la care pleacă dumnealui e unul foarte ridicat din punct de vedere profesional şi cred de fapt că, deşi are un dezavantaj, acest lucru poate să constituie un avantaj gândindu-ne că plecăm de la un nivel cu scopul de a ajunge în altă parte. Faptul că începem o construcţie împreună l-a motivat foarte tare pe Johan. A spus: "Nu m-aş fi dus la ceva de-a gata, sunt genul căruia îi place să fie provocat". Şi iată că o nouă funcţie la Bucureşti pentru el poate să însemne o adevărată provocare şi o ocazie de a-şi pune în valoare nu numai talentul artistic, dar şi pe cel managerial. Pe de altă parte, cred că a contribuit şi faptul că Alina Cojocaru (logodnica lui Johan Kobborg -n.r.) e româncă şi se va întoarce mai des acasă. Acordul lui l-am primit cu câteva zile înainte de premiera "La Sylphide" pentru că a vrut să vadă cum ne vom înţelege noi ca echipă şi apoi a vrut să vadă potenţialul trupei. Ambele l-au convins că nu va face o greşeală dacă se va muta aici.

AGERPRES: Şi pentru că am început cu Baletul Naţional Român, ce spectacole pregăteşte pentru acest an?
Răzvan Ioan Dincă: Ideal ar fi să facem ceea ce ne doream de multă vreme, Baletul Naţional, un balet care să reprezinte ce e mai bun în baletul nostru şi în acelaşi timp să ducă organic mari balerini mai departe. Sună ciudat deoarece noi producem din ce în ce mai puţine talente. E o piaţă de muncă extrem de restrânsă, din păcate balerinii sunt pensionaţi foarte târziu, şcoala nu le oferă toate ocaziile pentru a putea să înveţe. Liceul de coregrafie nu are un spaţiu în care să se desfăşoare studiile, au spaţii la Teatrul Tănase, la Tinerimea Română... e foarte greu, trebuie să ai unitate. Constituirea unui balet naţional va însemna practic crearea unui ideal pentru acei copii - să ajungă acolo. Să ajungă la nivelul la care să îşi reprezinte ţara cu ajutorul muncii pe care o fac şi dacă în decursul timpului lucrurile vor funcţiona cum vrem noi, poate reuşim să convingem factorii de decizie că salariile lor sunt extrem de mici şi ar fi o idee să le creştem puţin, poate puţin mai mult... impactul asupra bugetului de stat ar fi unul mic, dar impactul la nivel de imagine şi asupra culturii şi educaţiei oamenilor acestora ar fi foarte foarte mare. La evenimentul de prezentare a lui Johan Kobborg a fost prezent şi ambasadorul Marii Britanii în România şi a fost un moment excepţional, căci dumnealui vedea cum cineva vine din Marea Britanie în România şi cum avem şi noi un potenţial pe care îl punem în valoare şi acest lucru contează. Şi dacă, încetul cu încetul, ele sunt puse într-un context bun sunt convins că putem să convingem că trebuie să fim mai mult băgaţi în seamă, noi ca artişti şi noi ca instituţie de importanţă naţională. Iar în ceea ce priveşte venirea lui Johan, deja de o lună de zile de când am anunţat prezenţa lui aici am început să primim prin el propuneri de colaborare din partea unor coregrafi de a lucra în România, dar şi din partea unor trupe. Sunt 40-50 de balerini care vor veni la audiţiile din această lună. Vor veni la Bucureşti şi sunt foarte mulţi balerini care vor să revină la Opera Naţională.

AGERPRES: La Opera Naţională aveţi mulţi balerini din străinătate...
Răzvan Ioan Dincă: Din Japonia sunt vreo şapte, din Anglia doi, din Franţa... Sunt oameni care nu vin pentru veniturile de aici, nu pentru salariile pe care le primesc. Salariile sunt extrem de mici din păcate şi pentru ei. Vin pentru că aici încă se mai poate face repertoriu clasic. În Japonia e foarte greu să prinzi roluri din repertoriul clasic. Ei aici fac o şcoală reală pe scenă şi probabil părinţii îi întreţin pentru a-şi putea face acest CV.

AGERPRES: Puteţi spune o cifră când vă referiţi la salariile din domeniu?
Răzvan Ioan Dincă: Vă pot spune această cifră, vă pot spune cu tristeţe. Sunt balerini care câştigă 8-9 milioane de lei pe lună, sunt balerini care câştigă maximum 18 milioane de lei. Vorbesc acum de balet, dar aceleaşi salarii sunt şi la cor şi la orchestră. Nici soliştii nu au salarii prea mari. Gândiţi-vă că un balerin trebuie să se alimenteze pentru o muncă grea. Oamenii care trebuie să interpreteze nişte silfizi şi nişte silfide trebuie să se alimenteze foarte bine pentru că consumă energie foarte multă. Te întrebi de unde pot să trăiască... Din banii aceştia trebuie să trăiască în sensul de a fi artişti. Mai e un lucru nereglementat. Atunci când termină liceul de coregrafie, balerinii nu sunt asimilaţi studiilor superioare. E foarte complicat să îi salarizezi... doar printr-o derogare de la Ministerul Culturii poţi să îi salarizezi altfel decât pentru studii medii. Balerinii după 45 de ani nu mai au ce căuta pe scenă. La noi balerinii se pensionează după 50 de ani. Sunt lucruri care încetul cu încetul trebuie gestionate la un alt nivel.

AGERPRES: Ce fel de demersuri doriţi să faceţi privind aceste probleme?
Răzvan Ioan Dincă: Singurele demersuri pe care le fac sunt cele pe care le fac vorbind cu dumneavoastră, spunând într-un fel lucrurile care se întâmplă. În acelaşi timp vă mărturisesc că în permanenta întâlnire pe care o am cu oamenii care iau decizii eu expun aceste probleme. Noi drept de iniţiativă nu avem. Noi suntem o instituţie subordonată. Lucrurile ţin de o viziune asupra culturii în general şi de o educaţie prin cultură în special. Pentru a se modifica aceste lucruri trebuie ca voinţa să fie de nivel mai înalt decât ceea ce putem noi face. Sunt convins că va veni acest moment. E o perioadă grea pentru ţară şi economic, şi social, e o perioadă în care apele nu sunt aşezate şi poate atunci când se vor aşeza se va răsfrânge şi asupra acestui tip de probleme.

AGERPRES: Ce puteţi să îmi spuneţi despre repertoriul liric al ONB?
Răzvan Ioan Dincă: În primul rând lucram la "Rigoletto" în regia lui Stephen Barlow, scenografia Yannis Thavoris. Stephen Barlow este regizorul care a montat la Royal Opera House - Covent Garden din Londra, la cele mai mari Opere din lume. Montează "Rigoletto" la noi cu o distribuţie internaţională, pe care o va anunţa el. A fost la noi în noiembrie-decembrie, şi a ales împreună cu consilierii noştri distribuţia. Va fi primul spectacol important. Va urma
"Tosca", în care va cânta unul dintre cei mai mari tenori ai lumii, Marcello Giordani, în luna iunie, după care va urma Concursul Internaţional de Canto "Le Grand Prix de l'Opera". Va urma apoi "La Traviata", care va ieşi în luna octombrie. În orice caz, stagiunea va fi împănată cu evenimente mici şi mari. Vom reface Promenada Operei şi sperăm că în acest an va fi la fel de bine ca şi anul trecut şi vom încerca să avem o stagiune care să exceleze prin invitaţii speciali. Avem săptămâna viitoare celebrarea Elenei Moşuc, vom avea în permanenţă invitaţi din străinătate, în special români plecaţi în străinătate cu o carieră importantă. Sunt foarte multe astfel de cazuri, foarte multe vedete internaţionale care vin din România şi care de-abia aşteaptă să se întâlnească cu familia, dar şi să cânte pe scena Operei Naţionale Bucureşti. Şi atunci pe un fond al reconstrucţiei Operei... Suntem în renovări... Slavă Domnului, am reuşit să obţinem bani pentru renovările clădirii. Era ultranecesar şi acest lucru va schimba nu numai faţa, ci şi substanţa unei clădiri îmbătrânite atât moral, cât şi fizic.

AGERPRES: Cât costă aceste lucrări de renovare şi ce presupun?
Răzvan Ioan Dincă: Bugetul se ridică la 8 - 9 milioane de euro plus TVA. Ele presupun de la faţadă, foaier, sala de spectacole, mecanica de scenă, acustica... care va fi şi ea refăcută. După care vom intra în zona de cabine, în zona de repetiţii, vom crea o sală nouă, o sală studio de 150 - 200 de locuri. Va exista o sală de repetiţii pentru regie, o sală cu toate condiţiile, la ora actuală repetându-se într-un spaţiu de 40 de metri pătraţi, un spaţiu total impropriu, o sală de repetiţii pentru orchestră... vor fi multe lucruri... inclusiv sistemul de ventilaţie. Cei care vin vara la spectacole ştiu că e extraordinar de cald. Se va lucra la acoperişul clădirii.

AGERPRES: Când se vor termina lucrările?
Răzvan Ioan Dincă: Vor fi împărţite în două părţi. Se vor încheia în luna iunie mai puţin foaier şi sala de spectacole. În perioada de pauză iunie-iulie-august o să se renoveze foaierul şi sala de spectacole. În octombrie putem reîncepe.

AGERPRES: Fuziunea între Opera Naţională şi Teatrul de Operetă a fost destul de criticată. Cum răspundeţi acestor critici? Una dintre temeri era că se vor amesteca lucrurile...
Răzvan Ioan Dincă: Nu. Nu se va amesteca nimic. Am spus-o şi o repet: niciodată nu o să cânte orchestra de la Operetă în "Nabucco" şi orchestra de la Operă în "Văduva veselă". Meseriile nu sunt diferite, dar repertoriile sunt diferite. Nu există niciun fel de intenţie... ca dovadă noul stat de funcţii al Operei Naţionale presupune clar diferenţierea dintre cele două fragmente ale aceleiaşi instituţii. Fiecare dintre aceste compartimente se ocupă de ceea ce ştie să facă. Unde apare inovaţia este în ceea ce priveşte managementul acestei companii, prin faptul că lucrurile s-au unit. Există o viziune de ansamblu asupra unor genuri. Atunci lucrurile vor fi, din punctul nostru de vedere, foarte bine puse la punct pentru că putem gândi un repertoriu, putem, spre exemplu, când vine un balerin la un casting să considerăm că nu e bun pentru spectacol clasic de balet, dar e bun pentru un musical tip "Romeo şi Julieta" sau "Rebecca". Poţi avea un cuvânt de spus şi în acest sens. Poţi să îi pui pe oameni acolo unde pot performa cel mai bine. Nimeni nu trebuie să îşi facă griji că eu, în calitate de manager, care şapte ani şi jumătate am muncit la Teatrul de Operetă, mi-aş dori să afectez acest gen. Dimpotrivă, Opereta, odată cu renaşterea noului său sediu începând cu luna mai a acestui an...Opereta nu a mai avut un sediu din 1986. În acest moment va exista un repertoriu clar al Operetei şi va exista o creştere a imaginii pe care această companie o are şi o va avea.

AGERPRES: Unde va fi acest sediu al Operetei?
Răzvan Ioan Dincă: Lângă Biblioteca Naţională, la intersecţia cu Mircea Vodă, Pasajul Mărăşeşti şi Cheiul Dâmboviţei.

AGERPRES: Din perspectiva de director al ONB, care consideraţi că sunt aspectele necesare unei instituţii de acest gen pentru a fi modernă, pentru a spune ceva unui public nou?
Răzvan Ioan Dincă: Din acest motiv apelăm la nişte căi cunoscute. Din acest motiv este Johan Kobborg aici, din acest motiv chemăm regizori din străinătate ale căror spectacole le cunoaştem şi ale căror spectacole au modificat mentalul colectiv, din acest motiv încercăm să schimbăm marketingul acestei instituţii. Publicul din România este un public bun, un public iubitor de operă, dar nu neapărat foarte deschis. Şi noi trebuie să găsim acea formă în care, fără a-l brutaliza, să îi arătăm posibilităţile pe care lumea aceasta mare a Operei europene le are. Şi acest lucru se poate face prin teatralizare, prin teatralizarea extrem de mare care se întâmplă şi la Opera de la Berlin şi la Teatro alla Scala şi la Covent Garden. Nu mai există spectacole în care se cântă cu faţa la dirijor şi la public. Există o operă într-o formă artistică foarte amplă, într-o formă artistică ce are mai mult de spus decât simplul cântat. Are mai mult de spus şi prin forma spectacolului în sensul pe care un regizor artistic îl poate da ca interpretare a unei opere. Pe de altă parte cred că această instituţie nu trebuie să mai fie o instituţie, trebuie să fie un spaţiu deschis. Prin aceste lucruri se va obţine lucru scontat şi anume o instituţie de secol XXI.
***
La 9 ianuarie se împlinesc 60 de ani de la inaugurarea sediului Operei Naţionale Bucureşti, construită după planurile arhitecţilor Octav Doicescu şi Paraschiva Iubu, care poartă un însemn heraldic creat de Tudor-Radu Tiron şi un logo în limba latină: ARS GRATIA ARTIS (artă pentru artă sau, tradus ad literam, arta este recompensa artei).
Aflată pe lista monumentelor istorice din Capitală şi devenită în timp un adevărat simbol al culturii şi artelor, Opera Naţională Română, cu o capacitate de 952 de locuri, a fost ridicată în 1953, sub denumirea Teatrul de Operă şi Balet. Faţada clădirii are un portic cu trei arcade monumentale, împodobite cu statuile a patru muze şi trei uşi de acces, care permit intrarea în holul fastuos, înălţat pe două niveluri.
Sala de spectacole are formă de potcoavă, iar scena are 24 m lăţime, 20 m adâncime şi 30 m înălţime. La ultimul etaj al clădirii se află Muzeul Operei. În parcul din faţa clădirii se află statuia marelui muzician George Enescu, o sculptură în bronz de Ion Jalea. Tot în faţa clădirii, dar privind spre intrare, se află bustul compozitorului Gheorghe Stephănescu (1843 - 1925), fondatorul Operei Române. AGERPRES/(A, AS - autor: Oana Ghiţă, editor: Georgiana Tănăsescu)